1 Kadea, anda kă same kadalendar šinaimata, but kamblimenena, te ujaras ame orsavestar marimos le masăhko thai le duxohko, thai te nigras amaro sfinçomos ji koa gor, ande dar le Devllesti.
O bukurimos le Pavelohko.
2 Atearăna ame mišto! Ame či došaldeam khanikas, ame či maladeam khanikas, či athadeam khanikas.
3 Či phenau kadala butea kaste došavau tume, kă phendem mai angle kă san andel ille amară ande čivava thai ando merimos.
4 Sî ma khă baro pateaimos ande tumende. Sî ma soa čeačimos te lăudi ma tumença. Sîm pherdo zuralimos, xutel muro illo bukurimastar ande sal kăsnimata amară.
5 Kă i pala o avimos amaro ande Mačedonia, o stato amaro nas les či khă xodinimos. Samas năkăjime ande sal tipuri: dă avreal mardimata, andral dara.
6 Ta o Dell, kai zurearăl kolen kai perăn tele, zurearde ame andoa avimos le Titohko.
7 Thai na numai andoa avimos lehko, thai i andoa zuralimos savo sas zureardo i o tumendar. O phendea mengă pa tumaro kamimos o phabardino, pal iasfa tumară, pai rîvna tumari anda mande, kadea kă o bukurimos muŕo sas i mai baro.
8 Barem kă tristosardem tume anda muŕo zakono, či fal ma nasul; thai orta i te falas ma nasul – kă dikhau kă o zakono kodoa tristosardea tume (barem anda xançî čiro) –
9 varesar, akana bukuri ma, na kă anda kă sanas tristome, ta anda kă o tristomos tumaro andea tume koa skăpimos. Kă sanas tristome pala o kamimos le Devllehko, kaste na avel tume či khă xasardimos anda e rig amari.
10 Ande čeačimaste, kana o tristomos sî pala o kamimos le Devllehko, anel khă kăimos kai nigrăl koa skăpimos, thai savestar varekon či kăil pe čiăkhdata; ta kana o tristomos la lumeako anel o mullimos.
11 Kă dikta, orta o tristomos kadoa tumaro pala o kamimos le Devllehko, so amboldimos ušteadea ande tumende! Thai sal divanuri le došalimahkă! So xolearimos? So dar! So kamimos astardo! So rîvna! So doši! Ande sa tume sîkadean kă san uje ande kadoa dičimos.
12 Kadea kă, kana ramosardem tumengă kă či ramosardem tumengă čina andai doši kolesti kai kărdea o prasaimos, čina andai doši kolesti kai răbdisardea o prasaimos, ta kaste sîkadeol amaro baro phiraimos le kandimahko anda tumende angla o Dell.
13 Anda kodea samas zurearde. Ta, paša o zuralimos kadoa amaro, bukurisaileam i mai but andai bukurimos le Titohko, savehko duxo sas šudreardo tumendar saoŕăndar.
14 Thai kana lăudisailem xançî tumença angla leste, či sîmas dino lajavehko. Ta, pala sar ande savi buti phendem tumengă o čeačimos, sa kadea e lauda amari tumença angloa Tito, čeačili.
15 Les sî les i khă mai baro kamblimos anda tumende, kana anel pehkă godi anda tumaro ašundimos saoŕăngo, thai andoa limos kai kărdean lehkă, darasa thai isdraimasa.
16 Bukuri ma kă dašti pateau ma ande tumende ande sal dičimata.
1 Deci , fiindcă avem astfel de făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim de orice întinare a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, cu frică de Dumnezeu!
Bucuria lui Pavel
2 Faceți‑ne loc în inima voastră ! N‑am nedreptățit pe nimeni, n‑am păgubit pe nimeni, n‑am înșelat pe nimeni. 3 Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci am spus deja că sunteți în inimile noastre, ca să murim împreună și să trăim împreună. 4 Am o mare încredere în voi. Mă laud cu voi în multe privințe. Sunt plin de mângâiere , îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.
5 Căci și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n‑a avut nicio odihnă. Am avut tot felul de necazuri: din afară lupte, dinăuntru temeri. 6 Dar Dumnezeu , care îi mângâie pe cei smeriți, ne‑a mângâiat prin venirea lui Tit. 7 Și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost el însuși mângâiat la voi. El ne‑a adus vești despre dorința voastră arzătoare, despre mâhnirea voastră și despre râvna voastră pentru mine, așa că bucuria mea a fost și mai mare. 8 Cu toate că v‑am întristat prin epistola mea, nu‑mi pare rău, dar și dacă mi‑ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v‑a întristat (fie și pentru scurtă vreme) – 9 acum mă bucur, nu pentru că v‑ați întristat, ci pentru că v‑ați întristat spre pocăință. Căci v‑ați întristat după voia lui Dumnezeu, ca să nu aveți nicio pagubă din partea noastră. 10 Într‑adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care nu‑ți pare rău, pe când întristarea lumii aduce moarte. 11 Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce însuflețire a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce indignare! Ce frică! Ce dorință arzătoare! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate ați dovedit că sunteți nevinovați în privința aceasta. 12 Așa că, dacă v‑am scris, nu v‑am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara , nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea voastră însuflețire pentru noi înaintea lui Dumnezeu. 13 De aceea am fost mângâiați.
Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne‑am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toți. 14 Și dacă m‑am lăudat cu voi înaintea lui în vreo privință, n‑am fost dat de rușine. Ci, după cum în orice lucru v‑am spus adevărul, tot așa și lauda noastră cu voi înaintea lui Tit a fost adevărată. 15 El are o și mai mare dragoste pentru voi când își aduce aminte de ascultarea voastră, a tuturor, și de primirea pe care i‑ați făcut‑o cu frică și cutremur. 16 Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privințele.