1 Mai mišto kărăl khă anau lašo dă sar o zetino khandimato, thai o des le merimahko dă sar o des le kărdimahko.
2 Mai mišto te jeas andekh khăr roimahko dă sar te jeas andekh khăr čeailimahko; kă oče anes tukă godi anda o gor saoŕă manušehko, thai kon trail, thol pehkă koa illo e buti kadea.
3 Mai mišto sî o tristomos dă sar o asamos; kă andoa tristomos le mohko o illo kărdeol mai lašo.
4 O illo le xaranengo sî ando khăr le roimahko, ta o illo kolengo bi godeako sî ando khăr le čeailimahko.
5 Mai mišto te ašunes o xamos le xaranehko dă sar te ašunes kai dili kolengo bi godeako.
6 Kă o asamos kolengo bi godeako sî sar o pîraimos le kanŕăngo talai kakavi. I kadea sî khă xasardimos.
7 O mandimos lino ande zor dilearăll koles le xaranes, thai o dimostalaovast čioŕarăl o illo.
8 Mai mišto sî o gor kha buteako dă sar o anglaimos lako; mai mišto kukoa lašo koa dii dă sar kukoa le barimahko.
9 Na iuçîsar te xolleaos ande teo duxo, kă e xolli bešel ando bărkh le čealadengo.
10 Na phen: „Sar kărdeol pe kă le des mai anglal sas mai laše dă sar kadala?” Kă na andoa xaraimos pušes kadea.
11 O xaraimos kučearăl sode khă mandimos, thai orta mai but anda kola kai dikhăn o kham.
12 Kă arakhaimos del o xaraimos, arakhaimos del i o rup; ta khă valoso mai baro le jeanglimahko sî kă o xaraimos nikrăl ando čivava kolen kai sî les.
13 Dikh šutimasa mišto kai buti le Devllesti: kon dašti te ortol so kărdea o bango?
14 Ando des le baxtalimahko, av baxtalo, thai ando des le bibaxtalimahko, de tu godi kă o Dell kărdea i iekhăs i le kolavrăs, anda ka o manuši te na daštil te jeanel khanči so avela pala leste.
15 Sako moda buteandi dikhlem ando des le xasardimahko mîŕăhko. Sî po khă manuši bi bezexako, kai xasaol ando bibezexalimos pehko, thai sî po khă bikrisako, kai nigrăla but ande pehko nasulimos.
16 Na av but bibezexalo thai na sîkav tu but xarano: anda soste te xasardeos korkoŕo?
17 Ta na av či poa măsurimos dă junagalo thai na av bi godeako: anda soste kames te merăs anglal le čirostar?
18 Mišto sî te nikrăs ka kadea, ta či la kolavrea riga te na mekăs la andoa vast; kă kon daral le Devllestar, skăpil anda sa kadala.
19 O xaraimos kărăl koles le xaranes mai zuralo dă sar deši zurale, kai sî ande khă četatea.
20 Anda kă pe phuw nai či khă manuši bi bezexako, kai te kărăl o mištimos bi te bezexarăl.
21 Na le či tu sama ka sal orbe kai phenen pe, ta na varesar te ašunes tea kanditorea dindoituduma dă nasul!
22 Kă jeanel teo illo sodivar deantuduma dă nasul avrăn.
23 Sa kadala rodem le xaraimasa. Phendem: „Xareaova ma.” Ta o xaraimos ašilo dur mandar.
24 Sodesa mai dur dă sar sas anglal, thai sa mai andră! Kon dašti arakhăla les?
25 Astarde ma thai rodem sa le butea, le gîndosa te atearau, te andravau, thai te rodau o xaraimos thai o rosto le buteango, thai te atearau o čealadimos le nasulimahko thai o xasarimos le dilimahko.
26 Thai arakhlem kă mai kărti dă sar o merimos sî e juwli, saveako illo sî khă astardimos thai khă phal, thai saveakă vast sî sar varesar lançurea; kukoa čeailo le Devllestar skăpil latar, ta o bezexalo sî astardo latar.
