Absalom, ucis de Ioab
1 David a numărat poporul care era cu el și a pus căpetenii peste mii și căpetenii peste sute. 2 David a trimis poporul: o treime sub conducerea lui Ioab, o treime sub conducerea lui Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și o treime sub conducerea lui Itai din Gat. Și regele a zis poporului: „Vreau să ies și eu la luptă împreună cu voi.” 3 Dar poporul a zis: „Să nu ieși, căci, dacă vom fi puși pe fugă, nu le va păsa; și chiar dacă vor muri jumătate din noi, tot nu le va păsa! Dar tu faci cât zece mii dintre noi, de aceea este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.” 4 Regele le‑a răspuns: „Voi face cum credeți că este mai bine.” Și regele a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile. 5 Regele le‑a poruncit astfel lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „De dragul meu, purtați‑vă blând cu tânărul Absalom!” Și tot poporul a auzit ce le poruncise regele tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
6 Oastea lui David a ieșit în câmp împotriva lui Israel, și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim. 7 Acolo poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David; a fost un mare măcel în ziua aceea: douăzeci de mii de oameni au fost uciși . 8 Lupta s‑a întins în tot ținutul și, în ziua aceea, pădurea a înghițit mai mult popor decât a înghițit sabia. 9 Absalom s‑a pomenit în fața slujitorilor lui David. Era călare pe catâr. Când catârul a trecut pe sub coroana deasă a unui stejar mare, capul i s‑a prins în stejar; a rămas spânzurat între cer și pământ, iar catârul de sub el s‑a dus înainte.
10 Un om a văzut cele întâmplate și i‑a dat de știre lui Ioab, zicându‑i: „Iată, l‑am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar!” 11 Și Ioab i‑a zis omului care i‑a dat de știre: „Cum? L‑ai văzut? Și de ce nu l‑ai lovit chiar acolo pe loc? Ți‑aș fi dat zece sicli de argint și o cingătoare!” 12 Dar omul acela i‑a zis lui Ioab: „Nici să am o mie de sicli de argint în mână, n‑aș întinde brațul împotriva fiului regelui, căci în auzul nostru v‑a poruncit regele ție, lui Abișai și lui Itai: «De dragul meu, aveți grijă de tânărul Absalom!» 13 Dacă m‑aș fi purtat mișelește cu viața lui, nimic n‑ar fi rămas ascuns față de rege, și tu însuți te‑ai fi ținut deoparte.” 14 Ioab a zis: „De ce-mi pierd eu vremea cu tine?” A luat trei sulițe în mână și le‑a înfipt în pieptul lui Absalom, care era încă plin de viață, prins în coroana stejarului. 15 Zece slujitori, care purtau armele lui Ioab, l‑au înconjurat pe Absalom, l‑au lovit și l‑au omorât.
16 Ioab a sunat din șofar și poporul a renunțat să‑l mai urmărească pe Israel, căci Ioab a oprit poporul. 17 L‑au luat pe Absalom, l‑au aruncat într‑o groapă mare din pădure și au ridicat peste el o movilă foarte mare de pietre. Tot Israelul fugise, fiecare la cortul lui. 18 În timpul vieții sale, Absalom își ridicase un stâlp în Valea Regelui , căci zicea: „N‑am niciun fiu care să‑mi ducă mai departe numele.” A dat numele său stâlpului, care este numit până astăzi: „Monumentul lui Absalom”.
David află vestea morții lui Absalom
19 Ahimaaț, fiul lui Țadoc, i‑a zis lui Ioab : „Îngăduie‑mi să dau fuga și să‑i duc regelui vestea că DOMNUL i‑a făcut dreptate, izbăvindu‑l din mâna vrăjmașilor săi!” 20 Ioab i‑a zis: „Nu tu vei duce vestea în ziua aceasta; vei duce vești într‑o altă zi; în ziua aceasta nu vei duce tu vestea, fiindcă a murit fiul regelui.” 21 Și Ioab i‑a zis unui etiopian : „Du‑te și spune‑i regelui ce ai văzut!” Etiopianul s‑a înclinat adânc înaintea lui Ioab și a plecat în fugă.
22 Ahimaaț, fiul lui Țadoc, i‑a zis iarăși lui Ioab: „Orice ar fi, îngăduie‑mi să alerg și eu în urma etiopianului!” Și Ioab a zis: „De ce vrei să alergi și tu, fiule? Nu este o solie din care să ai de câștigat.” 23 „Orice ar fi, am să dau fuga”, i‑a zis din nou Ahimaaț . Și Ioab i‑a răspuns: „Fugi!” Ahimaaț a alergat pe drumul care trece prin Arava și a luat‑o înaintea etiopianului.
24 David stătea jos, între cele două porți. Străjerul s‑a dus pe acoperișul porții, spre zid, a ridicat ochii și s‑a uitat. Și, iată, un om alerga singur-singurel. 25 Străjerul a strigat și i‑a dat de știre regelui. Regele a zis: „Dacă este singur, aduce vești.” Omul se apropia din ce în ce mai mult. 26 Străjerul a văzut un alt om alergând și a strigat către portar: „Iată, este un altul care aleargă singur-singurel!” Regele a zis: „Și el aduce vești.” 27 Straja a zis: „După cum aleargă, cel dintâi pare să fie Ahimaaț, fiul lui Țadoc.” Și regele a zis: „Este un om de bine și vine cu vești bune.”
28 Ahimaaț a strigat și i‑a zis regelui: „Totu‑i bine!” S‑a plecat adânc înaintea regelui, cu fața până la pământ, și a zis: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul tău, care i‑a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicaseră mâna împotriva domnului meu, regele!” 29 Regele a zis: „Tânărul Absalom este bine?” Ahimaaț a răspuns: „Am văzut o mare învălmășeală când ne‑a trimis Ioab pe slujitorul regelui și pe mine, slujitorul tău, dar nu știu ce era.” 30 Și regele i‑a zis: „Întoarce‑te și stai aici!” Și Ahimaaț s‑a întors și a stat acolo .
31 Tocmai atunci a sosit etiopianul și a zis: „Să afle domnul meu, regele, vestea că DOMNUL ți‑a făcut astăzi dreptate, izbăvindu‑te din mâna celor care s‑au ridicat împotriva ta!” 32 Regele l‑a întrebat pe etiopian: „Tânărul Absalom este bine?” Etiopianul a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu, regele, și toți cei ce se ridică împotriva ta, ca să‑ți facă rău!” 33 Zguduit de durere, regele s‑a suit în odaia de sus a porții și a plâns. Pe când mergea, zicea:
„Fiul meu Absalom, fiul meu!
Fiul meu Absalom!
Cum n‑am murit eu în locul tău!
Absalom, fiul meu, fiul meu!”