Paștele în pustiul Sinai
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise în pustiul Sinai în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului, zicând: 2 „Fiii lui Israel să prăznuiască Paștele la vremea lui. 3 Să‑l prăznuiți la vremea lui, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, în amurg; să‑l prăznuiți după toate legile lui și după toate poruncile lui.” 4 Moise le‑a poruncit fiilor lui Israel să prăznuiască Paștele. 5 Și au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, în amurg, în pustiul Sinai; fiii lui Israel au făcut potrivit tuturor celor pe care i le poruncise DOMNUL lui Moise.
6 S‑a întâmplat că niște oameni care erau necurați din pricina unui mort și nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea s‑au înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în ziua aceea. 7 Și oamenii aceia i‑au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricina unui mort. De ce să fim împiedicați să aducem darul cuvenit DOMNULUI la vremea hotărâtă , în mijlocul fiilor lui Israel?” 8 Moise le‑a răspuns: „Așteptați să văd ce vă poruncește DOMNUL!”
9 Și DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 10 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Dacă vreunul dintre voi sau dintre urmașii voștri va fi necurat din pricina unui trup neînsuflețit sau va fi într‑o călătorie lungă, să prăznuiască totuși Paștele în cinstea DOMNULUI; 11 în a paisprezecea zi a lunii a doua , în amurg, să‑l prăznuiască și să mănânce mielul cu azime și cu ierburi amare. 12 Să nu lase nimic din el până dimineața și să nu frângă niciun os din el. Să‑l prăznuiască după toată porunca privitoare la Paște. 13 Omul care este curat și nu este în călătorie și care totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela va fi nimicit din poporul lui, pentru că n‑a adus darul cuvenit DOMNULUI la vremea hotărâtă ; omul acela își va purta pedeapsa pentru păcatul lui. 14 Dacă un străin locuiește cu voi și prăznuiește Paștele în cinstea DOMNULUI, să se țină de legea Paștelui și de poruncile lui. O singură lege să aveți, atât pentru străin, cât și pentru băștinaș.»”
Călăuzirea prin nor
15 În ziua când a fost ridicat Lăcașul, norul a acoperit Lăcașul, Cortul Mărturiei, și, de seara până dimineața, a fost deasupra Cortului sub înfățișarea unui foc. 16 Totdeauna era așa: norul acoperea Cortul [ziua] și avea înfățișarea unui foc noaptea. 17 Când se ridica norul de deasupra Cortului, fiii lui Israel își ridicau tabăra; în locul în care se oprea norul, acolo poposeau și fiii lui Israel. 18 Fiii lui Israel își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI și poposeau după porunca DOMNULUI; câtă vreme norul zăbovea deasupra Lăcașului, își țineau și ei tabăra întinsă. 19 Când norul zăbovea deasupra Lăcașului mai multe zile, fiii lui Israel își îndeplineau îndatorirea față de DOMNUL și nu‑și ridicau tabăra. 20 Uneori, norul rămânea deasupra Lăcașului câteva zile, iar ei poposeau după porunca DOMNULUI și își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI. 21 Alteori, norul rămânea de seara până dimineața; dacă norul se ridica dimineața, atunci ridicau și ei tabăra; dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci ridicau și ei tabăra. 22 Dacă norul rămânea deasupra Lăcașului două zile sau o lună sau un anumit număr de zile, fiii lui Israel rămâneau în tabără și nu o ridicau; și, când se ridica norul, își ridicau și ei tabăra. 23 Poposeau după porunca DOMNULUI și își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI; își îndeplineau îndatorirea față de DOMNUL, după porunca DOMNULUI dată prin Moise.