O Amon kurvăril pehka pheasa.
1 Pala kodea, dikta so kărdilea. O Absalom, o šeau le Davidohko, sas les khă phei mundro, kai bušolas Tamar; thai o Amon, o šeau le Davidohko, kamblea la.
2 O Amon sas kaditi dă but kăznime anda kadea buti, ta pelo nasfalo pala pesti phei e Tamar; kă sas šeibari, thai avelas lehkă pharo le Amonohkă te kărăl lakă vareso.
3 O Amon sas les khă amal, kai bušolas Ionadab, o šeau le Šimeahko, o phral le Davidohko. Thai o Ionadab sas khă manuši but čiordano.
4 O phendea: „Anda soste šuteos des pala desăste, tu, o šeau le thagrehko? Či kames te phenes mangă?” O Amono dea les anglal: „Kamau la Tamara, e phei mîŕă phralesti le Absalomosti.”
5 O Ionadab phendea lehkă: „Sou ando pato, thai kărdeo nasfalo. Kana avela teo dadd te dikhăl tu, te phenes lehkă: „Mekh mîŕa phea la Tamara, te avel te del ma te xau; te tiravel mangă tala mîŕă iakha khă xabe, kaste dikau la thai te lau les anda lako vast.”
6 O Amono suto thai kărdi'lo nasfalo. O thagar avilo te dikhăl les, thai o Amono phendea le thagarehkă: „Rudi tu, te avel mîŕâ phei e Tamar te kărăl dui melea tala mîŕă iakha thai te xau le anda lako vast.”
7 O David tradea te phenen la Tamarakă andră ande lakă odăi: „Jea ando khăr te phralehko le Amonohko, thai tirav lehkă khă xabe.”
8 E Tamar găli ando khăr pehkă phralehko le Amonohko, kai sas suto. Lea xumer, frămîntisardea les, thai kărdea melea angla leste, thai peklea le;
9 lea pala kodea e tigaia, thai dea le muial angla leste.” Ta o Amono či kamblea te xal. O phendea: „Ankalaven sa la lumea avri.” Thai sai lumea ankăsti avri lestar.
10 Atunči o Amon phendea la Tamarakă: „An mangă o xabe ande odaia, te xau les anda teo vast.” E Tamar lea le melea kai kărdeasas le, thai nigărdea le pehkă phralehkă le Amonohkă, ande odaia.
11 Ta kana oi delas lekă te xal le, o azbadea la thai phendea lakă: „Avta, phene, thai sou mança.”
12 Oi dea les anglal: „Na, phrala, na dema po lajau, kă či kărdeol pe kadea ando Israelo; na kăr o prikăjimos kadoa.
13 Kai jeaua me le lajavesa mîŕăsa? Thai tu avesa orta khă prikăjime ando Israelo. Akana, de duma, le thagarehkă, thai či dela pe rigate te avau tiri.”
14 Ta o či kamblea te ašunela; asaiapehkă latar, dea la po lajau thai suto lasa.
15 Pala kodea o Amon či mai dabadikhlea la andel iakha, mai but dă sar kambleasa la. Thai phendea lakă: „Ušti, thai jeatar!”
16 Oi dea les anglal: „Na mai barear o nasul kai kărdean les, našaindoi ma.”
17 Ta o či kamblea te ašune'la thai, akharindoi le rakles kai kandelas les, phendea: „Našau mandar kadala juwlea, ankalau la avri, thai phandau o udar pala late!”
18 La sas la khă rotea porumbato; kă kadea sas e raxami kai phiravenas ăl šeia le thagarehkă sode čiro sas šeiabarea. O kanditorii le Amonohko ankaladea la avri, thai phandadea o udar pala late.
19 E Tamar thodea pehkă ušar ando šero, thai šindea pesti raxami e porumbato; thodea o vast ando šero, thai teleardea çîpindoi.
20 Lako phral o Absalom, phendea lakă: „Bešlo teo phral o Amono tusa? Akana, phene, aši kă sî teo phral; na nakhadeo la godeasa anda kadea buti.” Thai e Tamar, biateardi, bešli ando khăr pehkă phralehko le Absalomohko.
21 O thagar o Davido ašundea sa kadala butea, thai xolea'lo but zurales.
22 O Absalom či dea duma či dă mišto či dă nasul le Amonohkă, anda kă asiasas pehkă lehka pheatar la Tamaratar.
O Amon mudardo.
23 Pala dui bărši, ta kana o Absalomo sas les o mîŕaimos le bakreango ando Ball-Xaçoro, paša o Efraimo, akhardea sa le šeaven le thagarehkărăn.
24 O Absalomo gălo koa thagar, thai phendea: „Dikta, o robo tiro sî les o mîŕaimos le bakreango; te avel o thagar thai le kanditorea lehkă ka teo robo.”
