Depravarea locuitorilor din Ghibea
1 Pe vremea când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea ținutului muntos al lui Efraim și‑a luat ca țiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. 2 Țiitoarea s‑a mâniat pe el și l‑a părăsit; s‑a dus la casa tatălui ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas patru luni. 3 Bărbatul ei s‑a ridicat și s‑a dus după ea, ca să‑i vorbească de la inimă la inimă și s‑o aducă înapoi. Îl avea cu el pe slujitorul lui și o pereche de măgari. Ea l‑a primit în casa tatălui ei și, când l‑a văzut, tatăl tinerei l‑a întâmpinat cu bucurie. 4 Socrul său, tatăl tinerei, a stăruit de el, așa că a mai rămas trei zile la el. Au mâncat și au băut și au înnoptat acolo.
5 A patra zi, s‑au trezit dis‑de‑dimineață și levitul s‑a pregătit de plecare. Dar tatăl tinerei i‑a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă ; și apoi veți pleca.” 6 S‑au așezat deci și au mâncat și au băut amândoi. Apoi, tatăl tinerei i‑a zis bărbatului: „Te rog, înnoptează aici, ca să ți se veselească inima!” 7 Bărbatul s‑a ridicat să plece, dar socrul său a stăruit de el, așa că a rămas și a înnoptat acolo.
8 În ziua a cincea, s‑a trezit dis‑de‑dimineață cu gând să plece. Atunci, tatăl tinerei i‑a zis: „Întărește‑ți mai întâi inima, te rog, și zăbovește până mai spre seară!” Și au mâncat amândoi. 9 Iar când bărbatul s‑a ridicat să plece, cu țiitoarea și slujitorul lui, socrul său, tatăl tinerei, i‑a zis: „Iată, este pe înserat! Înnoptează aici; iată, ziua s‑a dus, înnoptează aici, ca să ți se veselească inima; mâine vă veți trezi dis‑de‑dimineață, veți porni pe drumul vostru și te vei duce la cortul tău!” 10 Bărbatul n‑a vrut să mai rămână peste noapte, ci s‑a ridicat și a plecat. A ajuns până aproape de Iebus (adică Ierusalim), cu perechea de măgari înșeuați și cu țiitoarea lui. 11 Când s‑au apropiat de Iebus, era spre seară. Slujitorul i‑a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne abatem din drum spre cetatea aceasta a iebusiților și să înnoptăm în ea!” 12 Stăpânul său i‑a răspuns: „Nu putem să ne abatem din drum spre o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israel, ci vom merge până la Ghibea.” 13 I‑a mai zis slujitorului său: „Haidem să ne apropiem de unul dintre locurile acestea, Ghibea sau Rama , și să înnoptăm acolo!” 14 Au trecut de Iebus și au mers mai departe. Apunea soarele când au ajuns lângă Ghibea, care este a lui Beniamin.
15 S‑au îndreptat într‑acolo, ca să se ducă să înnopteze în Ghibea. Levitul a intrat și s‑a așezat în piața cetății. Nu s‑a găsit nimeni care să‑i primească în casă pentru înnoptat. 16 Și iată că un bătrân se întorcea seara de la muncile câmpului. (Omul acesta era din ținutul muntos al lui Efraim, locuia la Ghibea, însă oamenii locului erau beniamiți.) 17 El a ridicat ochii și l‑a văzut pe călător în piața cetății. Bătrânul i‑a zis: „Încotro mergi și de unde vii?” 18 El i‑a răspuns: „Călătorim din Betleemul lui Iuda până la marginea ținutului muntos al lui Efraim, de unde sunt. Am fost în Betleemul lui Iuda și acum mă duc la Casa DOMNULUI, dar nu se găsește nimeni să mă primească în casă. 19 Avem însă și paie, și nutreț pentru măgarii noștri; avem de asemenea pâine și vin pentru mine, pentru roaba ta și pentru slujitorul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic.” 20 Bătrânul a zis: „Pacea să fie cu tine! Eu voi îngriji de toate nevoile tale, numai să nu înnoptezi în piață!” 21 L‑a dus în casă și a dat nutreț la măgari. Ei și‑au spălat picioarele, apoi au mâncat și au băut.
22 Pe când își veseleau inima, iată că oamenii din cetate, niște oameni de nimic , au înconjurat casa și au început să lovească în ușă. I‑au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate‑l pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să‑l cunoaștem !” 23 Stăpânul casei a ieșit la ei și le‑a zis: „Nu, fraților, vă rog, nu faceți o asemenea ticăloșie; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți mișelia aceasta! 24 Iată‑le pe fiica mea fecioară și pe țiitoarea lui! Le voi aduce afară; necinstiți‑le pe ele și faceți‑le ce vă va plăcea! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită!” 25 Însă oamenii aceia n‑au vrut să‑l asculte. Atunci, omul și‑a luat țiitoarea și le‑a adus‑o afară. Ei au necinstit‑o , au batjocorit‑o toată noaptea până dimineața și i‑au dat drumul în zorii zilei. 26 Când se lumina de ziuă, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei, unde a rămas până la ziuă.
27 Dimineața, bărbatul ei s‑a trezit, a deschis ușa casei și a ieșit ca să‑și vadă mai departe de drum. Dar iată că femeia, țiitoarea lui, zăcea la ușa casei, cu mâinile pe prag. 28 El i‑a zis: „Ridică‑te și haidem să mergem!” Dar n‑a primit niciun răspuns. Atunci, bărbatul a pus‑o pe măgar și a plecat de îndată spre casă. 29 Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat‑o pe țiitoarea lui și a tăiat‑o bucată cu bucată în douăsprezece părți, pe care le‑a trimis în tot ținutul lui Israel. 30 Toți cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s‑a întâmplat și nu s‑a văzut așa ceva, de când s‑au suit fiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luați aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiți‑vă și vorbiți!”