O Petro skăpisardo andoa phandaimos.
1 Karing kodoa čiro, o thagar o Irodo thodea o vast pe iekh andai Khăngări, kaste kăznile;
2 thai mudardea la sabiasa le Iakovos, o phral le Ioanohko.
3 Kana dikhlea kă e buti kadea čeaileol le Iudeien, mai thodea o vast i po Petro. (Sas le des le praznikohkă le Pogăčengo.)
4 Pala so astardea les, thai šutea les ando phandaimos, thodea les tala o arakhaimos štară kîrdurengă po štară kătanengă, le gîndosa ka pala e Patradi te ankalavel les angloa norodo.
5 Ta o Petro sas arakhadino ando phandaimos, thai e Khăngări či atărdeolas te vazdel rudimata karing o Dell anda leste.
6 Ande reat le desăsti kana sas les dă gîndo le Irodos te anel les kai kris, o Petro sovelas maškar dui kătane, phanglo vastendar duie lançurença; thai aver arakhănas o phandaimos koa udar.
7 Thai dikta, khă înjero le Raiehko bešlo paša leste biajukărimahko, thai o phandaimos străfealas kha luminatar. O înjero ušteadea le Petros, maladindoi les ando praxšav, thai phendea lehkă: „Ušti, iekhatar!” Le lançuri pele lehkă tele pal vast.
8 Pala kodea o înjero phendea lehkă: „Phande tu, thai phande te podimata.” Thai o kărdea kadea. O înjero mai phendea lehkă: „Xureav tu ande raxami, thai av pala mande.”
9 O Petro ankăsto avri, thai gălo pala leste, bi te jeanel kana so kărălas o înjero sas čeačio. Falas pe lehkă kă sî khă dičimos.
10 Pala so nakhlo la starjatar dă anglal thai e duito, arăsline koa udar le sastrehko, kai del ande četatea, thai o pîtărdi'lo lengă korkoŕo; ankăste, thai nakhle ande khă uliça. Andakhdata, o înjero gălotar paša leste.
11 Kana avilea pehkă ande godi o Petro, phendea: „Akana dikhau čeačimasa kă o Rai tradea Pehkă înjeros, thai skăpisardea ma andoa vast le Irodohko thai kata sa so ajukrălas o poporo o Iudeo.”
12 Pala so dea pesti godi mišto so kărdilea sas, ortosai'lo karing o khăr la Mariako, e dei le Ioanosti, phendino i Marko, kai sas tidine but andekhthan, thai rudinas pe.
13 Mardea koa udar kai delas ando pridvori; thai khă kanditoarea, dinianau Roda, avili te dikhăl kon sî.
14 Prinjeandea o mui le Petrohko; thai, bukuriatar, ando than te pîtărăl, prastaia andră te phenel kă o Petro bešel angloa udar.
15 „San dillii!” phendine lakă on. Ta oi sa phenelas lengă kă o sî. On, či patean la, phenenas: „Sî o înjero lehko.”
16 Ta o Petro sa marălas. Pîtărdine, thai ašile barune kana dikhle les.
17 O Petro kărdea lengă sămno le vastesa te ašen muto, phensdea lengă sar ankaladeas les o Rai andoa phandauimos, thai phendea: „Phenen e buti kadea le Iakovohkă thai le phralengă.” Pala kodea ankăsto, thai gălo ande aver than.
18 Kana kărdi'lo des, le kătanea sas andekh baro tiraimos, kaste jeanen so kărdileasas le Petrosa.
19 O Irodo, pala so rodea les andel sa riga, thai či arkhlea les, lea koa xamos le arakhaditoren, thai mothodea te mudarăn le. Mai palal ulisto andai Iudea ande Čezarea, kaste ašel oče.
O merimos le Irodohko.
20 O Irodo sas but xoleariko pe kukola andoa Tiro thai andoa Sidono. Ta kadala avile sa andekh gîndo leste; thai pala so lea le ande pesti rig le Blastos, kai sas mai baro pai odaia le soimasti le thagaresti, mangline pačea, anda kă lengo čem xalas andoa čem le thagarehko.
21 Andekh des thodino, o Irodo xureadea pe ande pehkă çoale le thagarine, bešlo pe pehko skamin o thagarino, thai delas lengă duma.
