O kamblimos.
1 Barem kana sahkă dau duma andel šiba le manušengă thai le înjerengă, thai nahkă avel ma kamblimos, sîm khă xarkuma kai bašel or sar çîmbalo kai ašundeol.
2 Thai kana sahkă avel ma e pativ le prooročimasti, thai te prinjeanau sa le godimata thai le prinjeandimata; barem te avela ma soa pateaimos kadea ta te paruvau poa than le baŕlebară, thai te na avela ma kamblimos, či sîm khanči.
3 Thai barem kana xulavaua sa muŕo mandimos anda o xabe le čioŕăngo, barem kana daua muŕo stato te avel phabardo, thai te na avel ma kamblimos, nai ma či khă valoso khančestar.
4 O kamblimos sî but ajukărditorii, sî pherdo lašimos: o kamblimos či xoleaol, o kamblimos či lăudil pe, či phuteol barimatstar,
5 či phiravel pe bipateaimahko, či rodel pehko valoso, či xoleaol, či del godi koa nasulimos,
6 či bukuril pe andal bandimata, ta bukuril pe andoa čeačimos,
7 garavel sa, pateal sa, ajukrăl sa, kăznil sa.
8 O kamblimos či xasaola čiăkhdata. Le proročimata atărdeona; le šiba ašena; o prinjeandimos isprăvila pe.
9 Kă prinjeanas ande rig, thai prooročisaras andekh rig;
10 ta kana avela so sî perfekto, kadoa „ande rig” isprăvila pe.
11 Kana sîmas šaoŕo, dauas duma sar khă šeaoŕo, atearauas sar khă šeaoŕo, dauas ma godi sar khă šeaoŕo; kana kărdilem manuši baro, šudem so sas šeaoŕohko.
12 Akana, dikhas sar ande khă glinda, ando tipo kalimahko; ta atunčeara, dikhasa angla amende mui muieste. Akana, prinjeanau andekh rig; ta atunči, prinjeanaua sa, kadea sar sîmas i me prinjeando sa.
13 Akana kadea ašen kadala trin: o pateamos, o ajukărimos thai o kamblimos; ta o mai baro anda sa sî o kamblimos.
Dragostea – darul cel mai de preț
1 Dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, dar n‑aș avea dragoste, n‑aș fi decât o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. 2 Și dacă aș avea darul profeției și aș pătrunde toate tainele și toată cunoașterea, dacă aș avea toată credința, încât să mut și munții, dar n‑aș avea dragoste, n‑aș fi nimic. 3 Iar dacă mi‑aș împărți toată averea pentru săraci , dacă mi‑aș da trupul ca să fie ars , și n‑aș avea dragoste, nu mi‑ar folosi la nimic.
4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu invidiază, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie , 5 nu se poartă necuviincios, nu‑și urmărește propriile interese, nu are izbucniri de mânie, nu ține socoteală răului, 6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, 7 acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul .
8 Dragostea nu va pieri niciodată. Profețiile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoașterea va avea sfârșit. 9 Căci cunoaștem în parte și profețim în parte, 10 dar, când va veni desăvârșirea, acest „în parte” se va sfârși. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m‑am făcut om mare, am sfârșit cu ce era copilăresc. 12 Acum vedem ca într‑o oglindă , în chip nedeslușit , dar atunci vom vedea față către față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, după cum și eu am fost cunoscut pe deplin. 13 Așadar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.