Cucerirea cetății Ai
1 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta! Ia‑i cu tine pe toți oamenii de luptă, scoală‑te și suie‑te împotriva cetății Ai! Iată că îl dau în mâinile tale pe regele din Ai, împreună cu poporul, cetatea și țara lui. 2 Să‑i faci cetății Ai cum le‑ai făcut Ierihonului și regelui lui: să păstrați pentru voi numai prada de război și vitele. Pune oameni la pândă înapoia cetății!”
3 Iosua s‑a sculat cu toți oamenii de luptă, ca să se suie împotriva cetății Ai. A ales treizeci de mii de bărbați viteji, pe care i‑a trimis noaptea, 4 cu următoarea poruncă: „Ascultați! Stați la pândă înapoia cetății; să nu vă depărtați mult de cetate și să fiți gata toți! 5 Iar eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și, când vor ieși înaintea noastră ca prima oară, noi o vom lua la fugă dinaintea lor. 6 Ei ne vor urmări până când îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: «Fug dinaintea noastră ca prima oară!» Și, când vom fugi dinaintea lor, 7 voi să ieșiți de la pândă și să luați cetatea în stăpânire, căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. 8 După ce veți lua cetatea, să‑i puneți foc; să faceți după cuvântul DOMNULUI: aceasta este porunca pe care v‑o dau.” 9 Iosua i‑a trimis, iar ei s‑au dus și s‑au așezat la pândă între Betel și Ai, la apus de Ai. Și Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului.
10 Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a cercetat poporul și a pornit împotriva cetății Ai în fruntea poporului, împreună cu bătrânii lui Israel. 11 Toți oamenii de luptă care erau cu el s‑au suit și s‑au apropiat de cetate; când au ajuns în fața cetății, și‑au așezat tabăra la miazănoapte de Ai, de care erau despărțiți printr‑o vale. 12 Iosua a luat aproape cinci mii de oameni și i‑a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate. 13 După ce s‑a așezat toată tabăra la miazănoapte de cetate și cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii.
14 Când a văzut regele cetății Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s‑au sculat în grabă dis‑de‑dimineață și au ieșit la luptă înaintea lui Israel. Regele, împreună cu tot poporul, s‑a îndreptat spre un loc hotărât, către Arava , fără să știe că înapoia cetății o mână de oameni stăteau la pândă împotriva lui. 15 Iosua și tot Israelul s‑au prefăcut că sunt bătuți și au fugit pe drumul spre pustiu. 16 Atunci, tot poporul care era în cetate s‑a strâns ca să‑i urmărească. L‑au urmărit pe Iosua și au fost atrași departe de cetate. 17 N‑a rămas niciun om în Ai și în Betel care să nu fi ieșit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă și au urmărit Israelul.
18 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am s‑o dau în mâna ta!” Și Iosua a întins spre cetate sulița pe care o avea în mână. 19 De îndată ce și‑a întins mâna, cei care stăteau la pândă au ieșit repede din locul unde erau, au pătruns în cetate, au luat‑o și i‑au pus foc de îndată. 20 Oamenii din Ai, uitându‑se înapoi, au văzut fumul cetății suindu‑se spre cer și n‑au mai putut să scape în nicio parte. Poporul care fugea spre pustiu s‑a întors împotriva celor ce‑l urmăreau, 21 căci Iosua și tot Israelul, văzând cetatea luată de cei ce stăteau la pândă și fumul cetății suindu‑se în sus, s‑au întors și i‑au bătut pe oamenii din Ai. 22 Ceilalți, de asemenea, le‑au ieșit înainte din cetate, și oamenii din Ai au fost înconjurați de Israel din toate părțile. Israel i‑a bătut atât de tare , încât n‑a rămas unul cu viață și nimeni n‑a scăpat. 23 Pe regele din Ai l‑au prins viu și l‑au adus la Iosua.
24 După ce Israel a terminat de ucis toți locuitorii din Ai, în câmp și în pustiu, unde îi urmăriseră ei, și după ce toți au fost trecuți prin ascuțișul sabiei, până la ultimul, tot Israelul s‑a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei. 25 În ziua aceea au fost uciși toți oamenii din Ai, bărbați și femei, douăsprezece mii la număr.
26 Iosua nu și‑a tras înapoi mâna întinsă în care ținea sulița până când toți locuitorii cetății Ai au fost dați spre nimicire. 27 Israel a păstrat pentru sine doar vitele și prada din cetatea aceasta, după cuvântul pe care i‑l poruncise lui Iosua DOMNUL. 28 Iosua a ars cetatea Ai și a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care este până în ziua de azi. 29 Iar pe regele din Ai l‑a spânzurat de un lemn și l‑a lăsat așa până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit ca trupul să fie coborât de pe lemn; apoi l‑au aruncat la poarta cetății și au ridicat pe el un morman mare de pietre, care este până în ziua de azi.
Altarul de pe muntele Ebal
30 Atunci, Iosua I‑a zidit un altar DOMNULUI, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal , 31 după cum le poruncise fiilor lui Israel Moise, robul DOMNULUI, și după cum este scris în Cartea Legii lui Moise: „un altar de pietre necioplite, peste care n‑a trecut fierul” . Pe altarul acesta I‑au adus DOMNULUI arderi‑de‑tot și jertfe-de-pace . 32 Și acolo a scris Iosua pe pietre o copie a Legii pe care o scrisese Moise înaintea fiilor lui Israel.
33 Tot Israelul, cu bătrânii, căpeteniile și judecătorii lui stăteau de‑o parte și de alta a chivotului, înaintea preoților leviți, purtători ai chivotului legământului DOMNULUI, atât străinii , cât și evreii din naștere: jumătate din popor în dreptul muntelui Garizim și jumătate în dreptul muntelui Ebal, după porunca dată mai înainte de Moise, robul DOMNULUI, pentru binecuvântarea poporului lui Israel. 34 Iosua a citit apoi toate cuvintele Legii, binecuvântările și blestemele, potrivit tuturor celor scrise în Cartea Legii. 35 N‑a rămas un cuvânt din tot ce poruncise Moise pe care să nu‑l fi citit Iosua în fața întregii adunări a lui Israel, în fața femeilor , a copiilor și a străinilor care trăiau în mijlocul lor.