E pativ le šibendi thai la prooročimasti.
1 Roden o kamblimos. Phirăn i pala le pativa le duxovničiskurea, ta mai but te prooročin.
2 Ande čeačimaste, kon del duma ande aver šib, či del duma le manušengă, ta le Devllehkă; kă khonikh či atearăl les, thai, le duxosa, o phenel garaimata.
3 Kon prooročil, avervaresar, del duma le manušengă, te vazdele, te sîkavele thai te miluile.
4 Kon del duma ande aver šib, zurearăl pe orta pes; ta kon prooročil, zurearăl e Khăngări.
5 Sahkă kamau ka saoŕă te den duma ande aver šiba, ta mai but te prooročin. Kon prooročil, sî mai baro dă sar kukoa kai del duma andel šiba; avri numai kana ambodel kadala šiba, anda kaste avel la Khăngărea zuralimos ando dii.
6 Ande čeačimaste, phralale, so valoso sahkă avau tumengă me, te avino tumende thai te dau tumengă duma ande aver šiba, thai kana o divano muŕo či anela tumengă či khă sîkaimos, či prinjeandimos, či proročimos, či jeanglimos?
7 Barem i le butea bitraimahko, kai den ašundimos, avela fluiero or lăuta: kana či den bašimos lašo, kon atearăla so dilabal o fluiero or e lăuta?
8 Thai kana e šing del khă bašimos amblado, kon lašarăla pe mardimako?
9 Sa kadea i tume, kana či phenen la šibasa khă orba atearimasti, so ateardeola pe so phenen? Atunči fal kă denas duma ande bravall.
10 Sî ande lumea but mode šibengă, kadea či iekh anda lende nai bi te na ašudeol pe biatearimahko.
11 Ta kana či prinjeanau o atearimos le ašundimahko, avaua khă străino anda kukoa kai del duma, thai kukoa kai del duma, avela khă străino anda mande.
12 Sa kadea i tume, anda kă kamen le dinimata le pativăngă le duxovničištea, te roden te avel tume pe bravalimaste, anda o dičimos le zuralimastii ando dii la Khăngăreati.
13 Anda kodea, kon del duma ande aver šib, te rudil pe te avel les i e pativ te ambolde la.
14 Andakă, kana rudima ande aver šib, o duxo muŕo rudil pe, ta mîŕî godi sî bi rodohko.
15 So sî kărimahko atunčeara? Rudiua ma le duxosa, ta rudiua ma i la godeasa; dilabaua le duxosa, ta dilabaua i la godeasa.
16 Avervaresar, kana anes naismata le duxosa, sar desa anglal „Amin” kal naismata, kai anes le tu, kukoa kai nai tu pativa, kana o či jeanel so phenes?
17 Biathadimahko, tu naisarăs le Devllehkă but šukar, ta o kolaver či ašel zureardo ando dii.
18 Naisarau le Devllehkă kă me dau duma ande aver šiba mai but sar tumende saoŕă.
19 Kana ande Khăngări, kamau mai mišto te phenau panji orbe atearde, te sîkavau i avrăn, dă sar te phenau deši mii orbe ande aver šib.
20 Phralale, na aven šaoŕă kai godi; ta, koa nasulimos, aven gloate; ta kai godi, avem manuši bară.
21 Ande Kris sî ramome: „Daua duma le norodohkă kadalehkă ande aver šib thai andel ušt străinea; thai či kadea či ašunena Ma, phenel o Rai.”
22 Ando avimos, le šiba sî ăkh sămno na anda kukola le pateamne, ta anda kukola le bipateamne. E prooročia, navervaresar, sî khă sămno na anda kukola le bipateamne, ta anda kukola le pateamne.
23 Kadea, kă kana tidela pe sai Khăngări andekh than, thai saoŕă dena duma ande aver šiba, thai te šona pe i kolendar bi pativengă, or bipateamne, nahkă phenen on kă san dile?
24 Ta kana sa prooročin, thai šol pe ăkh bipateamno or iekh bi pativengo, o sî ateardino saoŕăndar, sî krisînime saoŕăndar.
25 Le garaimata le illehkă sî dinerigate, kadea kă perăla le mosa pe phuw, rudila pe le Devllehkă, thai phenela kă, ande čeačimaste, o Dell sî ande tumaro maškar.
26 So sî kărimahko atunčea, phralale? Kana tiden tume saoŕă, kana iekh anda tumende sî les khă dilabaimos, aver khă sîkaimos, aver khă dikhlimos, aver ăkh orba ande aver šib, aver ăkh amboldimos, sa te kărdeon pe andoa zuralimos le diiehko.
27 Kana sî iekh, kai den duma ande aver šib, te den duma numai po dui or mai but trin, sakoiekh pala avrăste: thai iekh te amboldel.
28 Kana nai kon te amboldel, te ašelmuto ande Khăngări, thai te del numai pehkă duma thai le Devllehkă.
29 Sode pal prooročea, te den duma po dui or po trin, thai le kolaver te krisînin.
30 Thai kana sî kărdo khă dikhlimos iekhăhkă kai bešel tele, kukoa anglal te ašelmuto.
31 Anda kă daštin te prooročin saoŕă, ta iekh pala aver, anda ka saoŕă te len sîkaimos thai saoŕă te aven vazdine.
32 Le duxuri le prooročirengă kărăn so mangăn le prooročea;
33 kă o Rai nai khă Dell le bilašardimahko, ta la pačeako, ka ande sal Khăngărea le sfinçăngă.
