O dimosduma la LašeaVesteako.
1 Anda kodea, anda kă same e buti kadea, palai mila kai leam la, ame či peras ašadimahkă.
2 Sar iekh, kai šudeam le butea le lajavehkă thai garade, či phiras čiorimasa thai či rimosaras o Divano le Devllehko. Ta, andoa sîkaimos le čeačimahko, kărdiuas vrenikuri te avas primime orsavestar duxo manušehkărăstar, angla o Dell.
3 Thai kana e LačiVestea amari sî garadi, sî garadi anda kukola kai sî po drom le xasarimahko,
4 savendi godi bipateamni koŕardea la o del le čirohko kadalehko, kaste na dikhăl o străfeaimos la luminako la LašeaVesteako la slavako le Kristososti, kai sî o tipo le Devllehko.
5 Kă ame či dasamengă duma pa amende, ta le Raies Kristosos Isusos.
6 Kă o Dell, kai phendea: „Te străfeal e lumina andoa tuneriko”, luminisardea amară ille, anda kaste kăras te străfeal e lumina le prinjeandimasti la slavati le Devllesti po mui le Isus Kristososti.
Le pharimata le kandimahkă.
7 E mandin kadea phiravas la ande varesar pirea phuweakă, anda kaste kadea zor nemaidikhlini te avel katoa Dell thai na amendar.
8 Ame sam dandandine ande sal tipuri, ta noa koa strandimos, ande phari thol, ta na biajukărdimahko;
9 našadine, ta na mekline; perade tele, ta na mudardine.
10 Phiravas orkana amença, ando stato amaro, o mudarimos le Raiehko le Isusohko, anda ta e čivava le Isusosti te sîkadeol ande amaro stato.
11 Kă ame kola le juvinde, orkana sam dine merimahkă anda e doši le Isusosti, anda ta e čivava le Isusosti te dičiol ando stato amaro le merimahko.
12 Kadea kă, ande amende butearăl o merimos, ta ande tumende e čivava.
13 Ta anda kă same sa kodoa duxo le pateaimahko, dino kolasa so sî ramome: „Pateaiem, anda kodea dem duma!” thai ame pateas, thai anda kodea das duma.
14 Thai jeanas kă Kukoa kai juvindisardea le Raies le Isusos, juvindila i amen andekhthan le Isusosa, thai kărăla ame te avas anekhthan tumença.
15 Kă sa kadala butea kărdeon pe ando valoso tumaro, andoa xaro o baro, lino butendar, te kărăl te sporin le naismata karing e slava le Devllesti.
Le traimata le pateaimahkă.
16 Anda kodea, ame či peras čiimastar. Ta orta kana o manuši amaro avrea nakhadeol, orta o manuši amaro andral nevearăl pe des anda desăste.
17 Kă le tristimata amară le lesne khă leakatar kărăn buti anda amende sa mai but khă pharimasa vešniko slavako.
18 Anda ta ame te na dikhas kal butea kai dičion, ta ka kukola kai či dičion; kă le butea kai dičion, sî nakhlimahkă, ta kana kola kai či dičion, sî vešnikurea.
Comoara din vasele de lut
1 De aceea, fiindcă avem slujba aceasta , după îndurarea pe care am primit‑o, noi nu cădem de oboseală, 2 ci am lepădat dedesubturile rușinoase, nu umblăm cu vicleșug și nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu. Dimpotrivă , arătăm adevărul și ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc înaintea lui Dumnezeu. 3 Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, 4 anume pentru necredincioși, a căror minte a orbit‑o dumnezeul veacului acestuia ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei glorioase a lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. 5 Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Isus, Domnul. Noi suntem robii voștri pentru Isus. 6 Căci Dumnezeu, care a zis: „Să strălucească lumina din întuneric” , a strălucit în inimile noastre ca să fim luminați prin cunoașterea slavei dumnezeiești de pe chipul lui Isus Hristos.
7 Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere extraordinară să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. 8 Suntem apăsați , dar nu strâmtorați; descumpăniți, dar nu deznădăjduiți; 9 prigoniți, dar nu părăsiți; doborâți , dar nu omorâți. 10 Purtăm întotdeauna în trupul nostru omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. 11 Căci noi, cei vii, suntem neîncetat dați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12 Astfel că în noi lucrează moartea , iar în voi, viața. 13 Însă fiindcă avem același duh de credință, potrivit cu ceea ce este scris – am crezut, de aceea am vorbit – și noi credem, de aceea și vorbim. 14 Și știm că Cel ce L‑a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va înfățișa împreună cu voi. 15 Căci toate se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat de tot mai mulți, să sporească mulțumirile spre slava lui Dumnezeu.
Trăirea prin credință
16 De aceea, nu cădem de oboseală, ci, chiar dacă omul nostru din afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. 17 Căci necazurile noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi, peste măsură și peste așteptări, o greutate veșnică de slavă. 18 Pentru că noi nu ne uităm la ce se vede, ci la ce nu se vede, căci ce se vede este trecător, pe când ce nu se vede este veșnic.