O khančiumos le Nabalohko angloa Davido.
1 O Samuelo mullo. Soa Israelo tidea pe thai ruias les, praxosarde les ande pehko than ande Rama. Atunčeara o Davido ušti'lo thai ulisto ande pustia Paran.
2 Ando Maono sas khă manuši but bravalo, savehko mandimos sas ando Karmelo; sas les trin mii bakrea thai khă mia busnea, thai arakhadeolas pe ando Karmelo koa mîŕaimos lehkă bakreango.
3 O anau kadale manušehko sas Nabal, thai lesti romni bušolas Abigail; sas khă juwli krisasa thai šukar koa tipo, ta lako rom sas hîpalo thai jungalo ande lehkă kărimata. O çîrdelas pe andoa Kalebo.
4 O Davido ašundea kă ande pustia o Nabal mîŕavel pehkă bakrean.
5 Tradea leste deši tărne, savengă phendea lengă: „Anklen ando Karmelo, thai jean koa Nabalo. Pušen les sastimastar ande muŕo anau,
6 thai te den lehkă duma kadea: „Te trais pačeasa, thai e pačea te avel ande teo khăr thai ande sa so sî tiro.
7 Thai akana, ašundem kă mîŕaves le bakrean. Le bakrearea tiră sas amença; či prasaiam le thai či leape lengă khanči ande soa čiro sode sas ando Karmelo.
8 Puši te kanditoren, thai phenena tukă. Te len nakhlimos dar le tărne kadala angla tute, anda kă avas ande khă des bukuriako. Ta de, rudi tu, te roben thai te šeaves le Davidos, so mukăl tu o illo.”
9 Kana arăsle le manuši le Davidohkă, phendine le Nabalohkă sa kadala divanuri, ando anau le Davidohko. Pala kodea ašilinemuto.
10 O Nabal dea anglal le kanditoren le Davidohkărăn: „Kon sî o Davido, thai kon sî o šeau le Isaiehko? Ades sî but kanditorea kai našen katal stăpîia.
11 Thai te lau me muro manŕo, o pai, thai le juvindimata mîŕă, kai šindem le anda mîŕă mîŕaitorea, thai te dau le iekhă manušengă kai sî či jeanau katar?”
12 Le manuši le Davidohkă line pehko drom parpale, amboldi'le, thai phendine, ka pehko avimos, sa kadala divanuri le Davidohkă.
13 Atunčeara o Davido phendea pehkă manušengă: „Sakogodi anda tumende te phandel pesti sabia. O Davido phanglea i o pesti sabia, thai paše štar šella jene ankăste pala leste. Mai ašiline dui šella kal butea lengă.
14 Iekh anda le kanditorea le Nabalohkă avilo thai phendea karing e Abigail, e romni le Nabalosti: „Dikta kă o Davido tradea andai pustia varesar solea te pušen sastimastar amară stăpînos, thai o phiradea pe jungales lença.
15 Thai sakadea kadala manuši sas but laše amença; či prasainea me, thai či leape amengă khanči, ande soa čiro sode samas lença ando kîmpo.
16 Sas amengă zîdo i desă i reate, ande soa čiro sode samas lença, kai čear le turmença.
17 Te jeanes sar i dikhăs so sî tu kărimahko, kă o xasarimos amară stăpînohko, thai sa lehkă khărăhko sî mothodino, thai o sî kadea dă jungalo ta khonikh či zumavel te del lehkă duma.
18 E Abigail lea iekhatar dui šella manŕă, dui burdufuri molleasa, panji bakrea lašardea, panji măsurea div prăjime, ăkh šell melea stafidença, thai dui šella phanglimata smoitinença. Thodea le pel čiuši,
19 thai phendea pehkă kanditorengă: „Len la angla mande, thai me avaua pala tumende. Či phendea khanči pehkă romehkă le Nabalohkă.
20 Oi ankăsti pe khă čiuši, ulisti o baŕobaro pe khă drom patreano, thai dikta kă o Davido thai lehkă manuši ulenas angla late, kadea kă arakhlea le.
21 O Davido phendeasas: „Dă ivea arakhleam sa so sî kadale manušes ande pustia, ta či lea pe khanči anda sa so sî les, kă amboldea mangă nasul andoa mištimos.
