Chemarea primilor ucenici
(Matei 4:18‑22. Marcu 1:16‑20)1 Mulțimea se îmbulzea în jurul lui Isus ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. El era pe malul lacului Ghenezaret 2 și a văzut două bărci la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele să‑și spele mrejele. 3 S‑a suit într‑una dintre aceste bărci, care era a lui Simon, și l‑a rugat s‑o depărteze puțin de țărm. Apoi S‑a așezat și, din barcă, învăța mulțimile. 4 Când a terminat de vorbit, i‑a zis lui Simon: „Depărteaz‑o la adânc și aruncați‑vă mrejele pentru pescuit!” 5 Drept răspuns, Simon I‑a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne‑am trudit și n‑am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele!” 6 Și, făcând aceasta, au prins o mulțime atât de mare de pești, încât mrejele începuseră să se rupă. 7 Le‑au făcut semn tovarășilor lor din cealaltă barcă să vină să‑i ajute. Au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând aceasta , Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus și I‑a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!” 9 Fiindcă îi apucase spaima pe el și pe toți cei care erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. 10 Tot așa pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Dar Isus i‑a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo, vei fi pescar de oameni.” 11 Ei au adus bărcile la mal, au lăsat totul și L‑au urmat.
Vindecarea unui lepros
(Matei 8:1‑4. Marcu 1:40‑45)12 Pe când Se afla Isus într‑una dintre cetăți, iată că un bărbat plin de lepră, văzându‑L, a căzut cu fața la pământ și L‑a rugat zicând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!” 13 Isus a întins mâna și l‑a atins, zicând: „Da, vreau, fii curățit!” Și îndată s‑a dus lepra de pe el. 14 I‑a poruncit să nu spună nimănui , apoi i‑a zis : „Mergi și arată‑te preotului și adu jertfă pentru curățirea ta, după cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei!” 15 Vestea despre El se răspândea tot mai mult și mulțimi mari de oameni se adunau ca să‑L asculte și să se vindece de boli. 16 Și El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.
Vindecarea unui paralitic
(Matei 9:1‑8. Marcu 2:1‑12)17 Într‑o zi, pe când Isus îi învăța pe oameni , s‑au așezat acolo și niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileei și Iudeei și din Ierusalim; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Și iată că niște bărbați purtau un om paralizat pe un pat și încercau să‑l ducă înăuntru , ca să‑l pună înaintea Lui. 19 Fiindcă n‑au găsit pe unde să‑l ducă înăuntru din cauza mulțimii, s‑au urcat pe acoperișul casei și l‑au coborât cu patul printre țigle, în mijloc, înaintea lui Isus. 20 Văzându‑le credința, El a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!” 21 Cărturarii și fariseii au început să se întrebe în sinea lor: „Cine se crede acesta, de rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Unul singur – Dumnezeu?” 22 Isus le‑a cunoscut gândurile și le‑a răspuns zicând: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 23 Ce este mai ușor? A zice: «Păcatele îți sunt iertate» sau a zice: «Scoală‑te și umblă»? 24 Dar, ca să știți că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc” , i‑a zis El paraliticului, „scoală‑te, ridică‑ți patul și du‑te acasă!” 25 Și îndată, paraliticul s‑a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și a mers acasă, slăvindu‑L pe Dumnezeu. 26 Toți au rămas uimiți și Îl slăveau pe Dumnezeu; cuprinși de teamă, ziceau: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite.”
Chemarea lui Levi
(Matei 9:9‑13. Marcu 2:13‑17)27 După aceea, Isus a ieșit și l‑a văzut pe un vameș pe nume Levi stând la vamă și i‑a zis: „Vino după Mine!” 28 El a lăsat totul, s‑a ridicat și L‑a urmat. 29 Levi a dat pentru Isus un ospăț mare în casa lui și o mulțime de vameși și alți oaspeți au stat la masă cu ei. 30 Fariseii și cărturarii cârteau și le ziceau ucenicilor Lui: „De ce mâncați și beți cu vameșii și cu păcătoșii?” 31 Isus le‑a răspuns: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 32 N‑am venit să‑i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.”
Întrebarea fariseilor despre post
(Matei 9:14‑17. Marcu 2:18‑22)33 Ei I‑au zis: „Ucenicii lui Ioan postesc des și fac rugăciuni, la fel și ai fariseilor, pe când ai tăi mănâncă și beau.” 34 El le‑a răspuns: „Oare puteți să‑i faceți pe nuntași să țină post câtă vreme este mirele cu ei? 35 Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, și vor posti atunci, în acele zile.”
36 Le‑a spus și o pildă: „Nimeni nu rupe un petic dintr‑o haină nouă ca să‑l pună la o haină veche; altminteri, și pe cea nouă o rupe și nici celei vechi nu i se va potrivi peticul din cea nouă. 37 Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, iar burdufurile se pierd; 38 ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi [și se păstrează amândouă]. 39 Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, căci spune: «Cel vechi este [mai] bun.»”