Israeliții și neamurile în planul lui Dumnezeu
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint; conștiința îmi este martoră prin Duhul Sfânt 2 că am o mare tristețe și o durere necurmată în inimă. 3 Căci mi‑aș fi dorit să fiu eu însumi anatema , despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. 4 Ei sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele , darea Legii, slujirea preoțească , făgăduințele, 5 se trag din patriarhi și tot din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toți, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
6 Dar nu este ca și când ar fi dat greș Cuvântul lui Dumnezeu, căci nu toți cei din Israel sunt Israel. 7 Nici copiii lui Avraam nu sunt toți sămânța lui Avraam, ci este scris : În Isaac sămânța ta va avea un nume . 8 Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți sămânță. 9 Căci cuvântul acesta este o făgăduință: La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu .
10 Și nu doar atât; și cu Rebeca a fost la fel, după ce a rămas însărcinată de la un singur om, părintele nostru Isaac. 11 Căci, deși gemenii nu se născuseră încă și nici nu făcuseră ceva bun sau rău – ca să rămână în picioare hotărârea și alegerea lui Dumnezeu, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – 12 Rebecăi i s‑a spus: Cel mai mare va fi rob celui mai mic , 13 după cum este scris: Pe Iacov l‑am iubit, iar pe Esau l‑am urât.
14 Deci ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! 15 Căci El i‑a zis lui Moise: Voi avea milă de cine vreau să am milă și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur. 16 Așadar, nu ține de cine vrea sau de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17 Fiindcă Scriptura îi spune lui Faraon: Tocmai de aceea te‑am ridicat: ca să‑Mi arăt în tine puterea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul . 18 Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. 19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai aduce învinuire? Căci voinței Lui cine poate să‑i stea împotrivă?” 20 Dar, mai degrabă, omule, cine ești tu, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare îi va zice vasul de lut olarului: „De ce m‑ai făcut așa?” 21 Nu are olarul stăpânire asupra lutului ca din același bulgăre să facă un vas de cinste și unul de ocară? 22 Și dacă Dumnezeu, vrând să‑Și arate mânia și să‑Și descopere puterea, a răbdat îndelung niște vase ale mâniei, hărăzite pieirii, 23 ca să‑Și descopere bogăția slavei față de niște vase ale îndurării, pe care le‑a pregătit mai dinainte pentru slavă? 24 Aceste vase suntem noi , pe care ne‑a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25 după cum spune în Osea:
Voi chema popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu
și preaiubită pe cea care nu era preaiubită.
26 Și în loc să li se zică: „Voi nu sunteți poporul Meu”,
se vor chema fii ai Dumnezeului celui viu.
27 Isaia, pe de altă parte, strigă cu privire la Israel:
Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării ,
numai rămășița va fi mântuită.
28 Căci Domnul va împlini pe deplin și repede,
pe pământ, cuvântul Lui.
29 Și cum zisese Isaia mai înainte:
Dacă nu ne‑ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânță,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne‑am fi asemănat cu Gomora.
30 Deci ce vom zice? Neamurile , care nu urmăreau să fie îndreptățite, au fost îndreptățite: au căpătat o dreptate care vine prin credință. 31 Israel însă, care urmărea o lege a dreptății, n‑a ajuns la Lege. 32 De ce? Pentru că n‑a căutat‑o prin credință, ci prin fapte. S‑a lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris:
Iată, pun în Sion o piatră de poticnire
și o stâncă de cădere,
și cel care crede în El
nu va fi dat de rușine .