O rudimos le Ezrahko.
1 Pala so isprăvisai'li e buti kadea, le šerălebară paši'le paša mande, thai phendine: „O poporo le Israelohko, le raša thai le Leviçea či xuladi'le le popoarăndar kadale čemehko, thai kărdine pehkă prikăjimata, le Kanaaniçăngă, le Xetiçăngă, le Fereziçăngă, le Iebusiçăngă, le Amoniçăngă, le Moabiçăngă, le Ejipteanengă thai le Amoriçăngă.
2 Kă line pehkă romnea andal šeia lengă anda lende thai anda lengă šeave, thai namisarde o neamo o sfînto le popoarença le čemengă kadalengo. Thai le šerălebară thai le dregătorea sas kola dă anglal kai kărdine e bezex kadea.”
3 Kana ašundem e buti kadea, šindem mîŕă çoale thai raxami, çîrdem mîŕă ball andoa šero, andai šervali, thai bešlem tele xolleariko.
4 Atunčeara tide pe mande sa kola kai daranas le divanurendar le Devllekărăndar le Israelohko, andai zan la bezexati le šeavengo la robiakă. Thai me, bešlem tele xolleariko, ji kai jertfa la reateati.
5 Pala kodea, ando čiro la jertfako la reateako, uštilem anda muŕo meklimostelal, le çoalença thai la raxameasa šinde, pelem andel čeanga, thai vazdem le vast karing o Rai, o Dell muŕo, thai phendem:
6 Devlla, sîm zalime, thai mangă lajau, Devlla, te vazdau muŕo mui karing Tute. Kă le bikrisa amară buti'le pa amară šeră, thai le athaimata amară arăsle ji kal čerurii.
7 Andal des amară daddengă, samas but došale ji ando des dă adesara, thai andai doši amară bikrisăngă amarăngă samas ame dine, ame, le thagar amară thai amară raša, andel vast le thagarengo le străinea, merimahkă sabiakă, la robiakă, le jafohkă, thai le lajavehkă kai garavel amaro mui adesea.
8 Thai varesar o Rai, o Dell amaro, sas Lehkă mila amendar, meklindoi amengă varesar manuši skăpime, thai dea me khă than garado ando than Lehko kukoa o sfînto, kaste străfean amară iakha thai te del ame xançî phurdimos ando maškar amara robiako.
9 Kă sam robea, ta o Dell či meklea ame ande amari robia. Ortosardea karing amende o lašimos le thagarengo le Peršengo thai on dine ame khă nevi zor čivavati, kaste dašti vazdas o Khăr amară Devllehko, te lašaras lehkă peradimata, kărdindoi amengă kadea khă than garaimahko ando Iuda thai ando Ierusalimo.
10 Akana, so te mai phenas ame pala kadala butea, Devlla? Kă mekleam le mothodimata Tiră,
11 kai mothodeanas amengă le andal robea Tiră le prooročea, phendindoi: „O čem ande sao šon tume te stăpînin les sî khă čem makhlo le biujimatăndar le popoarengă pa kadala phuwea, le prikăjimatăndar savença pherde les, kata khă gor ji ka aver, pehkă biujimahkărănça lengă.
12 Te na den le šeian tumarăn pala lengă šeave, čina te na len le šeian lengă dă romnea anda tumară šeave, thai te na fal tume čiăkhdata či anda lengo bravalimos či anda lengo lašimos bešlino. Ando tipo kadoa arăsăna zurale, xana le mai laše roade le čemehkă, thai mekăna les mandimos tumară šeavengă.”
13 Pala sa so kărdilea pe mangă andai doši le kărdimatăngă le nasulimahkă thai le bară athadimatăngă kai kărdeam le, barem kă, Tu, Devlla, či došaldean ame pala amră bikrisa, fala pe kă, akana, kana nikărdean amengă kadale manušen skăpisarde,
14 te las pale te ušteavas le mothodimata Tiră, thai te kărdiuas xanamičea kadale poporença prikăjimahkă? Nahkă astardeol pale e xolli Tiri pa amende, ji oče te mudarăl ame, bi te mekăl či khă kotoriç či robea skăpisarde?
