O phirimos sal buteango.
1 Le divanuri le Eklesiastohkă, o šeau le Davidohko, o thagar le Ierusalimohko.
2 Khă khančimos le khančimatonengo, phenel o Eklesiasto, khă khančimos le khančimatonengo! Sa sî khă khančimos.
3 So valoso sî le manušes anda sa lesti buti kai dela tala o kham?
4 Khă viça nakhăl, aver avel, thai phuw ašel vešniko andel pînŕă.
5 O kham lulludearăl, perăl thai prastel karing o than katar lulludearăl pale.
6 E bravall phurdel karing o dopašiledesăhko, thai amboldel pe kataravelereat; pala kodea pale amboldel pe, thai lelapale sa kodola totimata.
7 Sal nanilašuri šordeon ande marea, thai marea sa či pherdeol: on prasten biatărdimahko karing o than katar telearăn, ka pale te telearăn oçal.
8 Sa le butea sî ande khă biatărdimahko kovlearimos, kadea sar našti phenel pe; e iakh či mai čeaileol dikhlindoi, thai o kan či mai ašadeol ašundindoi.
9 So sas, mai avela, thai so kărdilo, mai kărdeola; nai khanči neo tala o kham.
10 Kana sî khă buti pa savi dašti phenel pe: „Dikta vareso neo!” dă but e buti kodea sas i ande le veakuri angla amende.
11 Khonikh či mai anel pehkă godi sostar so sas mai anglal; thai so mai avela, so kărdeola mai palalči mekăla či khă urma andimasti godi ka kola kai avena mai durearde.
O khančimos sa le buteango.
12 Me, o Eklesiasto, sîmas thagar po Israelo, ando Ierusalimo.
13 Thodem muŕo illo te rodau thai te andravau xaraimasa sa so kărdeol pe talal čeruri: dikta khă kărdimos pherdo buteasa, ka sao thol o Dell le šeaven le manušengărăn.
14 Dikhlem sa so kărdeol pe tala o kham; thai dikta kă sa sî khančimos thai prastaimos palai bravall!
15 So sî bango, našti mai ortol pe, thai so manai našti mai nakhavel pe koa dindimos.
16 Phendem ande mande orta: „Dikta kă sporisardem thai nakhadem ando xaraimos sa kolen kai stăpînisarde angla mande poa Ierusalimo, thai godi mîŕî dikhlea but xaraimos thai jeanglimos.
17 Thodem muŕo illo te prinjeanau o xaraimos, thai te prinjeanau o dillimos thai o čealadimos.Ta ateardem kă i kadala sî khă prastaimos palai bravall.
18 Kă kai sî but xaraimos, sî i but năkazo, thai kon jeanel but, sî les i mai but dukha.
Mersul tuturor lucrurilor
1 Cuvintele Eclesiastului , fiul lui David, regele Ierusalimului.
2 O, deșertăciune a deșertăciunilor! – zice Eclesiastul.
O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune.
3 Ce folos are omul
din toată osteneala lui de care are parte sub soare?

4 Un neam pleacă, altul vine,
dar pământul dăinuie în veac.
5 Soarele răsare
și soarele apune,
zorește către locul lui,
de unde răsare din nou.
6 Vântul bate spre miazăzi
și se întoarce spre miazănoapte,
roată‑roată bate vântul,
la ocolurile sale se tot întoarce.
7 Toate râurile curg în mare,
și marea nu se umple:
din locul spre care curg,
de acolo își reîncep cursul.
8 Toate cuvintele sunt secătuite,
nimeni nu le mai poate rosti;
ochiul nu se mai satură privind
și urechea nu obosește auzind.

9 Ce a fost va mai fi,
și ce s‑a făcut se va mai face;
nu este nimic nou sub soare.
10 Dacă s‑ar spune despre vreun lucru:
„Iată ceva nou!”,
demult exista deja,
în veacurile dinaintea noastră.
11 Nu‑și mai aduce aminte nimeni de cei din vechime.
Și nici de cei care vor urma nu‑și va mai aduce aminte nimeni
dintre cei care vor veni după ei.
Deșertăciunea tuturor lucrurilor
12 Eu , Eclesiastul, am fost rege peste Israel, la Ierusalim.

13 Mi‑am pus inima să cercetez
și să adâncesc cu înțelepciune
tot ce se petrece sub cer:
iată o îndeletnicire anevoioasă
pe care le‑o dă Dumnezeu fiilor oamenilor
ca să se frământe cu ea.
14 Am văzut toate lucrările care se fac sub soare;
și, iată, totul este deșertăciune și goană după vânt!
15 Ce este strâmb nu se poate îndrepta
și ce lipsește nu poate fi pus la socoteală.

16 Mi‑am zis în inima mea: „Iată, eu am sporit și am adunat mai multă înțelepciune decât toți cei care au fost înaintea mea peste Ierusalim, și inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoaștere.”

17 Mi‑am pus inima să cunosc înțelepciunea
și să cunosc prostia și nebunia,
dar am înțeles că și aceasta este goană după vânt.
18 Căci în multă înțelepciune este și mult zbucium,
și cine adună cunoaștere adună durere.