Eliberarea lui Petru din temniță
1 Cam în aceeași vreme, regele Irod a pus mâna pe unii din biserică pentru a le face rău. 2 L‑a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că aceasta le place iudeilor, a pus mâna și pe Petru. Erau zilele Sărbătorii Azimelor. 4 După ce l‑a prins , l‑a aruncat în temniță și l‑a pus sub paza a patru cete de câte patru soldați, cu gând ca după Paște să‑l aducă înaintea poporului. 5 Petru deci era păzit în temniță; dar biserica se ruga necontenit lui Dumnezeu pentru el.
6 În noaptea de dinaintea zilei în care Irod urma să‑l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar paznicii, stând la ușă, păzeau temnița. 7 Și iată că a apărut un înger al Domnului și o lumină a strălucit în încăpere. Lovindu‑l pe Petru în coastă, l‑a trezit și i‑a zis: „Scoală‑te repede!” Și lanțurile i‑au căzut de la mâini. 8 Apoi, îngerul i‑a zis: „Încinge‑te și leagă‑ți sandalele!” Iar el a făcut întocmai. Îngerul i‑a mai zis: „Îmbracă‑ți haina și urmează‑mă!” 9 Petru a ieșit afară și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul era adevărat; i se părea că are o vedenie. 10 După ce au trecut de prima pază și de a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea li s‑a deschis singură. După ce au ieșit, au mers pe o uliță și, deodată, îngerul a plecat de lângă el. 11 Când și‑a venit în fire, Petru a zis: „Acum știu, într‑adevăr, că Domnul l‑a trimis pe îngerul Său și m‑a scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeilor.” 12 După ce s‑a dezmeticit, s‑a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau . 13 A bătut la ușa de la poartă, iar o slujnică numită Roda a venit să răspundă. 14 A recunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, nu a deschis poarta, ci a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă la poartă. 15 Ei i‑au zis: „Ai înnebunit!” Dar ea insista că era Petru . Ei ziceau: „Este îngerul lui!” 16 Dar Petru bătea în continuare. Au deschis și, când l‑au văzut, au fost cuprinși de uimire. 17 Petru le‑a făcut semn cu mâna să tacă, le‑a istorisit cum îl scosese Domnul din temniță și le‑a zis: „Spuneți lucrul acesta lui Iacov și fraților!” Apoi a ieșit și a plecat în alt loc. 18 Când s‑a făcut ziuă, a fost mare tulburare printre soldați, căci nu știau ce se întâmplase cu Petru. 19 Irod, după ce l‑a căutat și nu l‑a găsit, i‑a luat la întrebări pe paznici și a poruncit să fie omorâți. După aceea , a coborât din Iudeea în Cezareea și a rămas acolo .
Moartea lui Irod Agripa I
20 [Irod] era tare mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toți într‑un cuget la el și, după ce l‑au înduplecat pe Blastos, îngrijitorul camerei de dormit a regelui, au cerut pace, pentru că ținutul lor se hrănea din cel al regelui. 21 Într‑o zi mai dinainte rânduită, Irod s‑a îmbrăcat cu hainele lui regești, s‑a așezat pe scaunul de judecată și le‑a vorbit. 22 Poporul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” 23 Îndată, un înger al Domnului l‑a lovit, pentru că nu I‑a dat slavă lui Dumnezeu, și, mâncat de viermi, Irod și‑a dat sufletul.
24 Însă Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea și sporea. 25 Barnaba și Saul, după ce și‑au împlinit slujba, s‑au întors din Ierusalim, luându‑l cu ei pe Ioan , numit și Marcu.