O Pavel angloa Agripa.
1 O Agripa phendea le Pavelohkă: „Sî tu kamimos te čeačiaves tu!” O Pavelo tinzosardea o vast, thai lea te čeačiavel pe kadea:
2 „Dina ma baxtalo, thagarina Agripa, kă sî te čeačiava ma ades angla tute, anda sa le butea anda save sîm pîŕîme le Iudeiendar;
3 kă tu prinjeanes but mišto sa le krisa thai le biatearimata lengă. Anda kodea, rudi tu te ašunes ma lašimasa.
4 E čivava mîŕî, anda le mai anglal des mîŕă tărnimahkă, sî prinjeandi sal Iudeiendar, anda kă nikărdem la ando Ierusalimo, ando maškar mîŕă neamohko.
5 Kana kamen te denduma, on jeanen kă dă anglal traisardem, sar khă Fariseo, pala e mai tang partida, la religiati amareati.
6 Thai akana, sîm dino ande kris, anda o ajukărimos le šinaimahko, kai kărdea les o Dell amară daddengă,
7 thai saveako pherimos ajukrăn les kola dešudui semençii amară, kai kanden biatărdimahko le Devllehkă, des thai reat. Anda kadoa ajukărimos, thagarina, sîm pîŕîme le Iudeiendar!
8 So? Falpe tumengă bipateaimahko kă o Dell juwindil le mullen?
9 Thai me, so sî čeačes, pateauas kă trăbul te kărau but butea pa o Anau le Isusohko andoa Nazareto,
10 thai kadea i kărdem ando Ierusalimo. Šudem ando phandaimos bute sfinçăn, kă lem e zor kadea kata le raša le mai bară; thai, kana sas dine mullimahkă, dauas i me muŕo voto le kolavrănça.
11 Mardem le butivar ande sal khăngărea thai dauas sa mîŕî zor te kărau le te prasan. Ande muŕo telearimos o dillo, pa lende, našauas le ji ande le kolaver četăçi străinurea.
12 Anda kadea buti, teleardem ando Damasko, zorasa thai kamimasa kata le raša le mai bară.
13 Karing o maškar le desăhko, thagarina, po drom, dikhlem străfeaindoi karing mande thai karing mîŕă jene khă lumina andoa čerii, saveako, străfeaimos nakhavelas le khamehko.
14 Peleam saoŕă tele kai phuw; thai me ašundem khă mui, kai phenelas mangă ande šib e evreihko: „Saule, Saule, sostar tinuis Ma? Sî tukă pharo te šudes le pînŕăsa parpale ando gor khă pusaimahko.”
15 „Kon san, Raia?”, dem anglal me. Thai o Rai phendea: „Me sîm o Isuso kai tinuis Les.
16 Ta ušti, thai beši ande pînŕănde; kă sîkade Ma tukă, kaste thoau tu kanditorii thai dikhlitorii kaditi le buteango, save dikhlean le, sode i le buteango kai či dikhăsa Ma kă kărau le.
17 Alosardem tu andoa maškar le norodohko kadalehko thai andoa maškar le neamurengo, ka save tradau tu,
18 kaste pîtărăs lengă iakha, te ambolden pe katoa tuneriko kai lumina, thai tala e zor le Bengăsti koa Dell; thai te len, andoa pateaimos ande Mande, o iertimos le bezexăngo thai o mandimos andekhthan kolença sfinçome.”
19 Anda kodea, thagarina Agripa, či kamblem te na lama le dikhlimahkă čerikanehkă.
20 Ta demduma anglal kolengă andoa Damasko, pala kodea ando Ierusalimo, ande sai Iudea, thai kal Neamuri, te kăin pe thai te ambolden pe koa Dell, thai te kărăn kărdimata vreničea le kăimasa lengo.
21 Dikta sostar thodine le Iudeia o vast pe mande ando Templo, thai rodine te mudarăn ma.
22 Ta, naismos le kandimahkă le Devllehkă, ašilem ande čivava ji ando des kadoa; thai demduma angla kukolengă le çînorăngă thai kolengă le bară, bi te duriuau khančestar kata so phendine le prooročea thai o Moise kă sî te kărdeol pe;
23 thai kadea, kă o Kristoso trăbul te tinuil, thai kă, pala so avela o mai anglal andoa juvindimos le mullengo, vestila e lumina le norodohkă thai le Neamurengă.”
24 Ta kana delas o duma kadea kaste čeačeavel pe, o Festus phendea muiesa zuralo: „Pavele, san dillo! O sîkaimos tiro o but kărăl tu te des ando dillimos.”
25 „Či sîm dillo, but alosardea Festus,” dea anglal o Pavelo, „kandimasa, mothoau divanuri čeačimasa thai godimahkă.
26 O thagar jeanel kadala butea, thai anda kodea dau lehkă duma zorasa; kă sîm pateamno kă khanči nai lehkă biprinjeando anda lende, anda kă či kărdini le ande khă kolço!