22 O Dell te došarăl pehkă robos le Davidos sa le zuralimasa, te mai mekaua te ašel ji kai lumina le desăsti varekas andai rig e muršani anda sa so sî le Nabalohko!”
23 Kana dikhlea e Abigail le Davidos, ulisti iekhatar poa čiuši, peli le mosa pe phuw angla o Davido, thai bandi'li ji kai phuw.
24 Pala kodea, šudindoi ka lehkă pînŕă, phendea: „Me sîm došali, muŕo rai! Mekh tea roaba te del tukă duma koa kan, thai ašun le divanuri tea roabakă.
25 Te na thol o rai muŕo pesti godi le manušesa kodolesa le jungalesa, le Nabalosa, kă, kadea sar sî lehko anau, kadea sî i o; Nabal (Dilo) sî lehko anau, thai sî pherdo dilimos. Thai me, e roaba tiri, či dikhlem le manušen tradine mîŕă raiestar.
26 Akana, muŕo rai, juvindo sî o Rai thai juvindo sî o duxo tiro, kă o Rai atărdeardea tu te šorăs rat thai te kandes tu tiră vastestar. Te dušmaia, kola kai kamen o nasul mîŕă raiehko, te aven sar o Nabalo!
27 Le e pativ kai anel e roaba tiri muŕo rai, thai te xulaven pe le manušengă kai jean pala muŕo rai.
28 Iertisar, rudi tu, e doši tea roabati, kă o Rai kărăla mîŕă raiehkă khă khăr zuralimahko; iertisar, kă o rai muŕo phiravel le mardimata le Raiehkă, thai čiăkhdata či avela jungalimos ande tute.
29 Te vazdela pe varekon kai kamel te phirăl thai te lel tiri čivava, o duxo mîŕă raiehko avela phanglo ando phanglimos le juvindengo koa Rai, o Dell tiro, thai te šudel la praštisa o dii te dušmaiengo.
30 Kana kărăla o Rai le raiehkă mîŕăhkă soa mištimos kai šinadea tukă les, thai thola tu mai baro poa Israelo,
31 atunčeara či avela mîŕă raies xalimata diiehkă thai čina či dukhala les o illo kă šordea rat dă ivea thai kă amboldi'lo korkoŕo. Thai kana kărăla o Rai mišto mîŕă raiehkă, an tukă godi ka ti roaba.”
32 O Davido phendeea la Abigailakă: „Dinodumadămišto te avel o Rai, o Dell le Israelohko, kai tradea tu ades angla mande!
33 Dinodumadămišto te avel tiri kris, thai dinodumadămišto te aves tu, kă atărdeardean ma ande kadoa des te šorau rat, thai atărdeardean muro vast!
34 Ta juvindo sî o Rai, o Dell le Israelohko, kai atărdeardea ma te kărau tukă nasul, kă, te na avilino iekhatar angla mande, nahkă mai ašel kanči anda so sî le Nabalos, ji kai lumina le desăsti dă texara.”
35 Thai o Davido lea andoa vast la Abigailako so andeasas lehkă, thai phendea lakă: „Ankli pačeasa khără; dikh, kă ašundem teo mui, thai primisardem tu mišto.”
O Davido lel la Abigaila.
36 E Abigail arăsli koa Nabal. Thai orta o delas ando khăr khă govia sar khă govia thagaraimasti; lehko illo sas vesălo, thai sas mato mullo. Oi či phendea lehkă khanči, khanči, ji kai lumina le desăsti.
37 Da dădroboitu, pala so nakhlosas o matimos le Nabalohko, lesti romni phendea lehkă so kărdilesas. O illo le Nabalohko lea khă maladimos mullimahko, thai kărdi'lo baŕăhko.
38 Kam pala deši des, o Rai maladeea le Nabalos, thai mullo.
39 O Davido ašundea kă mullo o Nabalo, thai phendea: „Dinodumadămišto te avel o Rai, kă lea mîŕî rig ando prasaimos kai kărdeasa mangă la o Nabalo, thai lopînzîsardea pehkă robos te kărăl nasul! O Rai kărdea ka o jungalimos le Nabalohko te perăl pa lehko šero.” O Davido tradea orba la Abigailakă kă kamell te lela dă romni.
