E Rebeka manglini romni anda o Isako.
1 O Avraamo sas phuro, andel bărši; thai o Rai deasasdumadămišto le Avraamos ande orsavi buti.
2 O Avraamo phendea le mai phurăhkă robo anda lehko khăr, kai arakhălas sa lehkă mandina: „Tho rudi tu, teo vast tala muro prašav;
3 thai thoava tu te solaxas, po Rai, o Dell le čerehko thai o Dell la phuweako, kă či lesa mîŕă šeavehkă khă romni anda le šeai le Kanaaniçăngă, anda o maškar savengo bešašau,
4 ta jeasa ando čem thai ka mîŕă neamurea te les romni mîŕă šeavehkă le Isakohkă.”
5 O robo phendea. „Daštil pe kă romni či kamela te avel pala mande ando čem kadoa, sî te nigrau kadea te šeaves ando čem katar ankăstean tu?”
6 O Avraamo phendea: „Te na varesar te nigrăs mîŕî šeaves oče!”
7 O Rai, o Dell le čerehko, kai ankaladeama andoa khăr mîŕă daddehko thai anda muro čem, kai dea mangă duma, thai solaxadea mangă phendindoi: „Tea seminçiakă daua o čem kadoa”, trade la o Injero Pehko angla tute; thai oçal lesa romni mîŕă šeavehkă.
8 Kana e juvli kodea na kamela te avel pala tute, san pîtărdo andoa solaxaimos kadoa, kai thoava tu te kărăs les. Či khă tiposa te na nigrăs mîŕă šeaves oče.”
9 O robo thodea o vast tala o prašav pehkă stăpînohko le Avraamohko, thai solaxadea kă sî te arakhăl kadala butea.
10 O robo lea deši kămile anda le kămile pehkă stăpinohkă, thai gălotar, lindoi pesa sa le kučimata pehkă stăpînohkă. Ušti'lo, thai teleardea ande Mesopotamia, ande cetatea le Naxorosti.
11 Meklea le kămile te xodinin, andel čeanga, avri andai čcetatea, paša khă xaing. Sas dăkusară, po čiro kana jeanas le romnea te ankalaven pai.
12 Thai phendea: „Raia, o Devlla mîŕă stăpînohko le Avraamohko! Rudi tu, de ma izbîndimos ades, thai avel tu mila mîŕă stăpînostar le Avraamostar.
13 Dikta, bešeau paša e xaing le paiesti, thai le šeia le manušengă andi četatea kadea aven te ankalaven pai.
14 Kăr kă e šei saveakă phenaua lakă: „Bandear e kanta, rudi tu, kaste peau,” thai savi phenela: „Pi, thai sî te dau te pen i te kămilengă, te avel kodea, kai Tu alosardeanla anda teo robo o Isako! Thai anda kadea prinjeanaua kă Tu san paša muro stăpîno.”
15 Čina na isprăvisardeasas te del duma, thai ankăsti, la kantasa po dumo, e Rebeka, e šei le Betuelosti, o šeav la Milkako, e romni le Naxarosti, o phrall le Avraamohko.
16 E šei sas but šukhar; sas šeibari, thai či khă murši nasla phanglimata lasa. Oi deape tele kai xaing, pherdea pesti kanta, thai găli pale.
17 O robo prastaia angla late, thai phendea: „De ma, rudi tu, te peau xançî pai anda ti kanta.”
18 „Pi, muro rai”, phendea oi.Thai sigo muklea e kanta poa vast thai deales te pel.
19 Pala so deales ta pilea ta čeaili'lo, phendea: „Sî te ankalavau pai i anda te kămile, ji pune pena thai čeaileona.”
20 Šordea iekhatar e kanta ando vălo, thai prastaia pale kai xaing te ankalavel pai; thai ankaladea anda sa lehkă kămile.
21 O manuši dikhălas pe late mirazosa thai bi te phenel khanči, kaste dikhăl kana o Dell kărdeasas te izbîndil lehko phirimos.
