Legământul cel nou
1 Punctul principal al celor spuse mai sus este că avem un astfel de Mare‑Preot care S‑a așezat la dreapta tronului Măririi, în ceruri, 2 ca slujitor al sanctuarului , al adevăratului cort , pe care l‑a ridicat Domnul, nu un om. 3 Orice mare‑preot este rânduit să aducă daruri și jertfe. De aceea, era nevoie ca și El să aducă ceva. 4 Dacă ar fi pe pământ, nici n‑ar fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. 5 Ei slujesc o reprezentare și o umbră a sanctuarului ceresc, după cum a fost înștiințat Moise de Dumnezeu, când urma să ridice cortul: Ia seama , i s‑a zis, să faci totul după modelul care ți‑a fost arătat pe munte! 6 Dimpotrivă, Hristos a dobândit o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, fiindcă a fost statornicit pe baza unor făgăduințe mai bune.
7 De altfel, dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, n‑ar mai fi fost nevoie de un al doilea. 8 Dar când îi mustră, Dumnezeu zice:
Iată, vin zile, zice Domnul,
când voi încheia cu casa lui Israel
și cu casa lui Iuda un legământ nou,
9 nu ca legământul pe care l‑am făcut cu părinții lor
în ziua când i‑am luat de mână
ca să‑i scot din țara Egiptului.
Pentru că n‑au rămas în legământul Meu,
nici Eu nu M‑am mai îngrijit de ei, zice Domnul.
10 Ci iată legământul pe care‑l voi încheia cu casa lui Israel
după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în cugetul lor
și le voi scrie în inima lor;
Eu voi fi Dumnezeul lor,
și ei vor fi poporul Meu.
11 Și nu va mai învăța nimeni pe semenul său
ori pe fratele său zicând: „Cunoaște pe Domnul!”,
căci toți Mă vor cunoaște,
de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.
12 Pentru că voi fi îndurător cu nelegiuirile lor
și de păcatele [și fărădelegile] lor nu‑Mi voi mai aduce aminte.
13 Când zice legământ nou , arată că cel dintâi este învechit. Iar ce este învechit și îmbătrânit este aproape de pieire.