Cântarea lui David
1 David a îndreptat către DOMNUL cuvintele acestei cântări după ce DOMNUL l‑a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul. 2 El a zis:
„DOMNUL este stânca mea,
cetățuia mea, izbăvitorul meu.
3 Dumnezeu este stânca în care mă ascund ,
scutul meu, cornul izbăvirii mele,
turnul meu de scăpare și adăpostul meu ,
izbăvitorul meu, care mă scapă de silnicie!
4 Eu Îl chem pe DOMNUL cel vrednic de laudă
și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
5 Mă împresuraseră talazurile morții,
eram îngrozit de puhoaiele pieirii,
6 mă înfășurau funiile Locuinței Morților,
cursele morții îmi țineau calea.
7 Dar, în strâmtorarea mea, L‑am chemat pe DOMNUL,
pe Dumnezeul meu L‑am chemat;
din templul Lui El mi‑a auzit glasul,
și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
8 Atunci s‑a zguduit pământul și s‑a cutremurat;
temeliile cerurilor tremurau și se clătinau,
pentru că El Se mâniase.
9 Fum se ridica din nările Lui,
un foc mistuitor, din gura Lui,
și cărbuni aprinși țâșneau din ea.
10 A înclinat cerurile și a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
11 S‑a urcat și a zburat în car de heruvimi,
S‑a arătat pe aripile vântului;
12 din întuneric Își făcuse cort de jur împrejur ,
din ape întunecate și nori groși.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni de foc.
14 DOMNUL a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să‑I răsune glasul;
15 i‑a săgetat pe vrăjmași și i‑a risipit,
a aruncat fulgerul și i‑a pus pe fugă.
16 Atunci au ieșit la iveală albiile mărilor
și s‑au dezgolit temeliile lumii,
la mustrarea DOMNULUI,
la vuietul suflării nărilor Lui.
17 El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,
m‑a scos din apele cele mari;
18 m‑a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.
19 Ei se năpustiseră asupra mea în ziua nenorocirii mele;
dar DOMNUL a fost sprijinul meu.
20 El m‑a scos la loc larg.
El m‑a scăpat, pentru că mă iubește.
21 DOMNUL m‑a răsplătit după nevinovăția mea,
mi‑a răspuns după curăția mâinilor mele;
22 căci am păzit căile DOMNULUI
și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
și nu m‑am depărtat de rânduielile Lui.
24 Am fost desăvârșit înaintea Lui
și m‑am ținut departe de păcat.
25 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mea înaintea ochilor Lui.
26 Cu cel credincios Te arăți credincios,
cu omul desăvârșit Te arăți desăvârșit,
27 cu cel curat Te arăți curat,
dar cu cel sucit Te arăți sucit.
28 Tu îi mântuiești pe cei umiliți,
și cu privirea Ta îi smerești pe cei trufași .
29 Da, Tu ești candela mea, DOAMNE!
DOMNUL îmi luminează întunericul.
30 Cu Tine sparg întărituri,
cu Dumnezeul meu sar peste ziduri.
31 El este Dumnezeu: desăvârșite sunt căile Lui;
cuvântul DOMNULUI este încercat în foc;
El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.
32 Căci cine este Dumnezeu, în afară de DOMNUL?
Și cine este Stânca, în afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El îmi face calea desăvârșită .
34 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă așază pe înălțimile mele .
35 El îmi deprinde mâinile la luptă,
iar brațele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
și ajutorul Tău mă face mare.
37 Tu lărgești drumul sub pașii mei,
și gleznele mele nu alunecă.
38 Îi urmăresc pe vrăjmași, ca să‑i dau pieirii;
nu mă întorc până nu‑i nimicesc.
39 Îi stârpesc, îi zdrobesc, de nu se mai ridică;
se prăbușesc sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi cu putere de luptă
și‑i răpui pe dușmani sub tălpile mele.
41 Îi faci pe vrăjmași să dea bir cu fugiții ,
iar pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.
42 Ei se uită, dar nu are cine să‑i scape;
strigă către DOMNUL , dar nu le răspunde.
43 Îi pisez ca pulberea pământului,
ca noroiul de pe ulițe îi calc în picioare.
44 Tu mă izbăvești de certurile cu cei înarmați;
mă păstrezi în fruntea neamurilor;
un popor pe care nu‑l cunoșteam îmi este supus.
45 Fiii străinului se ploconesc înaintea mea;
ascultă de mine la cea dintâi poruncă.
46 Pălesc străinii de frică
și ies tremurând din fortărețele lor.
47 Viu este DOMNUL! Binecuvântată fie Stânca mea!
Fie înălțat Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48 Dumnezeu, răzbunătorul meu,
îmi supune popoarele
49 și mă scapă de vrăjmașii mei!
Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăvești de omul asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre neamuri, DOAMNE,
și Numelui Tău îi voi aduce slavă!
51 El îi dă mari izbăviri regelui Său
și revarsă har peste unsul Său, David,
și peste urmașii lui pentru totdeauna!”