27 Pateas tu ande le Prooročea, thagarina Agripa?… Jeanau kă pateas.”
28 O Agripa phendea le Pavelohkă: „Iekhatar mai kames tu te anes ma te kărdiuau kristiano!”
29 „Avela iekhatar, avela dur,” dea anglal o Pavelo, „te del o Dell ta na numai tu, ta sa kakala kai ašunen ma ades koče te aven kadea sar sîm me, avri anda le lançuri kadala.”
O bidošalimos le Pavelohko prinjeando.
30 O thagar, o guvernatorii, o Bereniče, thai sa kola kai bešenas andekhthan lença, ušti le.
31 Thai kana telearde, phenenas iekh karing le kolaver: „o manuši kadoa či kărdea khanči vreniko mullimahko or phandaimahko.”
32 Thai o Agripa phendea le Festusohkă: „Le manušehkă kadalehkă daštilas te del pe lehkă drom, kana či manglino te avel krisînime le Čezarostar.”
Apărarea lui Pavel înaintea regelui Agripa al II‑lea
1 Agripa i‑a zis lui Pavel: „Îți este îngăduit să te aperi.” Atunci, Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel : 2 „Mă socotesc fericit, rege Agripa, că pot să mă apăr astăzi înaintea ta cu privire la toate cele de care mă învinuiesc iudeii, 3 căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și disputele lor; de aceea, te rog să mă asculți cu răbdare.
4 Viața mea, petrecută de la început, încă din tinerețe, în mijlocul neamului meu, în Ierusalim, le este cunoscută tuturor iudeilor. 5 Ei mă știu de multă vreme și, dacă vor, pot da mărturie că am trăit după cea mai strictă grupare a religiei noastre, ca fariseu. 6 Și acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței pe care a făcut‑o Dumnezeu părinților noștri 7 și pe care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind cu râvnă lui Dumnezeu zi și noapte, nădăjduiesc să o vadă împlinită. Pentru această nădejde , o, rege, sunt învinuit eu de iudei! 8 De ce vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții? 9 Și eu credeam că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10 ceea ce am și făcut în Ierusalim. După ce am primit autoritate de la preoții de seamă, i‑am aruncat în temniță pe mulți sfinți, iar când erau osândiți la moarte, îmi dădeam votul împotriva lor . 11 I‑am pedepsit adesea în toate sinagogile și mă străduiam să‑i fac să hulească. În furia mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile din afară .
12 Pentru aceasta , am mers la Damasc cu autoritate și însărcinare de la preoții de seamă. 13 Pe la amiază, o, rege, am văzut pe drum o lumină din cer, mai strălucitoare decât lumina soarelui, care ne‑a învăluit pe mine și pe cei ce mă însoțeau. 14 Am căzut cu toții la pământ, iar eu am auzit un glas care‑mi zicea în limba aramaică: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești? E în zadar să dai cu piciorul într‑o țepușă!» 15 Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne?» Și Domnul a zis: «Eu sunt Isus, pe care‑L prigonești. 16 Dar ridică‑te și stai în picioare, căci pentru aceasta M‑am arătat ție: ca să te rânduiesc slujitor și martor al celor pe care le‑ai văzut și al celor pe care ți le voi arăta! 17 Eu te izbăvesc de poporul și de neamurile la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub stăpânirea Satanei la Dumnezeu și să primească iertare de păcate și parte împreună cu cei sfințiți prin credința în Mine.»
19 Și astfel, rege Agripa, n‑am fost neascultător față de vedenia cerească, 20 ci, mai întâi celor din Damasc și din Ierusalim, apoi în tot ținutul Iudeei și neamurilor, le‑am propovăduit să se pocăiască, să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte vrednice de pocăință. 21 Iată de ce iudeii au pus mâna pe mine în Templu și au încercat să mă omoare. 22 Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns până în ziua aceasta să mărturisesc la mic și mare și nu spun altceva decât ce au spus profeții și Moise că se va împlini: 23 anume că Hristosul va pătimi și că , fiind cel dintâi care va învia din morți, va vesti lumină atât poporului, cât și neamurilor.”
24 Pe când se apăra el astfel, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie!” 25 „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și înțelepte. 26 Regele știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc deschis, căci sunt convins că nimic nu i‑a rămas ascuns, fiindcă ele nu s‑au petrecut într‑un ungher. 27 Crezi în profeți, rege Agripa? Știu că da.” 28 Și Agripa i‑a zis lui Pavel: „Lesne mai vrei tu să mă convingi să devin creștin!” 29 Pavel a răspuns: „Mai lesne sau mai cu anevoie , eu mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fie și ei cum sunt eu – desigur, fără lanțurile acestea.”
30 Regele, procuratorul, Berenice și toți cei ce stătuseră împreună cu ei s‑au ridicat. 31 Pe când se îndepărtau, vorbeau unii cu alții, zicând: „Omul acesta n‑a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.” 32 Agripa i‑a zis lui Festus: „Omul acesta putea fi eliberat dacă n‑ar fi făcut apel la cezar.”