34 Le juwlea te ašenmuto andel tidimata, kă lengă nai lengă meklino te len divano ande lende, thai te aven sar phenen pe lengă, sar phenel e Kris.
35 Kana kamen te len sîkaimos pa khă buti, te pušen pehkă romen khără; kă sî lajeau anda khă juwli te del duma ande Khăngări.
36 So? Tumendar teleardea o Divano le Devllehko? Or numai ji tumende arăs'lo?
37 Kana pateal varekon kă sî prooroko or kă sî les dimos kata o Dell, te atearăl so ramotumengă me, sî khă mothodimos le Raiehko.
38 Thai kana varekon či atearăl, te na atearăl!
39 Kadeadar, kana, phralale, mangăn pala e prooročimos, bi te lopînzîn o dimos duma ande aver šiba.
40 Ta sa te kărdeon pe ande khă tipo patiaimahko thai lašarimatasa.
Vorbirea în limbi și profeția
1 Urmăriți dragostea, râvniți și după darurile duhovnicești, dar mai ales să profețiți! 2 Cine vorbește în altă limbă nu oamenilor le vorbește, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu‑l înțelege, iar el cu duhul spune taine. 3 Dimpotrivă, cine profețește le vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere. 4 Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine, dar cine profețește zidește biserica. 5 Aș dori ca toți să vorbiți în limbi, dar mai ales să profețiți. Cine profețește este mai mare decât cine vorbește în limbi, dacă nu cumva le și tălmăcește, ca să capete biserica zidire sufletească .
6 Altminteri, fraților, cu ce v‑aș fi de folos dacă aș veni la voi și aș vorbi în limbi, dar cuvântul meu nu v‑ar aduce nici descoperire , nici cunoaștere, nici profeție, nici învățătură? 7 Chiar și lucrurile neînsuflețite care scot sunete (un fluier sau o harfă), dacă nu scot sunete deslușite, cum se va ști ce se cântă cu fluierul sau cu harfa? 8 Și dacă trâmbița scoate un sunet neclar, cine se va pregăti de luptă? 9 La fel și voi, dacă nu spuneți ceva inteligibil când vorbiți în altă limbă, cum se va ști ce spuneți? Este ca și când ați vorbi în vânt. 10 Oricât de multe feluri de limbi ar fi în lume, niciuna nu este fără sens. 11 Dar, dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. 12 Tot așa și voi, fiindcă râvniți după daruri duhovnicești, căutați să le aveți din belșug, pentru zidirea bisericii.
13 De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul să o tălmăcească. 14 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea. 16 Altminteri, dacă binecuvântezi cu duhul, cum va răspunde: „Amin!” la mulțumirile pe care le aduci tu omul simplu , când el nu știe ce spui? 17 Negreșit, tu mulțumești foarte frumos, dar celălalt nu este zidit. 18 Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți. 19 Dar în biserică vreau mai bine să spun cinci cuvinte cu mintea, ca să‑i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în altă limbă.
20 Fraților , nu fiți copii la minte; la răutate fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari! 21 În Lege este scris:
Prin oameni de altă limbă și prin buze străine voi vorbi acestui popor,
și nici așa nu Mă vor asculta , zice Domnul.
22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Profeția, dimpotrivă, este nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23 Deci, dacă s‑ar aduna toată biserica la un loc și toți ar vorbi în limbi și ar intra și oameni simpli sau necredincioși, n‑ar zice ei că sunteți nebuni? 24 Dar dacă toți profețesc și intră un necredincios sau un om simplu, el este convins de toți, este cercetat de toți. 25 Gândurile ascunse din inima lui sunt date la iveală, așa că va cădea cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi : Cu adevărat Dumnezeu este în mijlocul vostru.
26 Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă și unul are o cântare, altul o învățătură , altul o descoperire, altul un cuvânt în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească . 27 Dacă se vorbește în limbi, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, pe rând, și unul să tălmăcească. 28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică și să‑și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. 29 Profeții să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece. 30 Iar dacă unul care stă jos are o descoperire, cel dintâi să tacă. 31 Fiindcă puteți să profețiți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să primească învățătură și toți să fie îmbărbătați. 32 Duhurile profeților sunt supuse profeților, 33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii.
Ca în toate bisericile sfinților, 34 femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci trebuie să fie supuse, după cum zice și Legea ! 35 Dacă vor să învețe ceva despre un lucru, să‑i întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușinos ca o femeie să vorbească în biserică. 36 Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?
37 Dacă cineva se crede profet sau om duhovnicesc, să priceapă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului! 38 Și dacă cineva nu recunoaște, nici el să nu aibă recunoașterea voastră ! 39 Așadar, frații mei, râvniți să profețiți, fără să împiedicați vorbirea în limbi! 40 Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.