27 Dikta so arakhlem, phenel o Eklesiasto, rodindoi le butea iekh po iekh, kaste atearau lengo rosto;
28 dikta so rodel i akana muŕo dii, thai či arakhlem. Andakh mia arakhlem khă manuši; ta khă juwli či arakhlem ande sa kadala.
29 Dăsar, dikta so arakhlem: kă o Dell kărdea le manušen bi bezexako, ta on phirăn bute čiordimatănça.
Principii de înțelepciune practică
1 Un nume bun înseamnă mai mult decât untdelemnul cel bun ,
și ziua morții – mai mult decât ziua nașterii.
2 Mai bine să mergi într‑o casă de jale
decât să mergi într‑o casă de petrecere;
căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om,
și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta.
3 Mai bună este tristețea decât râsul,
căci prin întristarea feței inima se face mai bună.
4 Inima înțelepților este în casa de jale,
însă inima nebunilor este în casa desfătării.
5 Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului
decât să asculți cântecul nebunilor.
6 Precum pârâitul spinilor sub ceaun
așa este râsul celor fără minte.
Și aceasta este deșertăciune.
7 Asuprirea îl înnebunește pe cel înțelept,
și mita strică inima.
8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui;
mai bine un duh răbdător decât unul îngâmfat.
9 Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău,
căci mânia sălășluiește în sânul nebunilor!
10 Nu zice:
„Cum se face că zilele de mai înainte
erau mai bune decât acestea?”,
căci nu din înțelepciune întrebi asta!
11 Înțelepciunea e bună precum o moștenire
și de folos pentru cei ce văd soarele.
12 Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul,
dar folosul științei este că înțelepciunea îi ține în viață pe cei ce o au.
13 Privește la lucrarea lui Dumnezeu!
Cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?
14 În ziua fericirii, fii fericit,
și în ziua nenorocirii, meditează:
Dumnezeu le‑a făcut și pe una, și pe cealaltă,
pentru ca omul să nu poată ști nimic din ce va fi după el.
15 De toate am văzut în zilele mele deșarte.
Este câte un om drept care piere în dreptatea lui
și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui.
16 Nu fi drept din cale afară și nu te arăta prea înțelept;
de ce să te pierzi singur?
17 Nu fi prea rău și nici fără minte;
de ce să mori înainte de vreme?
18 Bine este să te ții de una și să nu te lași de cealaltă,
căci cine se teme de Domnul se păzește de amândouă.
19 Pentru înțelept, înțelepciunea este mai tare
decât zece dregători dintr‑o cetate.
20 Da, pe pământ nu este niciun om drept,
care să facă binele și să nu păcătuiască.
21 Tot așa, nu pune la inimă
toate vorbele care se spun,
ca să n‑o auzi pe sluga ta blestemându‑te!
22 Căci numai inima ta știe
de câte ori i‑ai blestemat și tu pe alții.
23 Toate acestea le‑am cercetat cu înțelepciune.
Am zis: „Voi fi înțelept”,
dar înțelepciunea a rămas departe de mine.
24 Ce există este departe și nespus de adânc :
cine îi poate găsi sensul ?
25 Mi‑am întors inima să cunosc și să cercetez
și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor
și să pricep nebunia răutății
și rătăcirea prostiei.
26 Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia aceea
a cărei inimă este o cursă și un laț
și ale cărei mâini sunt niște lanțuri.
Cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea,
dar cel păcătos este prins de ea.
27 Iată ce am găsit – zice Eclesiastul –
cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pricep;
28 iată ce‑mi caută și acum sufletul și n‑am găsit:
într‑o mie am găsit un bărbat,
dar o femeie între toate acestea n‑am găsit.
29 Numai iată ce am găsit:
că Dumnezeu i‑a făcut pe oameni cinstiți,
dar ei umblă cu multe intrigi.