Pavel, în Macedonia și Grecia
1 După încetarea zarvei, Pavel i‑a chemat pe ucenici și, după ce le‑a dat sfaturi, și‑a luat rămas‑bun de la ei, a ieșit din cetate și a plecat în Macedonia. 2 Străbătând ținutul acela, le‑a dat ucenicilor multe învățături; apoi a mers în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Avea de gând să plece pe mare spre Siria, dar iudeii au uneltit împotriva lui, de aceea a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 L‑au însoțit Sopater, fiul lui Pirus, din Bereea, Aristarh și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, împreună cu Timotei , Tihic și Trofim din Asia. 5 Aceștia au mers înainte și ne‑au așteptat în Troas. 6 După Sărbătoarea Azimelor, am plecat și noi cu corabia din Filipi, iar după cinci zile am ajuns la ei în Troas, unde am rămas șapte zile.
Pavel, la Troas. Învierea lui Eutih
7 În prima zi a săptămânii , când eram adunați ca să frângem pâinea, Pavel a început o cuvântare și, fiindcă avea de gând să plece a doua zi, și‑a prelungit vorbirea până la miezul nopții. 8 În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe candele. 9 Un tânăr numit Eutih, care era așezat pe fereastră, a adormit adânc în timpul îndelungii cuvântări a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la catul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel a coborât, s‑a repezit la el și, luându‑l în brațe, a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!” 11 După ce a urcat, a frânt pâinea, a mâncat și a vorbit îndelung, până în zori; apoi a plecat. 12 Băiatul a fost adus viu, iar ei au fost mângâiați nespus.
Pavel, la Milet. Cuvântarea adresată prezbiterilor efeseni
13 Noi ne‑am dus la corabie și am plecat spre Asos, de unde urma să‑l luăm pe Pavel, pentru că el hotărâse să călătorească până acolo pe uscat. 14 Când ne‑am întâlnit în Asos, l‑am luat și ne‑am dus la Mitilene. 15 De aici am călătorit pe mare și a doua zi am ajuns în dreptul insulei Chios. În ziua următoare am trecut pe lângă Samos și, [după o oprire în Troghilion], am ajuns a doua zi la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai zăbovească în Asia; căci se grăbea ca, dacă era cu putință, să fie la Ierusalim în Ziua Cincizecimii.
17 Din Milet, Pavel a trimis la Efes și i‑a chemat pe prezbiterii bisericii. 18 Când au ajuns la el, le‑a zis: „Știți cum m‑am purtat cu voi în tot acest timp, din prima zi în care am pus piciorul în Asia; 19 cum I‑am slujit Domnului cu toată smerenia, cu lacrimi și în încercările de care am avut parte prin uneltirile iudeilor; 20 cum nu am trecut cu vederea nimic din ce vă era de folos, ci v‑am propovăduit și v‑am dat învățătură, fie în public, fie prin case, 21 vestindu‑le iudeilor și grecilor întoarcerea la Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus [Hristos]. 22 Și acum iată că, silit de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo; 23 numai că Duhul Sfânt mă înștiințează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Dar eu nu pun niciun preț pe viața mea, ci vreau să‑mi sfârșesc [cu bucurie] alergarea și slujirea pe care am primit‑o de la Domnul Isus – aceea de a vesti Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25 Și acum, știu că voi, toți cei în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția [lui Dumnezeu], nu‑mi veți mai vedea fața. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor, 27 căci nu m‑am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28 Luați seama la voi înșivă și la toată turma peste care v‑a pus Duhul Sfânt episcopi , ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care a dobândit‑o cu însuși sângele Său. 29 Știu că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi înverșunați, care nu vor cruța turma, 30 și se vor ridica din mijlocul vostru bărbați care vor da învățături strâmbe, ca să‑i atragă pe ucenici după ei. 31 De aceea vegheați și aduceți‑vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n‑am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi! 32 Iar acum, [fraților,] vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. 33 N‑am poftit nici argintul , nici aurul, nici îmbrăcămintea cuiva. 34 Voi înșivă știți că mâinile acestea au muncit pentru nevoile mele și ale celor ce erau cu mine. 35 Prin toate acestea v‑am arătat că, trudind astfel, trebuie să‑i ajutați pe cei neputincioși și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești.» ”
36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat împreună cu ei toți și s‑a rugat. 37 Au izbucnit toți în plâns, l‑au îmbrățișat pe Pavel și l‑au sărutat, 38 fiind îndurerați mai ales din pricina vorbei pe care le‑o spusese, cum că nu‑i vor mai vedea fața. Și l‑au însoțit până la corabie.