1 Dikhlem pala kodea ka sal meklimezuralimata kai kărdeon tala o kham; thai dikta kă kola meklinetelal šorăn iasfa, thai nai khonikh te vazdele! On sî dimos la buteakă lengă meklinezurilimatăngă, thai nai kon te vazdele!
2 Thai arakhlem kă le mulle, kai mulle mai anglal, sî mai baxtale dă sar kola le juwinde, kai sî înkă ande čivava.
3 Ta mai baxtale dă sar lidui arakhlem kukoles kai či kărdilo înkă, anda kă či dikhlea sal nasulimata tala o kham.
4 Mai dikhlem kă orsavi buti thai orsavo sîkadimos la buteako sî les o čeačimos dăsar ande xolli iekh poa kolaver. Thai kadoa sî khă xasarimos thai prastaimos palai bravall.
5 O čealado trušul pehkă vast, thai xal orta anda pehko mas.
6 Mai mišto khă vast pherdo xodinimos, dă sar lidui burnekh pherde pharimos thai prastaimos palai bravall.
7 Mai dikhlem i aver xasardimos tala o kham.
8 Khă manuši korkoŕo korkoŕuço, nai les či šeau, či phral, thai orta lesti buti nai la gor, le iakha či čeaileon lehkă bravalimatăndar, thai či del godi: „Anda soste butearau me, thai lipso muŕo duxo čeailimatăndar?” Thai kadea sî khă xasarimos thai khă buti nasul.
9 Mai mišto dui dă sar iekh, kă len khă potindimos kaditi mai lašo anda lendi buti.
10 Kă, te kărdeola pe te perăn, vazdel iekh le kolavrăs; ta au kastar sî korkoŕo, thai perăl, bi te avel les avrăs te vazdeles!
11 Sa kadea, kana soven dui andekhthan, tatearăn iekh le kolavrăs, ta sar te tateol kana sî korkoŕo?
12 Thai kana uštel varekon pa iekh, dui daštin te bešen pa leste; thai o šelo akhuwdo ande trinende či šindeol lesno.
13 Mai mišto khă šaoŕo čioŕo thai xarano dă sar khă thagar phuro thai bi godeako, kai či atearăl kă trăbul te mekăl pe sîkado;
14 kă o dašti te anklel andoa beči kaste rail, barem daštil orta te kărdinilo čioŕo ando thagarimos kolehko palal.
15 Dikhlem sa kolen le juwinden, kai phirăn tala o kham, dindoiroata le šaoŕăs, kai avela te avel pala o thagar thai te rail ande lehko than.
16 Bi gorăhko sas soa poporo, ando čikat savehko jealas o. Thai varesar, kola kai avena pala leste či bukurina pe lestar. Kă i kadoa sî khă xasarimos thai prastaimos palai bravall.
1 M‑am întors apoi și m‑am uitat la toate asupririle
care se fac sub soare.
Câte lacrimi vărsate de cei asupriți,
pe care n‑are cine să‑i mângâie!
Puterea este în mâna asupritorilor lor,
iar pe ei n‑are cine să‑i mângâie!
2 Și am găsit că oamenii care au murit deja sunt mai fericiți decât cei care sunt încă în viață. 3 Dar mai fericit decât amândoi este cel nenăscut, care n‑a văzut tot răul care se face sub soare. 4 Am mai văzut că orice osteneală și orice iscusință la lucru vin din invidia unuia față de altul. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
Valoarea relațiilor dintre oameni
5 Nebunul își încrucișează brațele
și ajunge să‑și mănânce propria carne .
6 Mai bine o mână plină de odihnă
decât doi pumni plini de osteneală și goană după vânt.
7 Am mai văzut altă deșertăciune sub soare:
8 un om este singur‑singurel,
n‑are nici fiu, nici frate,
și totuși osteneala lui n‑are sfârșit,
ochii nu i se mai satură de bogății
și nu‑și zice : „Pentru cine muncesc eu
și‑mi lipsesc sufletul de plăceri?”
Și aceasta este deșertăciune și un mare rău.
9 Mai bine doi decât unul,
căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor,
10 iar dacă se întâmplă să cadă,
se ridică unul pe altul;
dar vai de cel ce cade
și nu are pe altul care să‑l ridice!
11 Tot așa, dacă se culcă doi împreună,
le este cald,
dar cum se va încălzi unul singur?
12 Și, dacă se ridică cineva asupra unuia,
doi pot să‑i stea împotrivă;
și funia împletită în trei nu se rupe ușor.
13 Mai bine un copil sărac și înțelept decât un rege bătrân și fără minte, care nu înțelege că trebuie să se lase îndrumat; 14 și chiar unul ieșit din temniță poate să domnească, deși s‑a născut sărac în împărăția celui din urmă. 15 I‑am văzut pe toți cei vii care umblă sub soare înconjurându‑l pe cel care avea să urmeze după rege. 16 Fără sfârșit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Și totuși, cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.