25 Thai o thagar phendea le Absolomohkă: „Na, šeaua, či avasa saoŕă, kaste na avel tukă pharo.” O Absalomo rudisai'lo lestar; ta o thagar či kamblea te jeal, thai dealesdumadămišto.
26 O Absalom phendea: „Mekh barem mîŕă phrales le Amonos te avel amença.” O thagar dea les anglal: „Anda soste te avel tumença?”
27 Pala but rudimata le Absalomohkă o thagar meklea te jeal lesa le Amonos thai sa lehkă šeaven.
28 O Absalom dea kakoa mothodimos pehkă kanditorengă: „Len sama kana vesălila pe o illo le Amonohko molleatar, thai kana phenaua tumengă: „Malaven le Amonos!” atunčeara te mudarăn les; te na daran khančestar: ta či mothoau tumengă me? Aven zurale, thai sîkaven tume manuši illehkă!”
29 Le kanditorea le Absalamohkă kărdine le Amonohkă sar mothodeasas lengă o Absalomo.Thai sal šeave le thagarehkă ušti'le, ankăste sakogodi pe pehko grast, thai našle.
30 Ta kana sas on po drom, arăslo o ašundimos koa Davido kă o Absalomo mudardea sa le šeaven le thagarehkărăn, thai kă či mai ašilea či iekh anda lende.
31 O thagar ušti'lo, thai šindea pehkă çoale, thai tinzosai'lo pe phuw, thai sal kanditorea lehkă bešenas oče le çoalença šindine.
32 O Ionadabo, o šeau le Šimeahko, o phral le Davidohko, lea o divano thai phendea: „Te na pateal muŕo rai kă sa le tărne, le šeave le thagarehkă, sas mudarde, kă dăsar o Amono mullo; kadea sî khă phirimos le Absalomohko kai asaiapehkă lehka pheatar la Tamaratar.
33 Te na mai mudardeoll o thagar, muŕo rai, le gîndosa kă sa le šeave le thagarehkă mulle, kă dăsar o Amono mullo.
34 O Absalomo našlo. Thai o tărno thodino kai straja vazdea le iakha thai dikhlea. Thai dikta khă baro kîrdo avelas poa drom parpale lestar, katar o baŕobaro.
35 O Ionadab phendea le thagarehkă: „Dikta kă aven le šeave le thagarehkă! Kadea pe čečimaste sî so phenelas teo robo.”
36 Ta kana isprăvilas o e orba, dikta kă le šeave le thagarehkă avile. Vazdine o mui, thai ruine; thai o thagar thai sa le kanditorea lehkă ruine but.
37 O Absalom našlosas, thai gălo koa Talmai, o šeau le Amixurohko, o thagar le Ghešurohko. Thai o Davido jălilas ande sako des pehkă šeaves.
38 O Absalomo bešlo trin bărši ando Ghešuro, kai gălosas, pala so našlo sas.
39 O thagar o Davido atărdi'lo te mai phirăl pala o Absalom, kă sîtilosas le mullimasa le Amonohkărăsa.
Amnon o necinstește pe Tamar
1 După aceea, iată ce s‑a întâmplat. Absalom , fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar , și Amnon, fiul lui David, s‑a îndrăgostit de ea. 2 Atât de mare era chinul lui Amnon, încât s‑a îmbolnăvit din pricina surorii sale, Tamar, căci era fecioară, și lui Amnon i se părea cu neputință să‑i facă ceva.
3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șima , fratele lui David. Acest Ionadab era un om foarte iscusit. 4 El i‑a zis: „De ce te usuci din zi în zi, tu, fiul regelui? Nu vrei să‑mi spui?” Amnon i‑a răspuns: „O iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” 5 Ionadab i‑a zis: „Culcă‑te în pat și prefă‑te că ești bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să‑i spui: «Te rog, dă‑i voie surorii mele, Tamar, să vină să‑mi dea să mănânc; să‑mi pregătească o mâncare sub ochii mei, ca s‑o văd și s‑o mănânc din mâna ei.»”
6 Amnon s‑a culcat și s‑a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să‑l vadă și Amnon i‑a zis regelui: „Te rog, dă‑i voie surorii mele, Tamar, să vină să gătească două turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei!” 7 David a trimis acasă la Tamar să‑i spună: „Mergi, te rog, în casa fratelui tău Amnon și pregătește‑i de mâncare!”
8 Tamar s‑a dus la casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat‑o, a pregătit turte sub ochii lui și a copt turtele; 9 luând apoi tigaia, le‑a răsturnat înaintea lui. Dar el n‑a vrut să mănânce. Amnon a zis: „Scoateți pe toată lumea afară!” Și toată lumea a ieșit afară. 10 Atunci, Amnon i‑a zis lui Tamar: „Adu‑mi mâncarea în odaie, ca s‑o mănânc din mâna ta!” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și i le‑a dus fratelui său Amnon în odaie. 11 Când i le‑a dat să le mănânce, el a apucat‑o și i‑a zis: „Vino, soro, culcă‑te cu mine!” 12 Tamar i‑a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci așa ceva nu se face în Israel; nu face mișelia aceasta! 13 Unde mă voi duce eu pe urmă cu rușinea mea? Iar tu vei trece drept un mișel în Israel. Vorbește deci cu regele, căci nu se va împotrivi să fiu a ta!” 14 Dar el n‑a vrut să asculte de glasul ei; fiind mai puternic decât ea, a necinstit‑o , culcându‑se cu ea.
