O Petero thai o Ioano koa Staboro.
1 Ta kana denas duma o Petro thai o Ioan le norodohkă, avile lende biajukărdimahko le raša, o kăpitano le Templohko thai le Sadušeia,
2 but xoleardine kă sîkavenas le norodo, thai vestinas ando Isususo o juvindimos andal mulle.
3 Thodine o vast pe lende, thai šudine le ando beči ji ando duito des, kă mekleasas pe e reat.
4 Ta but anda kukola kai ašundesas o divano, pateaiesas; thai o dindimos le muršengo kai pateanas vazdinisailosas ji ka paše panji mii.
5 O duito des, le mai bară le norodohkă, le phură thai le sîkaditorea tidine pe andekhthan ando Ierusalimo,
6 le bară rašasa le Anasa, le Kaifăsa, o Ioanmo Alesandro, thai sa kola kai çîrdenas pe andoi viça le bară rašandi.
7 Thodine le Petros thai le Ioanos ando maškar lengo, thai pušle le: „Savea zorasa, or andoa anau kahko kărdean tume e buti kadea?”
8 Atunči, o Petero, pherdo Sfînto Duxo, phendea lengă: „Mai bară le nodorohkă thai phură le Israelohkă!
9 Anda kă sam ades çîrdine koa phendimos anda khă kărdimos mištimahko, kărdino khă manušehkă nasfalo, sam pušline sar sas sasteardo,
10 te jeanen la saoŕă, thai te jeanel la soa norodo le Israelohko! O manuši kadoa avel ades angla tumende sastevesto, ando Anau le Isus Kristosohko andoa Nazareto, kai tume mardean Les po trušul, ta saves o Dell juvindisardea Les andal mulle.
11 O sî „o baŕ šudino tumendar, le zidarendar, kai arăslo te avel thodino ando šero le undiohko.”
12 Ande khonikh aver nai skăpimos: kă nai tala o čerii či khă aver Anau dino le manušengă, ande sao te avas skăpîme.”
13 Kana dikhline on o zuralimos le Petrohko thai le Ioanohko, mirisai le, kă jeanenas le manuši bisîkadine thai sar le kolaver; thai ateardine kă sas le Isusosa.
14 Ta anda kă dikhănas paša lende le manušes kai sas sasteardo, našti phenenas khanči kontra.
15 Mothodine lengă numai te anklen avri andoa soboro, dine pe duma maškar lende,
16 thai phendine: „So kărasa le manušengă kadalengă? Kă sî jeanglino sa le manušendar le Ierusalimohkă kă anda lende kărdili khă bari minunea dikhlini, kai našti te na garavas la.
17 Ta, kaste na bufleol o ašundimos kadoa mai but ando norodo, te daravas le, thai te mothoas lengă kă dă akanara angle te na mai den duma khanikahkă ando Anau kadoa.”
18 Thai pala so akharde le, mothodine lengă te na mai den duma ande či khă tipo čina či te mai sîkaven le manušen ando Anau le Isusohko.
19 Orta phendimos, O Petro thai o Ioano phendine lengă: „Krisînin tume korkoŕo kana sî mai čeačio angloa Dell te ašunas mai but tumendar dă sar le Devllestar;
20 kă ame naštisaras te na das duma pa so dikhleam thai so ašundeam.”
21 Daradine le pale, thai mekle le te jeantar, kă či jeanenas sar te došaven le, anda e zan le norodosti; anda kă saoŕă slăvinas le Devlles anda so kărdilea sas.
22 Kă o manuši savesa kărdileasas kadea minunea le sastimasti, sas les mai mišto dă štarvardeši bărši.
O Petro thai o Ioano ka lengă.
23 Pala so dea pe lengă drom, on găline ka lengă, thai phendine lengă sa so mothodesas lengă le raša le mai bară thai le phură.
24 Kana ašundine on kadala butea, vazdine o glaso sa andekhthan karing o Dell, thai phendine: „Stăpînona Raia, kai kărdean o čerii, e phuw, e marea thai sa so sî ande lende!
25 Tu phendean andoa Sfînto Duxo, andoa mui amară daddehko le Davidohko, o robo Tiro: „Anda soste xan pe le neamurea, thai anda soste den godi le noroade butea xasarimahkă?
26 Le thagar la phuweakă vazdinisai le, thai le raimata tide pe poa Rai thai poa Makhlo Lehko.”
27 Ande čeačimaste, poa Robo Tiro o Sfînto, o Isus, saves Tu makhlean Les, tide pe ande četatea kadea o Irodo thai o Pilato andoa Ponto le neamurença thai le noroadença andoa Israelo,
28 kaste kărăn so mothodeasas mai anglal o vast Tiro thai Tiri kris.
29 Thai akana, Raia, dikh Ta ka lengă daraimata, de zor le roben Tirăn te vestin o Divano Tiro sa la zorasa,
30 thai tinzosar Teo vast, kaste kărdeon pe sastimata, minuni thai sămnurea ando Anau le Robohko Tirăhko kolehko le Sfîntonohko, le Isusoshko.”
31 Pala so rudisai le on, isdraia o than kai sas tidine; sa pherdile Sfîntone Duxostar, thai vestinas o Divano le Devllehko barea zorasa.
