O Absalomo mudardo le Ioababostar.
1 O Davido dindea o poporo kai sas lesa, thai thodea pa lende šerăbară pal mii thai šerăbară pal šella.
2 Thodea khă trito rig anda o poporo tala o mothodimos le Ioababohko thai khă trito tala o Abišai, o šeau la Çeuriako, o phral le Ioabohko, thai khă trito rig tala o Itai andoa Gat. Thai o thagar phendea le poporohkă: „Kamau te ankleau i me tumença.”
3 Ta o poporo phendea: „Te na ankles! Kă te lasa la te našas, o dindoi godi či avela karing amende; thai kana perăla dopaši anda amende, či lena sama amende; ta tu san sar deši mii anda amende. Thai akana sî mai mišto te aves amengă ando kandimos andai četatea.”
4 O thagar dea le anglal: „Kăraua sa so mothona kă sî mai mišto.” Thai o thagar bešlo paša o udar, ando čiro so sa o poporo ankăsto le šellença thai le miiença.
5 O thagar dea kakoa mothodimos le Ioabohkă, le Abišaiohkă thai le Itaiehkă: „Anda o kamblimos kai sî tume anda mande, phiraven tume kovles le tărne Absolomosa!” Thai soa poporo ašundea o mothoimos le thagarehko dino sa le šerăbarăngă dičimasa koa Absalomo.
6 O poporo ankăsto ando kîmpo angloa Israelo, thai o mardimos sas les than ando văši le Efraimohko.
7 Oče, o poporo le Israelohko sas mardo le kanditorendar le Davidohkă, thai sas khă baro phadimos ando des kodoa, sar biši mii manuši.
8 O mardimos tinzosai'lo pe sai phuw, thai o văši xalea mai but poporo ando des kodoa sar xalea e sabia.
9 O Absalomo dikhlea pe anglal manuši le Davidohkă. Sas ankăsto pe khă grast. O grast šutea pe tala le raia le înkîlčime khă bară stejearehkă, thai o šero le Asolomohko astardi'lo le stejearestar; ašilo kadea amblado maškar o čeri thai phuw, thai o grast kai sas tala leste nakhlo mai angle.
10 Khă manuši, dikhlindoi e buti kadea, avilo thai phendea le Ioababohkă: „Dikta, dikhlem le Absalamos amblado khă stejarestar.”
11 Thai o Ioabab phendea le manušehkă kai andea lehkă o ašundimos: „Dikhlean les! Sostar či šindean les po than? Sahkă dau tu deši siklea rupune thai khă bričiri.”
12 Ta o manuši kodoa phendea le Ioabohkă: „Orta te thol ande muŕo vast ăkh mia sikli rupune, nahkă thoau o vast po šeau le thagarehko; kă ame ašundeam o mothoimos kai dea tu o thagar tut, le Abišaios thai le Itaios: „Len sama sogodi koa tărno Absalomo!”
13 Thai te mudardino les čiorikanes, khanči nahkă ašel bigarado le thagarehkă, thai orta tu sahkă aves pa mande.”
14 O Ioab phendea: „Či bešeaua kaditi tusa!” Thai lea trin săjeçi ando vast, thai spidea le ando illo le Absalomohko, kai sas înkă pherdo čivava ando maškar le stejearohko.
15 Deši tărne, kai nigrănas le arme le Ioabohkă, dine roata le Absalomos, malade les thai mudarde les.
16 O Ioab bašadea andai šing, thai o poporo amboldi'lo, nemailindoi pe pala o Israelo, atărdeardo le Ioabostar.
17 Line le Absalomos, šude les ande khă groapa bari andoa maškar le văšehko, thai thodine pa leste khă gomila but bari baŕăndi. Soa Israelo našlo, sakogodi ande pesti çăra.
18 Ta kana trailas, o Absalomo vazdeasas pehkă khă tillo andimahko godi ande xar le thagarăsti. Kă phenelas: „Nai ma šeave, anda save te dašti nikrăl pe godi muŕo anau.” Thai thodea pehko anau le tillehkă, kai sî i ades thai bušol o tillo le Absolomohko.
E solia le Kušesti.
19 O Aximaaç, o šeau le Çadokohko, phendea: „Mekh ma, te našau, thai te nigrau le thagarehkă o ašundimos o lašo kă o Rai kărdea lehkă čečimos, skăpindoi les andal vast lehkă dušmaiengă.”
20 O Ioab phendea lehkă: „Na jea te nigrăs le ašundimata ades; nigrăsa le ande aver des, ta na ades; anda kă o šeau le thagarehko mullo.”
21 Thai o Ioab phendea le Kušehkă: „Jea ta de ašundimos le thagarehkă so dikhlean.” O Kuši bandi'lo angloa Ioab thai našlo.
