O telearimos le Pavelohko ande Roma.
1 Pala so thodea pe te jeastar le berosa ande Italia, le Pavelos thai avrăn phandaden dine le po vast khă sutašohko la četako le kătanengo Augusta, bušlino Iuliu.
2 Ankăsteam ando bero andoa Andromito, kai sas te jeal le berosa po prašau la Asiako, thai teleardeam. Sas ame amença le Aristaraxos o Mačedoniano andoa Tesaloniko.
3 O duito des, arăsleam ando Sidono; thai o Iuliu, kai phiravelas pe mišto le Pavelosa, meklea les te jeal kata pehkă prinjeande, thai te avel kandino lendar.
4 Pala so teleardeam oçal, găleam paša o Čipro, anda kă le bravallea sas bilašimasa.
5 Pala so nakhleam e marea kai naiarăl e Čiličia thai Pamfilia, arăsleam ande Mira ande Ličia.
6 Oče o sutašo arakhlea khă bero andai Alesandria, kai telearălas ande Italia, thai ankăsteam ande leste.
7 Čiro dă mai but des, găleam lokăs le berosa, thai na bi pharimahko, azbadeam o učimos o Knido, kai meklea ame e bravall te atărdiuas. Nakhleam kata o gor la Kretako, pašai Salmona.
8 Daba găleam le berosa po gor la insulako, thai arăsleam andekh than bušlino „Limanurea laše,” savetar sas paše e četatea e Lasea.
9 Nakhleasas but čiro, thai o phiraimos pe marea kărdeolas but pharimasa, anda kă nakhlosas orta o čiro le „postohko.” Anda kodea o Pavelo deaduma le kolavrăngă,
10 thai phendea lengă: „Manušale, o phirimos dikhau nai te kărdeol pe bi pharimahko thai bi bute xasarimasa, na numai anda o thodimos, ta i orta anda amară čivave.
11 O sutašo ašundea mai but le traditorestar thai le stăpînostar le berohkărăstar dă sar le divanuri le Pavelohkă.
12 Thai anda kă o limano nas lašo than vizirimahko le mai but phendine te jeantar le berosa oçal, kaste zumaven te arăsăn ando Feniso, than andai Kreta, thodino karing avelokham thai karing avelereat le khamesti, kaste vizîrin oče.
13 Leasas te phurdel khă bravall xançî katar avelodes; thai, sar iekh kai pateanas pe stăpîia pe çînta, vazdine le ankore, thai telearde le berosa pe rig la Kretati.
14 Ta na pala but čiro, dea pe drom pai insula khă phurdimos bravalleako zuralo, bušlino Eurachilon.
15 O bero sas lino lestar, bi te dašti marăl pe la bravalleasa, thai mekleam ame nigărde ande lehko kamimos.
16 Nakhleam iekhatar katai rig telal khă ostrovosti, bušlino Klauda, thai daba daštisardeam te thoas o vast pe luntrea.
17 Pala so vazdeam la opră, thodine butea kandimahkă; phangline o bero šelença; thai daratar te na perăl pai Sirta, mekline le poxtana tele. Kadedar mekline pe nigărde bravalleatar.
18 Anda kă samas but marde le brîšindestar la bravalleako, o duito des line te šuden ande marea sa o tidimos andoa bero,
19 thai o trito des, ame, amară vastença, šudeam le butea le berohkă.
20 O kham thai le čeraia či dikhle pe mai but des, thoa barobrîšind sas kadea dă zuralo ta kă mai palal xasardeamas orsao zuralimos skăpimahko.
21 Le manuši či xalinesas dă but čiro. Atunčea o Pavelo ušti'lo ande lengo maškar, thai phendea: „Manušale, trăbulas te ašunen ma, thai te na teleardino le berosa dă andai Kreta, kaste dašti te ankleas anda kadoa pharimos thai anda kadoa xasarimos.
22 Akana me phenau tumengă te aven kamimasa lašo; anda kă či iekh anda tumende či xasaola; thai či avela aver xasarimos dă sar le berohko.
23 Khă înjero le Devlklehko, savehko sîm me, thai savehkă kandau Lehkă, sîkadi'lo mangă areat,
24 thai phendea mangă: „Na dara, Pavele; tu trăbul te bešes angloa Čezaro; thai dikta kă o Dell dea tu sa kolen kai jean le berosa andekhthan tusa.”
25 Anda kodea, manušale, potolin tume, kă sî ma pateaimos ando Dell kă kărdeola pe kadea sar phendea pe mangă.
26 Ta trăbul te das pa khă ostrovo.”
27 Ande reat e dešuštarto, ta kana samas spidine orde thai întea le berosa pe marea e Adriatiko, karing o maškar la reateako, le marinarea ateardine kă pašon la phuweatar.