40 Le kanditorea le Davidohkă arăsle kai Abigail ando Karmelo, thai dine lakă duma kadea: „O Davido tradea me tute, kaste lel tu dă romni.”
41 Oi ušti'li, šudea pe le mosa pe phuw, thai phendea: „Dikta, e roaba tiri dinel pe sar khă roaba, gata te xalavel le pînŕă le kanditorengă mîŕă raiehkă.”
42 Thai andakhdata e Abigail teleardea, ankăsti pe khă čiuši, lindoi pesa panji šeia; găli pala le solea le Davidohkă, thai sas lehkă romni.
43 O Davido leasas i la Axinoam andoa Izreelo, thai lidui sas lehkă romnea.
44 Thai o Saulo deasas pehka šea e Mikal, e romni le Davidosti, koa Palati andoa Galim, o šeau le Laišohko.
Răutatea lui Nabal față de David
1 Samuel a murit; tot Israelul s‑a adunat, l‑a plâns și l‑a îngropat la Rama, cetatea sa natală. Atunci, David s‑a ridicat și s‑a coborât în pustiul Paran. 2 În Maon era un om a cărui avere era în Carmel; omul acesta era foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre. Se afla la Carmel pentru tunsul oilor. 3 Numele lui era Nabal, iar nevasta lui se numea Abigail; ea era o femeie înțeleaptă și frumoasă la înfățișare, dar bărbatul ei era un om aspru și dedat la fapte rele. El se trăgea din Caleb.
4 În pustiu, David a aflat că Nabal își tunde turma 5 și a trimis la el zece slujitori. David le‑a spus slujitorilor: „Suiți‑vă la Carmel și duceți‑vă la Nabal! Întrebați-l de sănătate în numele meu 6 și vorbiți‑i așa: «Să trăiești ! Pacea să fie cu tine, cu casa ta și cu tot ce este al tău! 7 Am auzit că ai oameni la tunsul oilor. Păstorii tăi au fost cu noi: nu le‑am făcut necazuri și nu li s‑a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. 8 Întreabă‑i pe slujitorii tăi, și‑ți vor spune! Să capete trecere slujitorii mei înaintea ta, fiindcă am venit într‑o zi de veselie! Dă‑le, te rog, robilor tăi și fiului tău David ce te lasă inima!»” 9 De îndată ce au sosit, slujitorii lui David i‑au spus lui Nabal toate cuvintele acestea din partea lui David. Apoi au tăcut. 10 Nabal însă le‑a răspuns slujitorilor lui David astfel: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți robi care fug de la stăpân. 11 Și să iau eu pâinea și apa mea și vitele pe care le‑am tăiat pentru lucrătorii mei, ca să le dau unor oameni veniți de nu știu unde?”
12 Slujitorii lui David au făcut cale întoarsă. Când au revenit, s‑au dus la David și i‑au povestit toate cele întâmplate. 13 Atunci, David le‑a zis oamenilor săi: „Fiecare să‑și încingă sabia!” Și fiecare și‑a încins sabia. David și‑a încins și el sabia, și în urma lui s-au suit aproape patru sute de oameni, iar două sute au rămas la calabalâcuri.
14 Unul dintre slujitori a venit la Abigail, nevasta lui Nabal, și i-a zis: „Iată, David a trimis din pustiu soli care să‑l salute pe stăpânul nostru, dar el i‑a ocărât. 15 Totuși, oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne‑au făcut necazuri și nu ni s‑a luat nimic tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16 Ne‑au fost zid , noaptea și ziua, tot timpul cât am fost cu ei la păscutul turmelor. 17 Acum, ia seama și vezi ce ai de făcut, căci nenorocirea este la un pas de stăpânul nostru și de întreaga lui casă; el este un om de nimic , și nimeni nu‑i poate spune o vorbă.”
18 Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide și două sute de legături de smochine. Le‑a încărcat pe măgari 19 și le‑a zis slujitorilor ei: „Luați‑o înaintea mea! Iată, eu vin în urma voastră!” Dar lui Nabal, bărbatul ei, nu i‑a spus nimic. 20 Și tocmai când venea ea călare pe măgar, coborând la umbra muntelui, David și oamenii lui veneau spre ea, așa că s‑a întâlnit cu ei.