O tidimos thai o kamblimos le pateaimatorengo.
32 O butimos kolengo kai pateaiesas, sas khă illo thai khă sufleto. Či iekh či phenelas kă le mandimata lehkă sî lehkă, ta sa sas saorăngă.
33 Le apostolea denas duma bute zorasa poa juvindimos le Raiehko le Isusohko. Thai khă baro xaro sas pa sa.
34 Kă nas či iekh anda lende, kai te nigrăl khančimasa: sa kola kai sas le phuwea thai khăra, bitinenas le, anenas o potindimos le buteango bitindine,
35 thai thonas les kal pînŕă le apostolengă: pala kodea xulavelas pe sakoiekhăhkă pala sar sas les buti.
36 O Iosif, dino anau le apostolendar i Barnaba, kadea, ande tălmăčirea, o šeau le alinohko, khă Levito, neamostar andoa Čipro,
37 bitindea khă phuw kai sas les, andea le love, thai thodea le kal pînŕă le apostolengă.
Petru și Ioan înaintea Sinedriului
1 Pe când vorbeau ei poporului, au venit peste ei preoții, căpitanul gărzii Templului și saducheii, 2 furioși că învățau poporul și vesteau învierea din morți în Isus. 3 Au pus mâna pe ei și i‑au aruncat în temniță până a doua zi, căci se înserase. 4 Însă mulți dintre cei ce auziseră cuvântul au crezut, iar numărul bărbaților credincioși s‑a ridicat la aproape cinci mii.
5 A doua zi, mai‑marii poporului , bătrânii și cărturarii s‑au adunat la Ierusalim 6 împreună cu marele‑preot Ana , cu Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei din neamul marilor‑preoți. 7 I‑au pus pe Petru și Ioan în mijlocul lor și i‑au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?” 8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le‑a zis: „Mai‑mari ai poporului și bătrâni [ai lui Israel]! 9 Fiindcă suntem cercetați astăzi pentru o binefacere făcută unui om bolnav (prin cine a fost el vindecat), 10 să știți voi toți și întreg poporul lui Israel: omul acesta se înfățișează înaintea voastră sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L‑ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L‑a înviat din morți. 11 El este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului. 12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”
13 Văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și dându‑și seama că erau oameni neînvățați și de rând, s‑au mirat și au înțeles că fuseseră cu Isus. 14 Dar, fiindcă‑l vedeau stând în picioare lângă ei pe omul care fusese vindecat, n‑au putut zice nimic împotrivă. 15 Le‑au poruncit să iasă din Sinedriu și s‑au sfătuit între ei, 16 zicând: „Ce să le facem acestor oameni? Căci toți locuitorii Ierusalimului știu că prin ei s‑a făcut o minune vădită și n‑o putem tăgădui. 17 Dar, ca să nu se răspândească și mai mult vestea în popor, să‑i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!” 18 După ce i‑au chemat , le‑au poruncit să nu mai vorbească și să nu mai învețe cu niciun chip în Numele lui Isus. 19 Drept răspuns, Petru și Ioan le‑au zis: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, 20 căci nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit!” 21 I‑au amenințat din nou și i‑au lăsat să plece, neștiind cum să‑i pedepsească din cauza poporului, fiindcă toți Îl slăveau pe Dumnezeu pentru cele petrecute. 22 Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea peste patruzeci de ani.
Rugăciunea bisericii din Ierusalim
23 După ce li s‑a dat drumul, ei au venit la ai lor și le‑au istorisit ce le spuseseră preoții de seamă și bătrânii. 24 Când au auzit ei aceste lucruri, și‑au ridicat într‑un cuget glasul către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne [Doamne], Tu, care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele, 25 Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău:
De ce s‑au întărâtat neamurile
și popoarele au făcut planuri deșarte?
26 Împărații pământului s‑au ridicat,
domnitorii s‑au adunat laolaltă
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.
27 Într‑adevăr , împotriva Robului Tău celui sfânt , Isus, pe care L‑ai uns, s‑au adunat în cetatea aceasta Irod și Ponțiu Pilat , împreună cu neamurile și mulțimile lui Israel, 28 ca să facă ceea ce mâna Ta și sfatul Tău hotărâseră mai înainte. 29 Și acum, Doamne, uită‑Te la amenințările lor, dă‑le putere robilor Tăi să poată vesti Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala 30 și întinde‑Ți mâna, ca să se facă vindecări, semne și minuni prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus!” 31 După ce s‑au rugat ei, s‑a cutremurat locul unde erau adunați; toți s‑au umplut de Duhul Sfânt și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Unitatea bisericii din Ierusalim
32 Mulțimea credincioșilor era o inimă și un suflet și niciunul nu zicea că averea proprie este a lui, ci pe toate le aveau în comun. 33 Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus și un mare har era peste toți. 34 Nu era niciun nevoiaș printre ei, fiindcă cei care aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul celor vândute 35 și‑l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
Anania și Safira
36 Iosif, numit de apostoli și Barnaba, care înseamnă „fiul mângâierii”, un levit de neam din Cipru, 37 a vândut un ogor pe care‑l avea , a adus banii și i‑a pus la picioarele apostolilor.