28 Măsurisardine andră o pai, thai arakhline les dă biši stînjenea; găline xançî mai dur thai măsurisarde pale, thai arakhline dešupanji stînjenea.
29 Daratar te na malaven pe le kotorăbaŕăndar, šudine štar ankore karing e kîrma le berosti, thai kamenas te kărdeol o des.
30 Ta sostar le berarea rodenas te našen andoa bero, thai denasdrom e luntrea ande marea, tala o divano kă kamen te šuden le ankore karing e rig dă anglal le berosti,
31 O Pavelo phendea le sutašohkă thai le kătanengă: „Kana le manuši kadala či ašena ando bero, našti te aven skăpime.”
32 Atunčeara le kătane šindine le šelea la luntreakă, thai mekle la te perăl tele.
33 Angloa des, o Pavelo rudisardea le saoŕăn te xan, thai phendea: „Ades sî dešštar des, dă kana bešen te dikhăn, thai či lean khanči xamahko ando mui.
34 Anda kodea rudi tume te xan, kă e buti kadea sî anda tumaro skăpimos; thai či xasaola pe tumengă či khă firo ballehko andoa šero.”
35 Pala so phendea kadala orbe, lea manŕo, naisardea le Devllehkă, angla saoŕă, phaglea les, thai lea te xal.
36 Saoŕă line zor atunči, thai line i on ta xaline.
37 Ando bero samas dă sa: dui šella eftavardeši thai šou sufleturi.
38 Pala so čeailile, ujeardine o bero, šudindoi o div ande marea.
39 Kana avilo o des, či prinjeandine e phuw; ta dikhline dă dural khă golfo, kai sas les riga tišaialea, thai dine pe godi te spiden o bero karing oče, kana avela daštimasa
40 Šindine le ankore, kaste den le drom ande marea, thai dine drom ande kodoa čiro le šele le tradimahkă; pala kodea vazdine e ventrila pala o phurdimos la bravalleako, thai ortosai le karing o malo.
41 Ta dine pakh šib phuweati, kai astardi'lo o bero; thai e rig anglal le berosti kărdili kă bešelas bimištime, kana e rig dă palal lea te phadeol anda o mardimos le valurengo.
42 Le kătane sas le godi te mudarăn le phandaden, kaste na skăpil vo iekh ando naimos.
43 Ta o sutašo, kai kamelas te skăpil le Pavelos, atărdeardea le kata o gîndo kadoa. Mothodea kă kukola kai naion, te šuden pe poa bero ando pai, thai te anklen mai anglal pe phuw;
44 ta le kolaver te astardeon iekh pel phalea, ta aver pel phadimata le berohkă, thai kadea kărde kă arăsle saoŕă sasteveste po šutimos.
Plecarea lui Pavel la Roma
1 După ce s‑a luat hotărârea să plecăm pe mare în Italia, Pavel și alți câțiva întemnițați au fost predați în grija unui centurion numit Iulius, din cohorta Augusta. 2 Ne‑am îmbarcat pe o corabie de la Adramitis, care urma să navigheze de‑a lungul coastei Asiei, și am ieșit în larg. Cu noi era și Aristarh , un macedonean din Tesalonic. 3 A doua zi am ajuns la Sidon, iar Iulius, care îl trata pe Pavel cu omenie, i‑a îngăduit să meargă la prieteni ca să primească îngrijiri. 4 După ce am plecat de acolo, am plutit la adăpostul insulei Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5 După ce am străbătut marea prin dreptul Ciliciei și Pamfiliei, am ajuns la Mira, în Licia. 6 Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria care mergea spre Italia și ne‑a urcat în ea. 7 Timp de mai multe zile am navigat încet și am ajuns cu greu aproape de Cnidos; fiindcă vântul potrivnic nu contenea, am plutit la adăpostul insulei Creta, pe lângă Salmone. 8 Am trecut anevoie pe lângă ea și am ajuns într‑un loc numit Limanuri Bune, de care era aproape cetatea Lasaia.
9 Trecuse destul de multă vreme și călătoria pe mare devenea primejdioasă, pentru că trecuse chiar și postul . De aceea, Pavel le ‑a dat un sfat, 10 zicând: „Oameni buni , după cum văd eu, călătoria va fi cu vătămare și cu multă pagubă nu doar pentru încărcătură și corabie, ci și pentru viețile noastre.” 11 Dar centurionul s‑a încrezut mai mult în căpitan și în proprietarul corabiei decât în spusele lui Pavel. 12 Și fiindcă limanul nu era prielnic pentru iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo pentru ca, dacă va fi cu putință, să ajungă să ierneze la Fenix, un liman al Cretei, cu vedere spre nord‑vest și sud‑vest.