22 O norodo çîpisardea: „Mui Devllehko, na manušehko!”
23 Andakhdata maladea les khă înjero le Raiehko, anda kă či deasas slava le Devlles. Thai mullo xalo termendar.
24 Ta o Divano le Devllehko buteolas sa mai but, thai o dindimos le jenengo bareolas.
25 O Barnaba thai o Saulo, pala so pherdine pehko kărimos, amboldi'le ando Ierusalimo, lindoi pesa le Ioanos, phendino i Marko.
Eliberarea lui Petru din temniță
1 Cam în aceeași vreme, regele Irod a pus mâna pe unii din biserică pentru a le face rău. 2 L‑a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 3 Când a văzut că aceasta le place iudeilor, a pus mâna și pe Petru. Erau zilele Sărbătorii Azimelor. 4 După ce l‑a prins , l‑a aruncat în temniță și l‑a pus sub paza a patru cete de câte patru soldați, cu gând ca după Paște să‑l aducă înaintea poporului. 5 Petru deci era păzit în temniță; dar biserica se ruga necontenit lui Dumnezeu pentru el.
6 În noaptea de dinaintea zilei în care Irod urma să‑l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar paznicii, stând la ușă, păzeau temnița. 7 Și iată că a apărut un înger al Domnului și o lumină a strălucit în încăpere. Lovindu‑l pe Petru în coastă, l‑a trezit și i‑a zis: „Scoală‑te repede!” Și lanțurile i‑au căzut de la mâini. 8 Apoi, îngerul i‑a zis: „Încinge‑te și leagă‑ți sandalele!” Iar el a făcut întocmai. Îngerul i‑a mai zis: „Îmbracă‑ți haina și urmează‑mă!” 9 Petru a ieșit afară și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul era adevărat; i se părea că are o vedenie. 10 După ce au trecut de prima pază și de a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea li s‑a deschis singură. După ce au ieșit, au mers pe o uliță și, deodată, îngerul a plecat de lângă el. 11 Când și‑a venit în fire, Petru a zis: „Acum știu, într‑adevăr, că Domnul l‑a trimis pe îngerul Său și m‑a scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeilor.” 12 După ce s‑a dezmeticit, s‑a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau . 13 A bătut la ușa de la poartă, iar o slujnică numită Roda a venit să răspundă. 14 A recunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, nu a deschis poarta, ci a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă la poartă. 15 Ei i‑au zis: „Ai înnebunit!” Dar ea insista că era Petru . Ei ziceau: „Este îngerul lui!” 16 Dar Petru bătea în continuare. Au deschis și, când l‑au văzut, au fost cuprinși de uimire. 17 Petru le‑a făcut semn cu mâna să tacă, le‑a istorisit cum îl scosese Domnul din temniță și le‑a zis: „Spuneți lucrul acesta lui Iacov și fraților!” Apoi a ieșit și a plecat în alt loc. 18 Când s‑a făcut ziuă, a fost mare tulburare printre soldați, căci nu știau ce se întâmplase cu Petru. 19 Irod, după ce l‑a căutat și nu l‑a găsit, i‑a luat la întrebări pe paznici și a poruncit să fie omorâți. După aceea , a coborât din Iudeea în Cezareea și a rămas acolo .
Moartea lui Irod Agripa I
20 [Irod] era tare mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toți într‑un cuget la el și, după ce l‑au înduplecat pe Blastos, îngrijitorul camerei de dormit a regelui, au cerut pace, pentru că ținutul lor se hrănea din cel al regelui. 21 Într‑o zi mai dinainte rânduită, Irod s‑a îmbrăcat cu hainele lui regești, s‑a așezat pe scaunul de judecată și le‑a vorbit. 22 Poporul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” 23 Îndată, un înger al Domnului l‑a lovit, pentru că nu I‑a dat slavă lui Dumnezeu, și, mâncat de viermi, Irod și‑a dat sufletul.
24 Însă Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea și sporea. 25 Barnaba și Saul, după ce și‑au împlinit slujba, s‑au întors din Ierusalim, luându‑l cu ei pe Ioan , numit și Marcu.