15 Raia, Devlla le Israelohko, Tu san čeačio; kă ades ame sam khă kotoriç robengă skăpime. Dikta ame angla Tute sar varesar došale, thai anda kadea buti našti te bešeas angla Tute.”
Problema căsătoriilor mixte
1 După ce s‑au încheiat aceste lucruri, dregătorii s‑au apropiat de mine și au zis: „Poporul lui Israel, preoții și leviții nu s‑au separat de neamurile învecinate – canaaniții, hitiții, fereziții, iebusiții, amoniții, moabiții, egiptenii și amoriții – și de urâciunile lor. 2 Căci și‑au luat neveste dintre fetele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat neamul sfânt cu neamurile învecinate. Iar dregătorii și conducătorii au fost cei dintâi care au săvârșit necredincioșia aceasta!” 3 Când am auzit lucrul acesta, mi‑am sfâșiat haina și mantaua, mi‑am smuls păr din cap și din barbă și am stat jos foarte mâhnit . 4 Atunci s‑au adunat la mine toți cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel privitoare la necredincioșia celor repatriați. Și eu am stat jos, foarte mâhnit, până la jertfa de seară .
5 Apoi, la vremea jertfei de seară, m‑am ridicat din smerirea mea cu haina și mantaua sfâșiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre DOMNUL, Dumnezeul meu, 6 și am zis: „O, Dumnezeul meu, sunt uluit și îmi este rușine, Dumnezeul meu, să‑mi ridic fața spre Tine! Căci fărădelegile noastre s‑au înmulțit deasupra capetelor noastre și vinovăția noastră a ajuns până la ceruri. 7 Din zilele părinților noștri și până în ziua de azi am fost foarte vinovați și din pricina fărădelegilor noastre am fost dați noi, regii noștri și preoții noștri în mâinile împăraților străini, pradă sabiei, exilului, jafului și rușinii care ne acoperă astăzi fața. 8 Dar acum, de curând, s‑a arătat îndurarea DOMNULUI, Dumnezeul nostru, ca să ne lase o rămășiță și să ne dea un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne dea puțină înviorare în mijlocul robiei noastre. 9 Căci suntem robi, dar Dumnezeul nostru nu ne‑a părăsit în robia noastră, ci ne‑a arătat îndurarea Sa în fața împăraților perșilor, ca să avem parte de o restaurare: să putem zidi Casa Dumnezeului nostru și să‑i refacem dărâmăturile, și să avem un zid de apărare în Iudeea și la Ierusalim.
10 Iar acum, ce mai putem zice după toate acestea, o, Dumnezeul nostru? Căci am părăsit poruncile Tale, 11 pe care le‑ai poruncit prin robii Tăi, profeții, zicând: «Țara în care intrați ca s‑o luați în stăpânire este o țară întinată de necurățiile popoarelor învecinate, de urâciunile cu care au umplut‑o de la un capăt la altul, cu necurățiile lor. 12 De aceea să nu le dați pe fetele voastre după fiii lor, să nu le luați pe fetele lor de neveste pentru fiii voștri și să nu vă preocupe niciodată fericirea sau bunăstarea lor! În acest fel vă veți întări, veți mânca din bunătățile țării și le‑o veți lăsa pe veci moștenire fiilor voștri.» 13 După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele și a marii noastre vinovății, măcar că Tu, Dumnezeul nostru, ne‑ai pedepsit mai puțin decât meritam și ne‑ai lăsat această rămășiță, 14 să începem iarăși să călcăm poruncile Tale și să ne încuscrim cu popoarele care săvârșesc aceste urâciuni? Oare nu Te‑ai mânia pe noi și nu ne‑ai nimici, așa încât să nu mai rămână nimeni, nicio rămășiță? 15 DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept , căci astăzi noi am rămas doar câțiva, o rămășiță de oameni . Iată‑ne înaintea Ta în vinovăția noastră, căci din această pricină nu putem sta înaintea Ta!”