22 O Aximaaç, o šeau le Çadokohko, phendea pale le Ioabohkă: „Or so avela, mekh ma te prastau pala o Kuši.” Thai o Ioab phendea: „Anda soste kames te prastes, šeaua? Nai khă solia kai avela tukă kandimasti.”
23 „Or so avela, kamau te prastau, phendea pale o Aximaaç.Thai o Ioabphendea lehkă: „De prastaimos!” O Aximaaç prastaia po drom kai nigrăl ando islazo, thai leala angloa o Kuši.
24 O Davido bešelas maškar le dui udara. O Karaula gălo opral o udar karing o zîdo; vazdea le iakha thai dikhlea. Thai dikta khă manuši prastelas korkoro korkoŕuço.
25 O Karaula çîpisardea, thai dea ašundimos le thagares. O thagar phendea: „Kana sî korkoŕo anel ašundimata. „Thai o manuši kodoa pašolas dînče sa mai but.
26 O Karaula dikhlea khă aver manuši prastaindoi; çîpisardea koa udar: „Dikta khă manuši prastelas korkoro korkoŕuço.” O thagar phendea: „I o anel ašundimata.”
27 O Karaula phendea: „O prastaimos kolehko anglal fal kă sî le Aximaaçohko, o šeau le Çadokohko.” Thai o thagar phendea: „Sî khă manuši lašimahko, thai anel ašundimata lašea.”
28 O Aximaaç dea mui thai phendea le thagarehkă: „Sî mišto dă sa!” Bandi'lo angloa thagar le mosa pe phuw, thai phendea: „Dinodumadămišto te avel o Rai, o Dell tiro, kai dea ande amară vast kolen kai vazdesas o vast poa rai amaro o thagar.”
29 O thagar phendea: „O tărno o Absalomo sî mišto, sastevesto?” O Aximaaç dea anglal: „Dikhlem khă baro tidimos, kana tradea o Ioab le kanditores le thagarehko thai i man, o kanditorii tiro ta či jeanau so sas.”
30 Thai o thagar phendea: „Beši koče, ande khă rig.” Thai o Aximaaç bešlo mai rigate.
31 Iekhatar arăslo i o Kuši. Thai phendea: „Te ašunel muŕo rai, o thagar, o ašundimos o lašo! Ades o Rai kărdea tukă čečimos, skăpisardea tu andoa vast saoŕăngo kolengo kai vazdenas pe pa tute.”
32 O thagar phendea le Kušehkă: „O tărno Absalomo sî mišto, sastevesto?” O Kuši dea anglal: „Sar o tărno kadoa te aven le dušmaia mîŕă raiehkă, le thagrehkă, thai sa kola kai vazden pe pa tute, kaste kărăn tukă nasul!”
33 Atunčeara o thagar, isdraindoi pe, ankăsto ande odaia opral le udarăsti, thai ruia. Ta kana jealas, phenelas: „Muŕo šeau o Absalom! Muŕo šeau, o šeau muŕo o Absalomo! Sar či mullem me ande teo than! Absalom, muŕo šeau, o šeau muŕo!”
Absalom, ucis de Ioab
1 David a numărat poporul care era cu el și a pus căpetenii peste mii și căpetenii peste sute. 2 David a trimis poporul: o treime sub conducerea lui Ioab, o treime sub conducerea lui Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și o treime sub conducerea lui Itai din Gat. Și regele a zis poporului: „Vreau să ies și eu la luptă împreună cu voi.” 3 Dar poporul a zis: „Să nu ieși, căci, dacă vom fi puși pe fugă, nu le va păsa; și chiar dacă vor muri jumătate din noi, tot nu le va păsa! Dar tu faci cât zece mii dintre noi, de aceea este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.” 4 Regele le‑a răspuns: „Voi face cum credeți că este mai bine.” Și regele a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile. 5 Regele le‑a poruncit astfel lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „De dragul meu, purtați‑vă blând cu tânărul Absalom!” Și tot poporul a auzit ce le poruncise regele tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
6 Oastea lui David a ieșit în câmp împotriva lui Israel, și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim. 7 Acolo poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David; a fost un mare măcel în ziua aceea: douăzeci de mii de oameni au fost uciși . 8 Lupta s‑a întins în tot ținutul și, în ziua aceea, pădurea a înghițit mai mult popor decât a înghițit sabia. 9 Absalom s‑a pomenit în fața slujitorilor lui David. Era călare pe catâr. Când catârul a trecut pe sub coroana deasă a unui stejar mare, capul i s‑a prins în stejar; a rămas spânzurat între cer și pământ, iar catârul de sub el s‑a dus înainte.
