1 Ando trito bărši le Čirohko, o thagar la Persiako, sîkadi'lo khă divano le Danielohkă, dinoanau Beltšaçar. O divano kadoa, kai sî čeačio, vestil khă baro bibaxtalimos. O sas limasa godeasa koa divano kadoa, thai ateardea o dikhlimos.
2 „Ando čiro kadoa, me, o Danielo, trin kurkă sîmas ando jelimos.
3 Či xalem dăsar xamata alosarde, či šutea pe mangă ando mui či mas, či moll, thai čina či makhlema dăsar, ji kana pherdi'le kola trin kurkă.
4 Ando biši thai štarto des le šonehko anglal, sîmas po malo le nanilašohko kolehko le barăhko, kai sî o Xidešelo (o Tigro).
5 Vazdem le iakha, dikhlem, thai dikta kă oče bešelas khă manuši xureado andel çoale inohkă, thai phanglo koa maškar khă bričinaresa sumnakuno andoa Ufaz.
6 O stato lehko sas sar khă baŕ xristolisohko, o mui străfealas sar o trăsneto thai le iakha sas lehkă sar e para la iagati; le vast thai le pînŕă ameanas sar varesar xarkuma lustruime, thai lehko mui bašelas sar o ašundimos khă barăhko butimos.
7 Me, o Danielo, dikhlem khă dikhlimos korkoŕo; ta le manuši kai sas mança či dikhline les; varesar sas astardine kha barea daratar, thai linela te našen thai te garadeon!
8 Me ašilem korkoŕo, thai dikhlem kadoa baro dikhlimos. Le zora mekline ma, paruglisai'li mîŕî kuloarea, o mui šuti'lo mangă, thai xasardem orsavi zor.
9 Ašundem o mui lehkă divanurengo; thai kana ašunauas me o mui lehkă divanurengo, pelem zalime le mosa kai phuw.
10 Thai dikta kă ăkh vast azbadea ma, thai thodea ma isdraindoi pel čeanga thai pe mîŕă vast.
11 Palakodea phendeamangă: „Daniele, manuši but kamblino thai kuči, av limasa godeasa kal divanuri, kai phenaua tukă le akana, thai beši ande pînŕănde ando than kai san; kă akana sîm tradino tute!” Pala so deamangăduma kadea, bešlem ande pînŕănde isdraindoi.
12 O phendeamangă: „Daniele, na dara khančestar! Kă le divanuri tiră sas ašundine ando o des dă anglal, kana thodean teo illo kaste atearăs, thai te mekăstutelal anglo Dell tiro, thai orta anda kadea buti le divanurendi tirăndi avau me akana!
13 Ta o šerobaro le thagarimahko la Persiako bešlo mangă anglal biši thai iekh des; ta dikta kă o Mixailo, iekh andal šerălebară kola mai samakă, avilo mangă ando kandimos, thai ankăstem biruimasa oçal pašal thagar la Persiakă.
14 Akana avau te kărau tukă prinjeando kadala butea, so sî te kărdeol pe te poporohkă andel čiruri dă palal, kă o dikhlimos kadoa sî dikhlimasa ka sa kodola čiruri durearde.”
15 Ta kana phenelas mangă o kadala butea, me peradem mîŕă iakha ande phuw, thai ašilem.
16 Thai dikta kă varekon kai sas les o ameaimos le šavengo le manušengăro, azbadea pe mîŕă uštendar. Me pîtărdem o mui, demduma, thai phendem kolehkă kai bešelas angla mande: „Raia muŕo, o dikhlimos kadoa pherdea ma daratar, thai xasardem orsavi zor!
17 Sar daštila o robo le raiehko te delduma mîŕă raiehkă? Akana le zora mekline ma, thai manai ma či khă phurdimos!”
18 Atunčea kukoa kai sas les o ameaimos khă manušehko azbadea ma pale, thai zureardea ma.
19 Palakodea phendeamangă: „Na dara khančestar, manuši but kamblino! Pačea tukă! Av zurallo thai illesa!” Thai ta kana delasmangăduma o, astardem pale zor, thai phendem: „Deduma muŕo rai, kă zureardean ma.”
