Trimiterea galaadiților acasă
1 Atunci, Iosua i‑a chemat pe rubeniți, pe gadiți și jumătate din seminția lui Manase 2 și le‑a zis: „Voi ați păzit tot ce v‑a poruncit Moise, robul DOMNULUI, și ați ascultat de glasul meu în tot ce v‑am poruncit. 3 Nu i‑ați părăsit pe frații voștri în tot acest timp, până în ziua de azi, ci ați avut grijă să păziți porunca DOMNULUI, Dumnezeului vostru. 4 Acum, DOMNUL, Dumnezeul vostru, le‑a dat odihnă fraților voștri, cum le spusese. Întoarceți‑vă deci și mergeți la corturile voastre, în țara moștenirii voastre, pe care v‑a dat‑o Moise, robul DOMNULUI, dincolo de Iordan! 5 Numai să aveți mare grijă să împliniți porunca și Legea pe care v‑a poruncit‑o Moise, robul DOMNULUI, și anume să‑L iubiți pe DOMNUL, Dumnezeul vostru, să umblați în toate căile Lui, să păziți poruncile Lui, să vă alipiți de El și să‑I slujiți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.”
6 Iosua i‑a binecuvântat , le‑a dat drumul să plece, și ei s‑au dus la corturile lor. 7 (O jumătate din seminția lui Manase primise de la Moise moștenire în Bașan, iar cealaltă jumătate a primit de la Iosua moștenire lângă frații lor, dincoace de Iordan, la apus.)
8 Când Iosua i‑a trimis la corturile lor, i‑a binecuvântat și le‑a zis: „Voi vă întoarceți la corturile voastre cu mari bogății, cu foarte multe turme și cu mult argint, aur, aramă, fier și multe haine. Împărțiți cu frații voștri prada luată de la vrăjmașii voștri!”
9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s‑au întors acasă; i‑au lăsat pe fiii lui Israel la Șilo, în țara Canaanului, ca să se ducă în ținutul Galaadului , ținut pe care îl primiseră ca moștenire, după cum poruncise DOMNUL prin Moise.
Altarul de la Iordan
10 Când au ajuns în ținuturile Iordanului , care fac parte din țara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile. 11 Fiii lui Israel au auzit zicându‑se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar la intrarea în țara Canaanului, pe malurile Iordanului, în părțile fiilor lui Israel.”
12 Când au auzit fiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea fiilor lui Israel s‑a strâns la Șilo, ca să se suie la luptă împotriva lor. 13 Fiii lui Israel l‑au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase, în țara Galaadului, pe Fineas , fiul preotului Eleazar, 14 și zece conducători împreună cu el, câte unul pentru fiecare din semințiile lui Israel; toți aceștia erau capi de case părintești între miile lui Israel. 15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase, în țara Galaadului, și le‑au vorbit astfel:
16 „Așa vorbește toată adunarea DOMNULUI: «Ce înseamnă această trădare pe care ați arătat‑o față de Dumnezeul lui Israel? De ce Îi întoarceți astăzi spatele DOMNULUI, zidindu‑vă un altar, ca să vă răzvrătiți astăzi împotriva DOMNULUI? 17 Este oare pentru noi puțin lucru vina nelegiuirii de la Peor – de care nu ne‑am curățit până astăzi și care a adus urgia în adunarea DOMNULUI – 18 încât să Îi întoarceți astăzi spatele DOMNULUI? Voi vă răzvrătiți astăzi împotriva DOMNULUI, iar mâine El Se mânie împotriva întregii adunări a lui Israel! 19 Dacă țara moșiei voastre este necurată, atunci treceți în țara care este moșia DOMNULUI, unde este așezat Lăcașul DOMNULUI, și veți primi moștenire în mijlocul nostru! Dar nu vă răzvrătiți împotriva DOMNULUI și împotriva noastră zidindu‑vă un alt altar în afară de altarul DOMNULUI, Dumnezeului nostru! 20 Oare atunci când Acan , fiul lui Zerah, a săvârșit un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire, nu S‑a aprins de mânie DOMNUL împotriva întregii adunări a lui Israel? Și n‑a pierit numai el din pricina nelegiuirii lui!»”
21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase le‑au răspuns astfel capilor miilor lui Israel:
22 „DOMNUL Dumnezeu cel Atotputernic, DOMNUL Dumnezeu cel Atotputernic știe și Israel însuși să știe lucrul acesta! Dacă din răscoală și trădare față de DOMNUL am făcut‑o , să nu ne cruțe DOMNUL în ziua aceasta! 23 Dacă ne‑am zidit un altar ca să‑I întoarcem spatele DOMNULUI aducând pe el arderi‑de‑tot, ofrande și jertfe-de-pace, DOMNUL să ne ceară socoteală! 24 Dimpotrivă, noi am făcut acest altar din îngrijorarea că mâine fiii voștri le‑ar putea zice fiilor noștri: «Ce legătură este între voi și DOMNUL, Dumnezeul lui Israel? 25 DOMNUL a pus Iordanul hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad: voi nu aveți parte de DOMNUL!» Și fiii voștri i‑ar face astfel pe fiii noștri să nu I se mai închine DOMNULUI. 26 De aceea am zis: să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi‑de‑tot, nici pentru jertfe, 27 ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri și ai voștri, că Îi putem sluji DOMNULUI înaintea Lui prin arderile‑de‑tot și jertfele noastre de ispășire și de pace, pentru ca mâine fiii voștri să nu le zică fiilor noștri: «Voi nu aveți parte de DOMNUL!» 28 Noi am zis: dacă mâine ne vor zice astfel nouă sau urmașilor noștri, vom răspunde: «Priviți chipul altarului DOMNULUI pe care l‑au făcut părinții noștri nu pentru arderi‑de‑tot și pentru jertfe, ci ca mărturie între noi și voi!» 29 Departe de noi gândul de a ne răzvrăti împotriva DOMNULUI, de a‑I întoarce spatele DOMNULUI zidind un alt altar pe care să aducem arderi‑de‑tot, ofrande și jertfe în afară de altarul DOMNULUI, Dumnezeului nostru, care este înaintea Lăcașului Lui!”
30 Când preotul Fineas, conducătorii adunării și capii miilor lui Israel care erau cu el au auzit cuvintele spuse de fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase, au privit cu ochi buni lucrul acesta. 31 Și Fineas, fiul preotului Eleazar, le‑a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: „Acum știm că DOMNUL este în mijlocul nostru, fiindcă n‑ați păcătuit împotriva DOMNULUI și i‑ați izbăvit astfel pe fiii lui Israel din mâna DOMNULUI.” 32 Fineas, fiul preotului Eleazar, și căpeteniile i‑au părăsit pe fiii lui Ruben și pe fiii lui Gad și s‑au întors din ținutul Galaadului în țara Canaanului, la fiii lui Israel, cărora le‑au făcut o dare de seamă. 33 Fiii lui Israel au privit cu ochi buni lucrul acesta; L‑au binecuvântat pe Dumnezeu și n‑au mai vorbit să se suie la luptă împotriva lor și să pustiască ținutul în care locuiau fiii lui Ruben și fiii lui Gad. 34 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au pus acelui altar numele „Martor” , zicând: „El este martor între noi că DOMNUL este Dumnezeu”.