10 Un om a văzut cele întâmplate și i‑a dat de știre lui Ioab, zicându‑i: „Iată, l‑am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar!” 11 Și Ioab i‑a zis omului care i‑a dat de știre: „Cum? L‑ai văzut? Și de ce nu l‑ai lovit chiar acolo pe loc? Ți‑aș fi dat zece sicli de argint și o cingătoare!” 12 Dar omul acela i‑a zis lui Ioab: „Nici să am o mie de sicli de argint în mână, n‑aș întinde brațul împotriva fiului regelui, căci în auzul nostru v‑a poruncit regele ție, lui Abișai și lui Itai: «De dragul meu, aveți grijă de tânărul Absalom!» 13 Dacă m‑aș fi purtat mișelește cu viața lui, nimic n‑ar fi rămas ascuns față de rege, și tu însuți te‑ai fi ținut deoparte.” 14 Ioab a zis: „De ce-mi pierd eu vremea cu tine?” A luat trei sulițe în mână și le‑a înfipt în pieptul lui Absalom, care era încă plin de viață, prins în coroana stejarului. 15 Zece slujitori, care purtau armele lui Ioab, l‑au înconjurat pe Absalom, l‑au lovit și l‑au omorât.
16 Ioab a sunat din șofar și poporul a renunțat să‑l mai urmărească pe Israel, căci Ioab a oprit poporul. 17 L‑au luat pe Absalom, l‑au aruncat într‑o groapă mare din pădure și au ridicat peste el o movilă foarte mare de pietre. Tot Israelul fugise, fiecare la cortul lui. 18 În timpul vieții sale, Absalom își ridicase un stâlp în Valea Regelui , căci zicea: „N‑am niciun fiu care să‑mi ducă mai departe numele.” A dat numele său stâlpului, care este numit până astăzi: „Monumentul lui Absalom”.
David află vestea morții lui Absalom
19 Ahimaaț, fiul lui Țadoc, i‑a zis lui Ioab : „Îngăduie‑mi să dau fuga și să‑i duc regelui vestea că DOMNUL i‑a făcut dreptate, izbăvindu‑l din mâna vrăjmașilor săi!” 20 Ioab i‑a zis: „Nu tu vei duce vestea în ziua aceasta; vei duce vești într‑o altă zi; în ziua aceasta nu vei duce tu vestea, fiindcă a murit fiul regelui.” 21 Și Ioab i‑a zis unui etiopian : „Du‑te și spune‑i regelui ce ai văzut!” Etiopianul s‑a înclinat adânc înaintea lui Ioab și a plecat în fugă.
22 Ahimaaț, fiul lui Țadoc, i‑a zis iarăși lui Ioab: „Orice ar fi, îngăduie‑mi să alerg și eu în urma etiopianului!” Și Ioab a zis: „De ce vrei să alergi și tu, fiule? Nu este o solie din care să ai de câștigat.” 23 „Orice ar fi, am să dau fuga”, i‑a zis din nou Ahimaaț . Și Ioab i‑a răspuns: „Fugi!” Ahimaaț a alergat pe drumul care trece prin Arava și a luat‑o înaintea etiopianului.
24 David stătea jos, între cele două porți. Străjerul s‑a dus pe acoperișul porții, spre zid, a ridicat ochii și s‑a uitat. Și, iată, un om alerga singur-singurel. 25 Străjerul a strigat și i‑a dat de știre regelui. Regele a zis: „Dacă este singur, aduce vești.” Omul se apropia din ce în ce mai mult. 26 Străjerul a văzut un alt om alergând și a strigat către portar: „Iată, este un altul care aleargă singur-singurel!” Regele a zis: „Și el aduce vești.” 27 Straja a zis: „După cum aleargă, cel dintâi pare să fie Ahimaaț, fiul lui Țadoc.” Și regele a zis: „Este un om de bine și vine cu vești bune.”
28 Ahimaaț a strigat și i‑a zis regelui: „Totu‑i bine!” S‑a plecat adânc înaintea regelui, cu fața până la pământ, și a zis: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul tău, care i‑a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicaseră mâna împotriva domnului meu, regele!” 29 Regele a zis: „Tânărul Absalom este bine?” Ahimaaț a răspuns: „Am văzut o mare învălmășeală când ne‑a trimis Ioab pe slujitorul regelui și pe mine, slujitorul tău, dar nu știu ce era.” 30 Și regele i‑a zis: „Întoarce‑te și stai aici!” Și Ahimaaț s‑a întors și a stat acolo .
31 Tocmai atunci a sosit etiopianul și a zis: „Să afle domnul meu, regele, vestea că DOMNUL ți‑a făcut astăzi dreptate, izbăvindu‑te din mâna celor care s‑au ridicat împotriva ta!” 32 Regele l‑a întrebat pe etiopian: „Tânărul Absalom este bine?” Etiopianul a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu, regele, și toți cei ce se ridică împotriva ta, ca să‑ți facă rău!” 33 Zguduit de durere, regele s‑a suit în odaia de sus a porții și a plâns. Pe când mergea, zicea:
„Fiul meu Absalom, fiul meu!
Fiul meu Absalom!
Cum n‑am murit eu în locul tău!
Absalom, fiul meu, fiul meu!”