20 O phendeamangă: „Jeanes anda soste avilem tute? Akana amboldau ma te marama le šerălebarăsa la Persiakărăsa; thai kana jeauatar, dikta kă avela o šerobaro la Grečiako!
21 Ta kamau te kărau tukă prinjeando so sî ramome ando lill le čeačimahko. Khonikh či kandel ma pa kadala, avri dăsar andoa o voievodo o Mixailo.
Profeția marelui război și victoria lui Mihail
1 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, i s‑a descoperit un cuvânt profetic lui Daniel, cel numit Beltșațar. Acest cuvânt este adevărat și prevestește un mare război . El a înțeles cuvântul și a priceput descoperirea.
2 În vremea aceea, eu, Daniel, de trei săptămâni încheiate eram foarte întristat . 3 Nu mâncasem bucate alese, nu pusesem în gură nici carne, nici vin, și nu-mi unsesem fața, până la împlinirea celor trei săptămâni.
4 În a douăzeci și patra zi a lunii întâi, în timp ce mă aflam lângă râul cel mare, Tigru, 5 mi‑am ridicat ochii și am văzut ca aievea un Om îmbrăcat în veșminte albe de in și încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz . 6 Trupul Lui era ca topazul auriu , fața Îi strălucea ca fulgerul , ochii Lui erau ca niște torțe aprinse, brațele și picioarele Lui erau ca arama lustruită, iar glasul cuvintelor Lui era ca vuietul unei mari mulțimi.
7 Eu, Daniel, am văzut singur vedenia aceasta. Oamenii care erau cu mine n‑au văzut‑o; dar o mare spaimă a căzut peste ei și au fugit să se ascundă. 8 Eu am rămas singur când am văzut această măreață vedenie. Puterile m‑au părăsit , culoarea din obraji mi‑a pierit și nu mi‑a rămas pic de vlagă. 9 Am auzit tunetul cuvintelor Lui și, când I‑am auzit glasul, am căzut leșinat, cu fața la pământ.
10 Și, iată, o mână m‑a atins și m‑a așezat în genunchi, sprijinit în podul palmelor. 11 Și cel ce m‑a atins mi‑a zis: „Daniele, om preaiubit , fii atent la cuvintele pe care ți le voi spune și ridică‑te, căci la tine am fost trimis acum!” După ce mi‑a vorbit astfel, m‑am ridicat tremurând.
Războiul nevăzut
12 El mi‑a zis: „Nu te teme, Daniele ! Cuvintele tale au fost ascultate încă din prima zi, de când ți‑ai pus inima să înțelegi și să te smerești prin post înaintea Dumnezeului tău. Iar eu am venit ca răspuns la cuvintele tale. 13 Căpetenia împărăției Persiei mi‑a stat împotrivă douăzeci și una de zile. Dar, iată, Mihail , una dintre căpeteniile cele mai de seamă, mi‑a venit în ajutor , întrucât rămăsesem singur acolo , lângă împărații Persiei. 14 Am venit deci să‑ți fac cunoscut ce i se va întâmpla poporului tău în vremurile viitoare , fiindcă urmează încă o profeție pentru acele zile .”
15 Pe când îmi vorbea aceste lucruri, mi‑am plecat ochii în pământ și am rămas mut. 16 Dar, iată, cineva asemenea oamenilor mi‑a atins buzele; și atunci am deschis gura, am vorbit și i‑am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, la vederea acestei apariții mă trec toți fiorii și nu mai am nicio putere! 17 Cum ar putea robul domnului meu să‑i vorbească domnului meu? Acum nu mai am putere și abia mai pot sufla!” 18 Atunci, cel ce avea înfățișare omenească m‑a atins iarăși și m‑a întărit. 19 El mi‑a zis : „Nu te teme , om preaiubit! Fii pe pace! Fii tare!” Și, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri și am zis: „Vorbește, domnul meu, căci m‑ai întărit!” 20 El mi‑a zis: „Știi de ce am venit la tine? Acum trebuie să mă întorc, ca să continui lupta cu căpetenia Persiei. Și, când voi pleca eu, va veni căpetenia Greciei! 21 Dar, înainte de acestea, vreau să‑ți fac cunoscut ce trebuie scris în Cartea Adevărului.
(Nu este nimeni care să mă susțină împotriva acestor căpetenii în afară de căpetenia voastră, Mihail .