Kukoa kašt o baro.
1 „O Nebukandençar, o thagar, karing sal popoară, neamuri, manuši anda sal šiba, kai bešen pe sai phuw: Te avel tume but pačea!
2 Arakhlem dromesa te kărau prinjeando le sămnurea thai le šukardimata, kai kăerdea le o Dell kukoa o But Baro angla mande.
3 Sode dă bară sî Lehkă sămnurea thai sode dă zuralle sî Lehkă šukardimata! O Thagarimos Lehko sî khă thagarimos vešniko, thai o stăpînimos Lehko ašel anda neamo neamoste!
4 Me o Nebukandençar, traiuas ujerdo ande muŕo khăr, thai baxtalo ando palato muŕo.
5 Dikhlem khă suno kai darardea ma; le gîndurendar savendar sîmas phiradino ande muŕo pato thai le dikhlimata le duxohkă mîŕăhkă pherănas ma daratar.
6 Mothodem atunči te anen angla mande sa le xaranen le Babilonohkărăn, kaste den ma o ameazaimos le sunehko.
7 Iekhatar avile le drabarne, le drabarne andel čeraia, le Xaldeia thai le drabaitorea. Phendem lengă o suno thai naštisarde te den les amazaimos.
8 Mai palal dă sa, avilo angla mande o Danielo, dinoanau Belšaçar, pala o anau mîŕă devlehko, thai sao sî les ande leste o duxo le devllengo kolengo le sfinçome. Phendem lehkă o suno, thai phendem:
9 „Belšaçarona, šerobaro le drabarnengo, jeanau kă sîtu ande tute o duxo le devllengo le sfinçonengo, thai kă anda tute nai či khă garadimos pharo; kadea dema o ameazaimos le dikhlimatăngo, kai sas ma ando suno.
10 Dikta le dikhlimata kai nakhline mangă andoa šero, kana sîmas ando pato. Dikhauas, thai dikta kă ando maškar la phuweako sas khă kašt but učio.
11 O kašt kadoa kărdi'lo baro thai zurallo, o gor lehko vazdelas pe ji kal čerurii, thai dičiolas katal riga sa la phuweakă.
12 E patrin lesti sas šukar, thai sas les but roade; ande leste arakhadeolas pe xamos anda sa; le jiwine le kîmpohkă tidenas pe tala lesti ušal, le čiriklea le čerehkă kărănas pehkă o kuibo ande lehkă ŕaia, thai orsao juwindimos juwindo xalas anda leste.
13 Andel dikhlimata kai nakhănas mangă andoa šero, ande muŕo pato, dikhauas, thai dikta kă ulisto andal čerurea khă străjero sfînto.
14 O çîpisardea zorasa thai deaduma kadea: „Šinen o kašt, thai phagăn lehkă ŕaia; činosarăn lesti patrin, thai phaŕaven lehkă roade; našaven le jiwinen tala leste, thai le čiriklean anda lehkă ŕaia!
15 Ta o butuko thai lehkă anglunimata, mekăn le ande phuw, thai phanden les lançurença sastrehkă thai xarkumakă, ande čear poa kîmpo te avel tindeardo la iasfatar le čeresti, thai te avel andekh than le jiwinença ande čear la phuweati.
16 O illo lehko le manušehko parugleoala pe ande khă illo jiwinako, thai nakhăna efta čiruri pa leste.
17 O mothodimos kadoa sas lino ando divano le străjerengo, thai thodino koa drom anglal sfinçi, kaste jeanen kola le juwinde kă Kukoa o But Baro stăpînil poa thagarimos le manušengo, kă deles kahkă čeaileol les, thai vazdel pe leste koles mai telal andal manuši!”
18 Dikta o suno kao diklem les, me, o thagar o Nebukandençar. Tu, Belšaçarona, deles ameazaimos, anda kă sal godeaver andoa thagarimos muŕo naštisarde te den les ameazaimos; ta tu, daštis, kă sîtu ande tute o duxo le devlengo le sfinçăngo.”