Furtuna
13 Începuse să sufle ușor vântul din sud și, crezând că pot ajunge la țintă, au ridicat ancorele și s‑au ținut de coasta Cretei. 14 Dar nu după multă vreme, s‑a dezlănțuit asupra insulei un vânt aducător de furtună, numit Eurachilon. 15 Deoarece corabia a fost învăluită și n‑a mai putut ține piept vântului, ne‑am lăsat purtați în derivă . 16 Trecând repede la adăpostul unei insule numite Cauda, abia am putut să legăm strâns barca de salvare. 17 După ce au ridicat‑o, au folosit funii pentru a încinge corabia pe dedesubt și, de teamă să nu eșueze spre Sirtis , au coborât pânzele și s‑au lăsat duși de vânt . 18 Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce încărcătura peste bord, 19 iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor și uneltele corabiei . 20 Soarele și stelele nu s‑au văzut mai multe zile, iar furtuna care ne împresura era așa de cumplită, încât pierduserăm orice speranță de scăpare.
21 Fiindcă nu mâncaseră de multă vreme, Pavel s‑a ridicat în mijlocul lor și a zis: „Oameni buni , trebuia să mă ascultați și să nu fi plecat cu corabia din Creta, și ați fi fost scutiți de această vătămare și de pagube. 22 Acum, vă sfătuiesc să prindeți curaj, pentru că nu se va pierde nicio viață, ci numai corabia. 23 Un înger al Dumnezeului căruia Îi aparțin și pe care‑L slujesc mi s‑a arătat azi‑noapte 24 și mi‑a zis: «Nu te teme, Pavele! Tu trebuie să te înfățișezi înaintea cezarului și iată că Dumnezeu ți i‑a dăruit pe toți cei ce călătoresc împreună cu tine.» 25 De aceea, oameni buni , prindeți curaj, căci am încredere în Dumnezeu că va fi așa cum mi s‑a spus! 26 Dar trebuie să dăm peste o insulă .”
Naufragiul
27 În a paisprezecea noapte de când eram purtați pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, corăbierii au bănuit că pământul este aproape. 28 Au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni ; au mers puțin mai departe, au măsurat din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 29 De teamă să nu eșueze în locuri stâncoase, au lăsat patru ancore la pupa și se rugau să se facă ziuă. 30 Dar cum corăbierii încercau să fugă de pe corabie și coborau barca de salvare la apă, pe motiv că trebuie să lase în jos ancorele de la proră, 31 Pavel le‑a zis centurionului și soldaților: „Dacă oamenii aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați!” 32 Atunci, soldații au tăiat funiile bărcii și au lăsat‑o să cadă.
33 Înainte de ivirea zorilor, Pavel i‑a îndemnat pe toți să mănânce, zicând: „Astăzi este a paisprezecea zi de când vegheați fără încetare și n‑ați mâncat nimic. 34 De aceea, vă îndemn să mâncați, căci lucrul acesta este pentru salvarea voastră, și niciun fir de păr din cap nu vi se va pierde.” 35 După ce a spus aceste cuvinte , a luat pâine, I‑a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt‑o și a început să mănânce. 36 Atunci, toți au prins curaj și au mâncat și ei. 37 În corabie eram în total două sute șaptezeci și șase de suflete . 38 După ce s‑au săturat, au ușurat corabia aruncând grâul în mare.
39 Când s‑a făcut ziuă, n‑au recunoscut ținutul, dar au zărit un golf care avea țărmul nisipos și au hotărât să îndrepte corabia într‑acolo, dacă era cu putință. 40 Au tăiat ancorele și le‑au dat drumul în mare; au slăbit în același timp funiile cârmelor , apoi au ridicat pânza din față în bătaia vântului și s‑au îndreptat spre țărm. 41 Au dat însă peste un banc de nisip și corabia s‑a împotmolit ; în vreme ce prora s‑a înțepenit în nisip și a rămas nemișcată, pupa a început să se sfărâme sub loviturile valurilor. 42 Soldații aveau de gând să‑i omoare pe întemnițați, ca să nu scape vreunul înot. 43 Centurionul însă, care voia să‑l salveze pe Pavel, le‑a împiedicat planul. A poruncit ca cei ce pot înota să sară primii peste bord și să se îndrepte spre țărm, 44 iar ceilalți să scape cum pot: unii pe scânduri, iar alții pe bucăți de corabie. Așa s‑a făcut că au ajuns toți teferi la țărm.