21 David zisese: „Degeaba am păzit eu tot ce are omul acesta în pustiu, astfel că nu i s‑a luat nimic din tot ce are, căci mi‑a întors rău pentru bine! 22 Să se poarte Dumnezeu cu toată asprimea față de vrăjmașii lui David dacă până dimineață voi mai lăsa pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui!”
23 Când l‑a văzut Abigail pe David, a descălecat în grabă de pe măgar, s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea lui David și s‑a închinat până la pământ. 24 A căzut la picioarele lui și i‑a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie‑i, te rog, slujnicei tale să vorbească în auzul urechilor tale și ascultă cuvintele slujnicei tale! 25 Să nu‑și pună domnul meu mintea cu acest om de nimic, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal îi este numele, și nebunia este lipită de el . Eu una, slujnica ta, nu i‑am văzut pe slujitorii pe care i‑a trimis domnul meu. 26 Acum, domnul meu, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că DOMNUL te‑a ferit să verși sânge și să te răzbuni singur! Iar vrăjmașii tăi, cei ce vor nenorocirea domnului meu, să fie ca Nabal ! 27 Cât despre darul acesta pe care i l‑a adus roaba ta domnului meu, să le fie dat slujitorilor care îl însoțesc. 28 Iartă, te rog, vina slujnicei tale, căci DOMNUL îi va face negreșit domnului meu o casă trainică, de vreme ce poartă războaiele DOMNULUI și niciodată nu se va găsi răutate în tine. 29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să caute să‑ți ia viața, sufletul tău să fie legat în mănunchiul celor vii la DOMNUL, Dumnezeul tău; iar viața vrăjmașilor tăi s‑o azvârle ca din praștie! 30 Când DOMNUL îi va face domnului meu tot binele pe care i l‑a făgăduit și îl va pune conducător peste Israel, 31 atunci nu va avea domnul meu mustrări de cuget sau apăsare de inimă la gândul că a vărsat sânge fără temei și că s‑a răzbunat singur. Și când DOMNUL îi va face bine domnului meu, adu‑ți aminte de slujnica ta!”
32 David i‑a zis lui Abigail: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, care te‑a trimis astăzi în întâmpinarea mea! 33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m‑ai oprit astăzi să vărs sânge și să mă răzbun singur! 34 Dar viu este DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, care m‑a ferit să‑ți fac rău, că, dacă nu te‑ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până la lumina dimineții n‑ar mai fi rămas în viață nimeni de parte bărbătească dintre ai lui Nabal!” 35 Și David a luat din mâna lui Abigail ce‑i adusese și i‑a zis: „Suie‑te în pace acasă; după cum vezi, ți‑am ascultat glasul și ți‑am făcut pe plac.”
36 Abigail a ajuns la Nabal tocmai pe când el dădea în casa lui un ospăț de zile mari. Nabal era cu inima veselă, căci se îmbătase bine de tot, așa că ea nu i‑a istorisit nimic până ce s‑a luminat de ziuă. 37 Dimineața, când s‑a trezit Nabal din beție, nevasta sa i‑a istorisit cele întâmplate. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, iar el s‑a făcut ca de piatră. 38 Cam după zece zile, DOMNUL l‑a lovit pe Nabal, și acesta a murit.
39 David a aflat de moartea lui Nabal și a zis: „Binecuvântat să fie DOMNUL, care mi‑a apărat pricina , după ocara pe care mi‑a făcut‑o Nabal, și l‑a împiedicat pe robul Lui să facă rău! DOMNUL a întors răutatea lui Nabal asupra capului său.” Apoi David i‑a trimis vorbă lui Abigail, spunându‑i că vrea să o ia de nevastă. 40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, în Carmel, și i‑au vorbit așa: „David ne‑a trimis la tine ca să te ia de nevastă.” 41 Ea s‑a ridicat, s‑a plecat cu fața la pământ și a zis: „Iată, slujnica ta se socotește o roabă gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu!” 42 Abigail s‑a ridicat degrabă, a încălecat pe măgar și, însoțită de cinci slujitoare, a mers după solii lui David și i‑a fost nevastă. 43 David o luase și pe Ahinoam din Izreel, așa că amândouă i-au fost neveste. 44 Mical , fiica lui Saul , nevasta lui David, îi fusese dată de Saul lui Palti, fiul lui Laiș, din Galim .