Vicleșugul locuitorilor din Gabaon
1 Auzind ce s‑a întâmplat, toți regii care erau dincoace de Iordan, în munte, în câmpie și pe toată coasta Mării celei Mari, până spre Liban, hitiții , amoriții, canaaniții, fereziții, hiviții și iebusiții 2 s‑au strâns toți împreună, cu un singur glas, ca să lupte împotriva lui Iosua și împotriva lui Israel.
3 Locuitorii din Gabaon , când au auzit ce le făcuse Iosua Ierihonului și cetății Ai, 4 au întrebuințat un vicleșug. Au pornit la drum și s‑au dat drept soli . Au luat niște saci vechi pe măgarii lor și niște burdufuri vechi pentru vin, rupte și cârpite; 5 în picioare purtau încălțăminte veche și cârpită, erau îmbrăcați cu haine vechi, iar toată pâinea pe care o aveau ca hrană era uscată și fărâmicioasă. 6 S‑au dus la Iosua, în tabără la Ghilgal, și le‑au zis lui și bărbaților din Israel: „Venim dintr‑o țară îndepărtată; faceți dar acum legământ cu noi!”
7 Bărbații lui Israel le‑au răspuns hiviților acestora: „Poate că locuiți în mijlocul nostru. Cum să facem legământ cu voi?” 8 Ei i‑au zis lui Iosua: „Suntem robii tăi.” Și Iosua le‑a zis: „Cine sunteți voi și de unde veniți?” 9 Ei i‑au răspuns: „Robii tăi vin dintr‑o țară foarte îndepărtată, pentru numele DOMNULUI, Dumnezeului tău, căci am auzit faima Lui, anume tot ce a făcut în Egipt, 10 tot ce le‑a făcut celor doi regi ai amoriților dincolo de Iordan – lui Sihon, regele Heșbonului, și lui Og, regele Bașanului, care era la Aștarot. 11 Și bătrânii noștri și toți locuitorii țării noastre ne‑au zis: «Luați cu voi merinde pentru călătorie, mergeți în întâmpinarea lor și spuneți‑le: ‘Suntem robii voștri; faceți dar acum legământ cu noi!’» 12 Pâinea aceasta a noastră era caldă când am luat‑o de acasă ca hrană, în ziua când am plecat să venim la voi; și acum, iată, este uscată și fărâmicioasă. 13 Burdufurile acestea de vin erau nou‑nouțe când le‑am umplut, dar iată‑le, s‑au rupt; hainele și încălțămintea noastră s‑au învechit de lungimea prea mare a drumului.”
14 Bărbații lui Israel au luat din merindele lor și nu L‑au întrebat pe DOMNUL. 15 Iosua a făcut pace cu ei, a făcut legământ că‑i va lăsa cu viață, iar conducătorii adunării le‑au făcut jurământ.
16 La trei zile după ce au încheiat legământul, fiii lui Israel au aflat că aceștia erau vecini cu ei și că locuiau în mijlocul lor. 17 Fiii lui Israel au plecat și a treia zi au ajuns în cetățile lor: Gabaon, Chefira, Beerot și Chiriat‑Iearim. 18 Dar fiii lui Israel nu au făcut război cu ei, deoarece conducătorii adunării făcuseră jurământ cu ei pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Și toată adunarea a cârtit împotriva fruntașilor. 19 Atunci, toți conducătorii au vorbit întregii adunări: „Le‑am jurat pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, și acum nu putem să ne atingem de ei. 20 Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viață, ca să nu vină peste noi mânia DOMNULUI, din pricina jurământului pe care li l‑am făcut. 21 Să fie lăsați cu viață!” Dar au fost puși să taie lemne și să scoată apă pentru toată adunarea, după cum le‑au vorbit conducătorii.
22 Iosua i‑a chemat și le‑a vorbit astfel: „De ce ne‑ați înșelat zicând: «Suntem foarte departe de voi», când voi locuiți în mijlocul nostru? 23 Acum, veți fi blestemați și nu veți înceta să fiți în robie, să tăiați lemne și să scoateți apă pentru Casa Dumnezeului meu.” 24 Ei i‑au răspuns lui Iosua și au zis: „Robilor tăi li s‑a spus lămurit despre poruncile date de DOMNUL, Dumnezeul tău, robului Său Moise, cum are să vă dea în stăpânire toată țara și să‑i nimicească dinaintea voastră pe toți locuitorii ei. Din pricina voastră, am ajuns să ne temem pentru viața noastră, de aceea am făcut lucrul acesta. 25 Acum, iată‑ne în mâna ta. Fă cu noi ce este bine și drept în ochii tăi!”
26 Iosua le‑a făcut așa cum hotărâse: i‑a scos din mâna fiilor lui Israel, așa că nu i‑au omorât. 27 Dar din ziua aceea i‑a pus să taie lemne și să scoată apă pentru adunare și pentru altarul DOMNULUI, ceea ce fac până în ziua de azi, în locul pe care l‑a ales DOMNUL.