Cetățile de scăpare
1 După ce DOMNUL, Dumnezeul tău, va nimici neamurile a căror țară ți‑o dă DOMNUL, Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni și te vei așeza în cetățile și în casele lor, 2 să îți pui deoparte trei cetăți în mijlocul țării pe care ți‑o dă în stăpânire DOMNUL, Dumnezeul tău. 3 Să stabilești distanțele și să împarți în trei cuprinsul țării pe care ți‑o dă moștenire DOMNUL, Dumnezeul tău, pentru ca orice ucigaș să poată fugi acolo. 4 Aceasta să fie rânduiala pentru ucigașul care va fugi acolo ca să‑și scape viața când îl va ucide pe aproapele său fără voie și fără să‑l fi urât mai înainte.
5 De pildă , cineva se duce cu aproapele său să taie lemne în pădure, ridică securea cu mâna ca să taie copacul, fierul iese din coadă, îl lovește pe aproapele său și‑l omoară. Atunci, ucigașul să fugă într‑una din aceste cetăți ca să‑și scape viața, 6 ca nu cumva răzbunătorul sângelui să‑l urmărească, aprins de mânie, să‑l ajungă, fiind prea lung drumul, și să‑l lovească de moarte pe cel care nu era vrednic de moarte, de vreme ce nu‑și urâse aproapele mai înainte. 7 De aceea îți dau porunca aceasta: să pui deoparte trei cetăți.
8 Când DOMNUL, Dumnezeul tău, îți va lărgi hotarele, după cum le‑a jurat părinților tăi, și‑ți va da toată țara pe care a făgăduit că le‑o va da părinților tăi, 9 ai grijă să împlinești tot ce‑ți poruncesc astăzi: iubește‑L pe DOMNUL, Dumnezeul tău, umblă întotdeauna în căile Lui și mai adaugă trei cetăți la acestea trei, 10 ca nu cumva să se verse sânge nevinovat în mijlocul țării pe care ți‑o dă ca moștenire DOMNUL, Dumnezeul tău, iar sângele să fie asupra ta!
11 Dacă cineva îl urăște pe aproapele său, îl pândește și se aruncă asupra sa, îl lovește de moarte și apoi fuge într‑una din aceste cetăți, 12 bătrânii din cetatea lui să trimită după el, să‑l prindă și să‑l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să fie omorât. 13 Ochiul tău să nu‑i arate milă , ci să îndepărtezi din Israel sângele celui nevinovat, ca să‑ți fie bine.
Martorii
14 Să nu muți hotarul aproapelui tău, ci să‑l lași așa cum va fi pus de la început în moștenirea pe care o vei primi în țara pe care ți‑o dă în stăpânire DOMNUL, Dumnezeul tău.
15 Un singur martor nu va fi de ajuns împotriva cuiva pentru vreo vină sau pentru vreo nelegiuire, oricare ar fi păcatul care s‑a săvârșit; orice pricină să fie hotărâtă pe mărturia a doi martori sau trei martori. 16 Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să‑l învinuiască de vreo nelegiuire, 17 cei doi oameni cu pricina să se înfățișeze înaintea DOMNULUI, și anume înaintea preoților și a judecătorilor care vor fi atunci în slujbă . 18 Judecătorii să cerceteze bine, iar dacă se află că martorul acela este un martor mincinos și că a dat mărturie mincinoasă împotriva fratelui său, 19 să‑i faceți cum plănuia el să‑i facă fratelui său. Să îndepărtezi astfel răul din mijlocul tău. 20 În felul acesta , ceilalți vor auzi și se vor teme și nu se va mai face o asemenea nelegiuire în mijlocul tău. 21 Ochiul tău să nu arate milă : viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.