Mântuirea cea mare
1 De aceea, trebuie cu atât mai mult să luăm aminte la cele auzite, ca să nu fim depărtați de ele . 2 Căci, dacă Cuvântul rostit prin îngeri s‑a dovedit neclintit și dacă orice abatere și orice neascultare și‑au primit pedeapsa cuvenită, 3 cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care și‑a avut începutul în cuvintele Domnului și care a fost confirmată de cei care au auzit‑o, 4 fiind adeverită de Dumnezeu cu semne, minuni și felurite puteri și cu darurile Duhului Sfânt , împărțite după voia Sa?
Căpetenia mântuirii
5 Căci nu unor îngeri le‑a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6 Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire:
Ce este omul ca să‑Ți aduci aminte de el
sau fiul omului ca să‑l cercetezi ?
7 L‑ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii,
cu slavă și cinste l‑ai încununat,
[l‑ai pus peste lucrările mâinilor Tale,]
8 toate le‑ai supus sub picioarele lui.
Dacă i‑a supus totul, nu a lăsat nimic care să nu‑i fie supus. Acum însă, nu vedem că i‑ar fi supuse toate. 9 Dar Îl vedem pe Acela care a fost făcut cu puțin mai prejos de îngeri , adică pe Isus, încununat cu slavă și cinste datorită morții pe care a suferit‑o. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toți.
10 Se cuvenea ca, aducând pe mulți fii la slavă, Dumnezeu – pentru care și prin care sunt toate – să‑L desăvârșească prin suferințe pe întemeietorul mântuirii lor. 11 Căci Cel care sfințește și cei sfințiți sunt toți dintr‑Unul singur ; de aceea, nu‑I este rușine să‑i numească frați, 12 ci zice:
Voi vesti Numele Tău fraților Mei;
în mijlocul adunării Îți voi cânta laude.
13 Și iarăși:
Îmi voi pune încrederea în El.
Și iarăși:
Iată, eu și copiii pe care mi i‑a dat Dumnezeu!
14 Astfel, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El a fost părtaș la ele, pentru ca , prin moarte, să‑l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul, 15 și să‑i elibereze pe cei care, prin frica morții , erau ținuți în robie toată viața lor. 16 Căci, negreșit, nu îngerilor le vine El în ajutor, ci seminței lui Avraam. 17 Prin urmare, trebuia să Se asemene fraților Săi în toate privințele , ca să devină un mare‑preot îndurător și credincios înaintea lui Dumnezeu, făcând astfel ispășire pentru păcatele poporului. 18 Căci , întrucât El Însuși a suferit, când a fost ispitit, poate să vină în ajutor celor care sunt ispitiți.