19 Atunči o Danielo, dinoanau Belšaçaro, ašilo mirime khă leaka, thai lehkă gîndurea biujearănas les. O thagar lea pale o divano, thai phendea: „Belšaçarona, te na biujearăl tu o suno thai lehko aneazaimos!” Thai o Belšaçar deanglal: „Raia muŕo, o suno kadoa te avekl anda te dušmaia, thai o ameazaimos lehko anda kola kai nai tusa!
20 O kašt kai dikhlean les, kai kărdilosas kaditi dă baro thai zurallo, ta vazdelas pe lehko gor ji andel čerurea thai dičiolas pe kata sa le gora la phuweakă;
21 o kašt kadoa, savesti patrin sas kaditi dă šukar thai sao sas les roade kaditi dă but thai ande sao sas xamos anda sa, tala sao tidenas pe le jiwine le kîmpohkă, thai andel ŕaia savehkă kăranas pehkă kuibo le čiriklea le khărăhkă,
22 tu san, thagarina, kai arăslean kaditi dă baro thai zurallo, savekho barimos bari'lo thai vazdinisai'lo ji kal čerurea, thai savehko stăpînimos tinzolpe ji kal gora la phuweakă.
23 O thagar dikhlea khă străjeres sfînto ulindoi pe thai phendindoi: „Šinen o kašt thai xasarăn les; ta e bučiuma le anglunimatănça ter mekăn la ande phuw, thai phanden les lançurença sastrehkă thai xarkumakă, ande čear poa kîmpo, kaste avel tindeardo la iasfatar le čeresti, thai te bešel andekhthan le jiwinença le kîmpohkărănça, ji kana nakhăna efta čiruri pa leste.”
24 Dikta o ameazaimos kadale kărdimahko, thagarina, dikta o mothodimos Kolehko le But Barăhko, kai pherdeola pa o rai muŕo o thagar.
25 Našavena tu andoa maškar le manušengo, bešesa andekhthan le jiwinença le kîmpohkărănça, thai dena tu te xas čear sar le guruwen; avesa tindeardo la iasfatar le čeresti thai efta čiruri nakhăna pa tute, ji kana prinjeanesa kă Kukoa o But Baro stăpînil poa thagarimos le manušengo thai dela kahkă kamel.
26 O mothodimos te mekăl e bučiuma le anglunimatănça le kaštehkărănça, ameal kă o thagarimos tiro ašela tukă iekhatar so prinjeanesa o stăpînimos Kolehko so sî andel čerurii.
27 Andakodea, thagarina, čeailol tukă muŕo divano! Tho gor te bezexăngă, thai traisar ando bibezexalimos, šinla le bikrisăngo tirănça, thai fal tu nasul kolendar le bibaxtalendar, thai daštil pe kă lunjola teo baxtalimos!
28 Sa kadala butea pherdi'le poa thagar o Nebukandençaro.
29 Pala dešudui šon, ta kana phirălas po koperišo le palatohko le thagarnehko andoa Babilono,
30 o thagar lea o divano, thai phendea: „Ta nai kadoa o Babilono kukoa o baro, kai vazdemangă les me, sar than bešlimahko thagarno, andai zor mîŕă bravalimasti thai karing e slava le barimasti mîŕăsti?”
31 Ta či isprăvisailisas e orba kadea le thagaresti, kana khă mui ulisto andoa čerii thai phendea: „Ašun, thagarina Nebukandeçarona, kă lea pe teo thagarimos!
32 Našavena tu andoa maškar le manušengo, thai bešesa andekhthan le jiwinença le kîmpohkărănça, thai dena tu te xas čear sar le guruwen; avesa tindeardo la iasfatar le čeresti thai efta čiruri nakhăna pa tute, ji kana prinjeanesa kă Kukoa o But Baro stăpînil poa thagarimos le manušengo thai dela kahkă kamel!”
33 Orta ande leaka kodea, pherdi'lo o divano kodoa poa Nebukandençaro. Sas našado andoa maškar le manušengo, xalea čear sar le guruw, o stato sas lehkă tindeardo la iasfatar le čeresti, ji kana barile lehkă ball sar le por le vulturohkă, thai le undii sar le deare le čirikleangă.”
