Două iscoade cercetează Ierihonul
1 Iosua, fiul lui Nun, a trimis în taină din Șitim doi oameni ca iscoade, zicându‑le: „Mergeți și cercetați țara, și mai ales Ierihonul!” Ei au plecat și au ajuns în casa unei prostituate care se chema Rahav și au dormit acolo. 2 Regele Ierihonului a fost înștiințat : „Iată, niște bărbați dintre fiii lui Israel au venit aici astă‑noapte, ca să cerceteze țara.” 3 Regele Ierihonului a trimis la Rahav să‑i spună: „Scoate‑i afară pe bărbații care au venit la tine și au intrat în casa ta, căci au venit să cerceteze țara!”
4 Femeia însă i‑a luat pe cei doi bărbați și i‑a ascuns; și a răspuns: „Este adevărat că bărbații aceia au venit la mine, dar nu știam de unde sunt; 5 și, fiindcă urma să se închidă poarta la sosirea nopții, bărbații aceia au ieșit din cetate . Nu știu unde s‑au dus: grăbiți‑vă pe urmele lor, căci îi veți ajunge!” 6 (Ea îi suise pe acoperiș și‑i ascunsese sub niște snopi de in pe care îi întinsese pe acoperiș.) 7 Oamenii regelui i‑au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului. Iar poarta s‑a închis de îndată ce au ieșit urmăritorii.
8 Înainte de a se culca cei doi , Rahav s‑a suit la ei pe acoperiș 9 și le‑a zis: „Știu că DOMNUL v‑a dat țara aceasta, căci ne‑a apucat groaza de voi și toți locuitorii țării se topesc de frică înaintea voastră. 10 Fiindcă am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, DOMNUL a secat înaintea voastră apele Mării Roșii și, de asemenea, ce le‑ați făcut celor doi regi ai amoriților dincolo de Iordan, lui Sihon și lui Og, pe care i‑ați dat spre nimicire. 11 Când am auzit, ni s‑a strâns inima și n‑a mai rămas în noi pic de curaj din pricina voastră; pentru că DOMNUL , Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ. 12 Acum, vă rog, jurați‑mi pe DOMNUL că, după cum eu am avut bunăvoință față de voi, așa veți avea și voi bunăvoință față de casa tatălui meu! Dați‑mi un semn de bună‑credință 13 că‑i veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele și pe toți ai lor și că ne veți scăpa de la moarte !”
14 Bărbații aceia i‑au spus: „Viața noastră e chezășie pentru a voastră! Dacă nu veți dezvălui fapta noastră, când DOMNUL ne va da țara aceasta , îți vom arăta bunăvoință și credincioșie.” 15 Ea i‑a coborât cu o funie pe fereastră, căci casa ei era pe o latură a zidului (în zidul cetății își avea locuința), 16 și le‑a zis: „Duceți‑vă spre munte, ca să nu dea peste voi urmăritorii, și ascundeți‑vă acolo trei zile, până la întoarcerea urmăritorilor; după aceea vă puteți vedea de drum.” 17 Bărbații aceia i‑au mai spus: „Iată cum vom fi dezlegați de jurământul pe care ne‑ai pus să‑l facem. 18 La intrarea noastră în țară, leagă funia aceasta din fir stacojiu la fereastra prin care ne‑ai coborât și adună‑i în casă la tine pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și pe toată familia tatălui tău! 19 Dacă vreunul va ieși afară pe ușile casei tale, sângele lui va fi asupra capului său, iar noi vom fi nevinovați. Dar, dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi cu tine în casă, sângele lui va fi asupra capului nostru. 20 Iar, dacă vei dezvălui fapta noastră, vom fi dezlegați de jurământul pe care ne‑ai pus să‑l facem.” 21 Ea a răspuns: „Fie după cuvintele voastre!” Apoi i‑a trimis la drum , ei au plecat și ea a legat funia stacojie la fereastră.
22 Ei au plecat și au ajuns în ținutul muntos, unde au rămas trei zile, până s‑au întors cei care‑i urmăreau. Urmăritorii i‑au căutat pretutindeni pe drum, dar nu i‑au găsit. 23 Cei doi oameni s‑au întors: au coborât din ținutul muntos, au trecut Iordanul , au venit la Iosua, fiul lui Nun, și i‑au istorisit tot ce li se întâmplase. 24 Ei i‑au zis lui Iosua: „Cu adevărat, DOMNUL a dat toată țara în mâinile noastre și toți locuitorii țării se topesc de frică înaintea noastră!”