1 Ando čiro kodoa uštela o baro voevodo o Mixailo, o nikăritorii le šavengo te poporohko: kă kadoa avela khă čiro tidimahko, sar manas dă kana sî le neamurea thai ji ando čiro kado. Ta ando čiro kodoa, teo poporo avela skăpime, thai dăsar orkon avela arakhado ramome ando lill.
2 But anda kola kai soven ande poši la phuweati uštena: iekh anda e čivava e vešniko, thai aver anda o prasaimos thai o lajawu o vešniko.
3 Kola le godeaver străfeana sar o străfeaimos le čerehko, thai kola kai sîkavena buten te phirăn ando bibezexalimos străfeana sar le čeraia, ando veako thai ando veako le veakurengo.
4 Ta, tu, Danielona, nikăr garade kadala divanuri, thai bokalisar o lill, ji koa čiro le gorăhko. Atunčea but drabarăna les, thai o prinjeandimos bareola.”
5 Thai me, o Danielo, dikhlem, thai dikta kă aver dui manuši bešenas ande pînŕănde, iekh ordal o nanuilaši, thai aver întealla rigatar le nanilošehkărăstar.
6 Iekh anda lende phendea le manušehkă kodolehkă xureado andel çoale le inohkă, kai bešelas opral pal paia le nanilašohkă; „Sode mai avela ji koa gor kadale šukarimatăngo?”
7 Thai ašundem le manušes kodoles xureado andel çoale le inohkă, kai bešelas opral le paiengo le nanilošehko; o vazdea karing le čerurea o vast o čeačio thai o vast o bičeačio, thai solaxadea pe Kukoa kai trail vešniko, kă mai avela khă čiro, dui čirurea, thai dopaši čiro, thai kă sa kadala butea avelal le gor kana e zor le poporosti le sfîntonesti avela linčeardi dă sa.”
8 Me ašundem, ta či ateardem; thai phendem: „Raia muŕo, kana avela o gor kadale buteango?”
9 O deaanglal: „Jeatar Danielona! Kă le divanuri kadala avena garade thai bokolisardeji koa čiro le gorăhko.
10 But avena ujearde, parnearde thai sîkadine; kola le nasul kărăna o nasulimos, thai či iekh anda le nasulimahkă či atearăla, ta kola le prinjeande atearăna.
11 Kata o čiro kana atărdeola e jertfa le biatărdearimasti, thai dă kana thola pe o prikăjimos le pustimahkărăhko, mai avena ăkh mia dui šella thai îniavardeši des.
12 Baxtalo kastar ajukărăla, thai arăsăla ji ka ăkh mia trin šella treanda thai panji des!
13 Ta tu, jeatar, ji kana avela o gor; tu čiosa, thai uštesa pale ăkhdata ande rig tiri le mandimasti, koa gor le desăngo.”
Victoria lui Mihail, învierea și răsplata veșnică
1 În vremea aceea se va ridica
marea căpetenie Mihail ,
ocrotitorul fiilor poporului tău.
Și va fi un timp de necaz
cum n‑a fost de când este lumea
și până în vremea aceea;
dar, în vremea aceea,
poporul tău va fi mântuit
– oricine va fi găsit scris în carte.
2 Iar mulți din cei adormiți în țărâna pământului se vor trezi:
unii – la viață veșnică,
alții – la ocară și rușine veșnică.
3 Atunci, cei înțelepți vor străluci
ca strălucirea bolții cerești,
iar cei ce îi vor îndrepta pe mulți
vor străluci ca stelele în veci de veci.
4 Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la timpul sfârșitului , când mulți vor căuta încoace și încolo și cunoștința va crește.”
Încheierea viziunii. Timpul sfârșitului
5 Eu, Daniel, m‑am uitat și am văzut alți doi stând în picioare, unul pe un mal și altul pe celălalt mal al râului . 6 Ei L‑au întrebat pe Cel îmbrăcat în veșminte albe de in , care stătea deasupra apelor râului: „Până când va întârzia sfârșitul acestor lucruri uluitoare ?” 7 Și am auzit răspunsul Celui îmbrăcat în veșminte albe de in, care stătea deasupra apelor râului: El Și‑a ridicat spre cer mâna dreaptă și mâna stângă și a jurat pe Cel ce trăiește veșnic că mai întâi vor trece o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme și că toate acestea se vor sfârși când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.
8 Eu am auzit, dar n‑am înțeles. Și am întrebat: „Domnul meu, care este sfârșitul acestor lucruri ?” 9 El a răspuns: „Du‑te în pace , Daniele, căci aceste lucruri vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului! 10 Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți; cei răi vor face răul și niciunul din cei răi nu va înțelege , dar cei înțelepți vor înțelege. 11 De la vremea înlăturării jertfei necurmate și a așezării urâciunii pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12 Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile! 13 Iar tu, du‑te în pace , până va veni sfârșitul! Te vei odihni și apoi te vei ridica în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.”