Reguli în caz de război
1 Când vei ieși la război împotriva vrăjmașilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai numeros decât tine, să nu te temi de ei, căci DOMNUL, Dumnezeul tău, care te‑a scos din țara Egiptului, este cu tine . 2 Când se va apropia ceasul luptei, preotul să vină și să vorbească poporului, 3 spunând astfel: «Ascultă, Israele! Se apropie ceasul luptei împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se tulbure inima, să nu vă temeți, să nu vă înspăimântați și nu vă îngroziți dinaintea lor! 4 DOMNUL, Dumnezeul vostru, merge cu voi, ca să lupte pentru voi cu vrăjmașii voștri, ca să vă izbăvească.»
5 Dregătorii să vorbească apoi poporului astfel: «Dacă cineva a zidit o casă nouă și încă nu s‑a așezat în ea, să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă și altul să se așeze în ea. 6 Dacă cineva a sădit o vie și n‑a mâncat încă din ea, să plece și să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă și altul să mănânce din ea. 7 Dacă cineva s‑a logodit cu o femeie și încă n‑a luat‑o, să plece și să se întoarcă acasă, ca nu cumva să moară în luptă și s‑o ia altul.» 8 Comandanții să vorbească mai departe poporului și să spună: «Dacă cineva este fricos și slab de inimă, să plece și să se întoarcă la casa lui, ca să nu înmoaie și inima fraților lui.» 9 După ce dregătorii vor isprăvi de vorbit poporului, să rânduiască în fruntea poporului căpetenii de oști.
Reguli în caz de asediu
10 Când te vei apropia de o cetate ca să lupți împotriva ei, mai întâi s‑o îmbii la pace . 11 Dacă primește să facă pace cu tine și‑ți deschide porțile , tot poporul care se va afla în ea să trudească pentru tine și să‑ți slujească. 12 Dacă nu face pace cu tine și vrea să înceapă lupta cu tine, atunci s‑o împresori 13 și, după ce DOMNUL, Dumnezeul tău, o va da în mâinile tale, să‑i treci prin ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească. 14 Dar femeile, copiii, vitele și tot ce va mai fi în cetate, adică toată prada ei, să le păstrezi pentru tine; să te folosești de prada vrăjmașilor tăi pe care ți‑o dă DOMNUL, Dumnezeul tău. 15 Așa să faci cu toate cetățile care vor fi foarte departe de tine și care nu fac parte din cetățile acestor neamuri de aici. 16 Dar în cetățile popoarelor acestora, pe care DOMNUL, Dumnezeul tău, ți le dă moștenire, să nu lași cu viață nimic din ce are suflare, 17 ci să‑i nimicești cu desăvârșire pe hitiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe fereziți, pe hiviți și pe iebusiți, așa cum ți‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul tău, 18 ca să nu te învețe să faci după toate urâciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor și să păcătuiești astfel împotriva DOMNULUI, Dumnezeului tău.
19 Când vei împresura multe zile o cetate împotriva căreia lupți, ca s‑o cucerești, să nu strici pomii, tăindu‑i cu securea; să mănânci din ei, dar să nu‑i tai. Oare pomul de pe câmp este om ca să ajungă să fie împresurat de tine? 20 Numai copacii despre care știi că nu sunt pomi buni de mâncat să‑i strici; să‑i tai și să faci întărituri împotriva cetății care este în război cu tine, până la căderea ei.