34 Pala o nakhlimos le čirurengo phendine, me, o Nebukandençar, vazdem le iakha karing o čerii, thai avilea mangă pale e godi koa than. Demdumadă mišto Koles But Barăs, lăudisardem thai slavisardem Koles kai trail vešniko. Kodoa savehko stăpînimos sî vešniko, thai savehko thagarimos nikrăl neamo neamoste.
35 Sa le bešlimatorea la phuweakă nai khanči angla Leste; O kărăl so kamel la oasteasa le čerurengăreasa thai le bešlitorença la phuwakăreasa, thai khonikh našti te bešel pa Lesti xolli, čina te phenel Lehkă: „So kărăs?”
36 Ando čiro kodoa, avili mîŕî godi parpale; e slava le thagarimasti mîŕăsti, o barimos thai o străfeaimos muŕo dine pe mangă parpale; le divanitorea mîŕă thai le mai bară mîŕă pale rodine ma; sîmas thodino pale pa muŕo thagarimos, thai e zor mîŕî barili.
37 Akana, me, o Nebukandençar, lăudi thai vazdaule Thagares le čerurengărăs, kă sa Lehkă butea sî čečiune, sa le droma Leghkă sî orta, thai O daštil te mekăltele koles kai phirăl barimasa!”
Nebucadnețar visează un copac uriaș
1 Împăratul Nebucadnețar, către oamenii din toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc pe tot pământul : Pacea să vă fie înmulțită!
2 Am găsit cu cale să vă povestesc semnele și minunile pe care le‑a făcut cu mine Dumnezeul cel Preaînalt.
3 Semnele Lui sunt atât de mari
și minunile Lui, atât de puternice!
Împărăția Lui este o împărăție veșnică
și stăpânirea Lui este din neam în neam!
4 Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea și fericit în palatul meu. 5 Dar am avut un vis care m‑a înspăimântat. Imaginile din somnul meu și vedeniile din capul meu m‑au umplut de teamă . 6 Am poruncit să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să‑mi dezvăluie tâlcul visului. 7 Îndată au venit vrăjitorii, descântătorii, caldeenii și astrologii. Le‑am spus visul, dar nu mi‑au putut dezvălui tâlcul lui.
8 La urmă de tot, s‑a înfățișat înaintea mea Daniel, care este numit Beltșațar, după numele dumnezeului meu, și care are în el Duhul Dumnezeului sfânt. I‑am spus visul și i‑am zis: 9 „Beltșațare, care ești mai-mare peste vrăjitori, știu că ai în tine Duhul Dumnezeului sfânt și că pentru tine nicio taină nu este grea. Iată visul pe care l‑am văzut; tu spune‑mi tâlcuirea! 10 Iată vedeniile care mi s‑au perindat prin minte pe când dormeam:
Priveam și se făcea că era un copac
în mijlocul pământului, foarte înalt.
11 Copacul crescuse mare și puternic,
vârful lui ajungea până la ceruri
și se vedea de la marginile întregului pământ.
12 Frunzișul îi era frumos, iar rodul, bogat;
și se găsea hrană în el pentru toți.
Fiarele câmpului stăteau la umbra lui,
păsările cerului se cuibăreau în ramurile lui
și orice făptură vie se hrănea din el.
13 Și în vedenia din mintea mea, în somn, se făcea
că un străjer , un sfânt , a coborât din cer.
14 El a strigat cu putere și a vorbit așa:
«Tăiați copacul și rupeți‑i ramurile;
scuturați‑i frunzișul și risipiți‑i rodul;
fugăriți fiarele de sub el
și păsările din ramurile lui!
15 Dar ciotul cu rădăcinile lui lăsați‑l în pământ,
în lanțuri de fier și de aramă, în verdeața câmpului,
ca să fie udat de roua cerului,
și partea lui să fie împreună cu fiarele, în iarba pământului.
16 Inima lui de om se va schimba în inimă de fiară
și vor trece peste el șapte vremuri .
17 Sentința a fost dată în sfatul străjerilor
și hotărârea a fost luată la cererea sfinților ,
ca să știe muritorii
că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor,
că El o dă cui vrea
și‑l înalță în ea pe cel mai de jos dintre oameni!»
