Îngerul și cărticica
1 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într‑un nor. Deasupra capului lui era curcubeul , fața lui era ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc. 2 În mână ținea o cărticică deschisă. El și‑a pus piciorul drept pe mare și pe cel stâng pe pământ 3 și a strigat cu glas tare, cum rage un leu. Când a strigat el, au răsunat glasurile celor șapte tunete. 4 Și când au răsunat glasurile celor șapte tunete, eram gata să mă apuc să scriu; atunci am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!”
5 Iar îngerul pe care‑l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ și‑a ridicat mâna dreaptă spre cer 6 și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a creat cerul și lucrurile din el, pământul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă , 7 ci că, în zilele în care îngerul al șaptelea va suna din trâmbiță, se va împlini taina lui Dumnezeu, după vestea bună pe care le‑a dat‑o El robilor Săi, profeții.
8 Și glasul pe care‑l auzisem din cer mi‑a vorbit din nou și mi‑a zis: „Du‑te și ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare și pe pământ!” 9 M‑am dus la înger și i‑am cerut să‑mi dea cărticica. „Ia‑o ”, mi‑a zis el, „și mănânc‑o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
10 Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat‑o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat‑o, mi s‑a umplut pântecele de amărăciune . 11 Apoi mi s‑a zis: „Trebuie să profețești din nou multor popoare, neamuri, limbi și împărați.”