15 Apoi Amnon a fost cuprins de o mare ură împotriva ei; mai mare era ura cu care o ura decât dragostea cu care o iubise. Și Amnon i‑a zis: „Haide, du‑te!” 16 Tamar i‑a răspuns: „Nu, căci, dacă m-ai izgoni, ar fi un rău mai mare decât cel pe care mi l‑ai făcut!” El însă n‑a vrut s‑o asculte. 17 L‑a chemat pe tânărul care‑i slujea și i‑a zis: „Dați‑o afară pe femeia asta! Și încuie ușa în urma ei!” 18 (Ea purta o haină lungă, cu mâneci , cum obișnuiau să poarte fetele regelui care erau fecioare.) Slujitorul lui Amnon a dat‑o afară și a încuiat ușa în urma ei. 19 Tamar și‑a presărat țărână pe cap și și‑a sfâșiat haina lungă pe care o purta; și‑a pus mâna pe cap și a plecat țipând.
20 Fratele ei Absalom i‑a zis: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, soro, taci! E fratele tău. Nu pune la inimă lucrul acesta!” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21 Regele David a aflat toate aceste lucruri și s‑a mâniat foarte tare. 22 Absalom nu i‑a spus lui Amnon nimic, nici de bine, nici de rău, dar Absalom a prins ură pe Amnon , pentru că o necinstise pe sora sa, Tamar.
Absalom îl omoară pe Amnon
23 După doi ani, pe când oamenii lui Absalom erau la Baal‑Hațor, lângă Efraim, pentru tunsul oilor , Absalom i‑a poftit pe toți fiii regelui. 24 S‑a dus la rege și i‑a zis: „Iată, robul tău are oameni la tuns oile; oare n‑ar vrea regele și slujitorii lui să vină la robul tău?” 25 Și regele i‑a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu putem veni toți, ca să nu‑ți fim povară.” Absalom a stăruit de el, dar regele n‑a vrut să se ducă și l‑a binecuvântat. 26 Absalom i‑a zis: „Dacă nu, dă‑i voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi!” Regele i‑a răspuns: „De ce să vină cu tine?” 27 Absalom a stăruit de el, și David i‑a lăsat să meargă cu el pe Amnon și pe toți fiii regelui.
28 Absalom le‑a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama: când Amnon va fi cu inima veselă din pricina vinului și când vă voi zice: «Loviți‑l pe Amnon!», să‑l omorâți! Nu vă temeți de nimic! Oare nu sunt eu cel care vă dă această poruncă? Fiți tari și curajoși!” 29 Slujitorii lui Absalom i‑au făcut lui Amnon după cum le poruncise Absalom. Toți fiii regelui s‑au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
30 Pe când erau ei pe drum, a ajuns la David următorul zvon: „Absalom i‑a ucis pe toți fiii regelui și n‑a mai rămas niciunul din ei.” 31 Regele s‑a ridicat, și‑a sfâșiat hainele și s‑a culcat pe pământ. Toți slujitorii lui erau cu hainele sfâșiate. 32 Ionadab , fiul lui Șima, fratele lui David, a răspuns astfel: „Să nu creadă domnul meu că au fost uciși toți tinerii, fiii regelui, căci numai Amnon a murit, potrivit hotărârii luate de Absalom în ziua când Amnon a necinstit‑o pe sora sa, Tamar. 33 Așadar, să nu se tulbure domnul meu, regele, la gândul că toți fiii regelui au murit, căci numai Amnon a murit!” 34 (Între timp , Absalom fugise.) Tânărul care era de strajă a ridicat ochii și s‑a uitat și, iată, o mare ceată venea pe drumul din spatele lui, pe coasta muntelui. 35 Ionadab i‑a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui; se adeverește ce spunea robul tău.” 36 Tocmai când și‑a isprăvit vorba, iată, au sosit fiii regelui, care și‑au ridicat glasul și au plâns. Regele și toți slujitorii lui au plâns și ei cu mare jale. 37 Absalom a fugit și s‑a dus la Talmai , fiul lui Amihud, regele Gheșurului. Iar David îl jelea în fiecare zi pe fiul său. 38 Astfel, Absalom a fugit, s‑a dus la Gheșur și a rămas acolo trei ani . 39 Regele David tânjea de dorul lui Absalom , căci se împăcase cu gândul morții lui Amnon.