18 Acesta a fost visul pe care l‑am visat eu, împăratul Nebucadnețar. Tu, Beltșațar, spune‑mi tâlcuirea, fiindcă toți înțelepții din împărăția mea nu pot să‑mi spună tâlcuirea; tu însă poți, pentru că ai în tine Duhul Dumnezeului sfânt.”
19 Atunci, Daniel, al cărui nume este Beltșațar, a rămas încremenit pentru un timp și tulburat de gândurile lui. Împăratul a luat din nou cuvântul și a zis: „Beltșațare, să nu te tulbure visul și tâlcuirea!” Și Beltșațar a răspuns astfel:
„Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi; și tâlcuirea lui, pentru dușmanii tăi! 20 Copacul pe care l‑ai văzut, care se făcuse atât de mare și puternic, încât i se înălța vârful până la ceruri și se vedea de la toate marginile pământului, 21 al cărui frunziș era atât de frumos, care avea atât de mult rod și hrană pentru toți, sub care stăteau la umbră fiarele câmpului și în ramurile căruia cuibăreau păsările cerului, 22 copacul acesta ești tu , împărate! Tu ai ajuns mare și puternic, ai crescut și te‑ai înălțat până la ceruri, iar stăpânirea ta se întinde până la marginile pământului.
23 Dacă împăratul a văzut un străjer, un sfânt, coborându‑se și zicând: «Tăiați copacul și nimiciți‑l, dar ciotul cu rădăcinile lui lăsați‑l în pământ, în lanțuri de fier și de aramă, în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului, și partea lui să fie împreună cu fiarele câmpului, până vor trece peste el șapte vremuri», 24 aceasta are următoarea tâlcuire, împărate, și este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini asupra domnului meu, împăratul: 25 Te vor izgoni dintre oameni, vei locui împreună cu fiarele câmpului și îți vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului și vor trece peste tine șapte vremuri, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea El. 26 Porunca de a lăsa ciotul cu rădăcinile pomului înseamnă că împărăția ta îți va fi dată înapoi atunci când vei recunoaște că Cerul este stăpân. 27 De aceea, împărate, placă‑ți sfatul meu: pune capăt păcatelor tale ducând o viață dreaptă și nelegiuirilor tale arătând milă celor obidiți, și poate că ți se va prelungi fericirea!”
28 Toate aceste lucruri s‑au împlinit asupra împăratului Nebucadnețar. 29 După douăsprezece luni, pe când se plimba pe terasa palatului împărătesc din Babilon, 30 împăratul a zis cu glas tare: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l‑am zidit eu ca reședință împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” 31 Nu‑și sfârșise încă vorba împăratul, când un glas a răsunat din cer zicând : „Află, împărate Nebucadnețar, că ți s‑a luat împărăția! 32 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îți vor da să mănânci iarbă ca la boi și vor trece peste tine șapte vremuri, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea El!”
33 Chiar în clipa aceea s‑a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i‑a fost udat de roua cerului, până i‑a crescut părul ca penele vulturului și unghiile ca ghearele păsărilor.
34 După trecerea zilelor sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi‑a venit mintea la loc.
L‑am binecuvântat pe Cel Preaînalt,
L‑am lăudat și L-am slăvit pe Cel ce trăiește veșnic,
a cărui stăpânire este veșnică
și a cărui împărăție dăinuie din neam în neam.
35 Toți locuitorii pământului sunt o nimica toată înaintea Lui;
El face ce vrea cu oștirea cerurilor și cu locuitorii pământului;
nimeni nu poate să‑I dea peste mână
și să‑I zică: „Ce faci?”
36 În vremea aceea mi‑a venit mintea la loc. Slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s‑au dat înapoi. Sfetnicii și mai‑marii mei m‑au căutat din nou, am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescut .
37 Acum, eu, Nebucadnețar,
Îl laud, Îl înalț și Îl slăvesc
pe Împăratul cerului;
Toate faptele Lui sunt adevărate
și căile Lui sunt drepte.
Iar pe cei ce pășesc cu semeție
El îi poate smeri!