22 Kana pile ta čeailile le kămile, o manuši lea khă veriga sumnakui, kam phari dopaše siklosti thai dui brăçarea, phară sar deše siklengă sumnakune.
23 Thai phendea: „Kasti šei san? Phen mangă, rudi tu.Sî than anda amende ando khăr te daddehko, kaste ašeas pai reat?”
24 Oi phendea: „Me sîm e šei le Betuelosti, o šeau la Milkako thai le Naxorohko.”
25 Thai phendea lehkă mai angle: „Same sulluma thai čearea pe butimaste, thai sî i than te soven pai reat.”
26 Atunčeara o manuši muklea pehko šero thai šudea pe le mosa kai phuw angla Rai,
27 phendindoi: „Dinodumadămišto te avel o Rai, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, kai na muklea Pesko lašimos thai o pateaimos Lehko angla muŕo stăpîno! O nigărdea ma ando khăr le pralengo mîŕă stăpînohko.”
28 E šei prastaia thai phendea pehka deiakă sa so kărdea sas.
29 E Rebeka sasla khă phral, kai bušolas Laban. Thai o Laban prastaia ka kodoa manuši kai xaing.
30 Dikhleasas e veriga thai le brăçarea andel vast pehka pheakă, thai ašundesas pehka phea la Rebeka phendindoi: „Kadea dea mangă duma o manuši kodoa.” Avilo, ka kodoa manuši, kai bešelas pašai xaing le kămilença,
31 thai phendea: „Avta, dinodumadămišto le Raiehko! Anda soste bešes avri? Lašardeam o khăr thai lašardeam ăkh than anda le kămile.”
32 O manuši avilo ando khăr.O Labano thodea ta dea tele pal kămile thai andea sulluma thai čearea le kămilengă thai thodea pai kaste xalavel le pînŕă kodole manušeskă thai le manušengă kai sas lesa.
33 Pala kodea, deales te xall. Ta o phendea: „Či xaua ji kana či phenaua so sîma te phenau.” „De duma!” phendea o Laban.
34 Atunčeara o phendea: „Me sîm o robo le Avraamohko.
35 O Rai pherdea blagoslovimata mîŕă stăpînos, ta arăslo but bravalo. Dea les bakrea thai gurumnea, rup thai sumnakai, robi thai roabe, kămile thai čiuši.
36 E Sara, e romni mîŕă stăpînosti, kărdea lehkă khă šeau po phurimos, thai les dea les o sa so sî les.
37 Muro stăpîno thodea ma te solaxau, thai phendea: „Te na les mîŕă šeavehkă romni anda le šeia le Kanaaniçăngă, andoa čem kai bešeau;
38 ta te jeas ando khăr mîŕă daddehko, ka mîŕă neamurea thai oçal te les romni mîŕă šeavehkă.”
39 Me phendem mîŕă stăpînohkă: „Daštil pe kă e juvli na kamel te avel pala mande.”
40 Thai o phendea mangă: „O Rai angla savo phirau, tradela Pehko Injero tusa, thai dela tu izbîndimos ando phirimos, thai lesa mîŕă šeavehkă khă romni anda mîŕă neamurea thai andoa khăr mîŕă dadehko.
41 Avesa pîtărdo andoa solax kai kărăs mangă, kana jeasa ka mîŕă neamurea, thai te na dena tukă la, san pîtărdo anda o solax kai kărdean mangă.”
42 Me arăslem ades kai xaing, thai phendem: „Raia, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, te kamesa te desma izbîndimos ando phirimos kai kărau,
43 dikta, me bešeau koa pai la xaingako, thai e šei kai avela te ankalavel pai, thai saveakă phenaua lakă: „Dema, rudi tu, te peau xançî pai anda ti kanta,
44 thai savi phenela mangă: „Pi orta tu, thai sî te dau te pen i te kămilen,” kodea šei te avel e romni kai o Dell alosardea la anda o šeau mîŕă stăpînohko!”
45 Angla te isprăvi o divano ande muro illo, dikta kă i avili e Rebeka, la kantasa po dumo, ulisti kai xaing thai ankaladea pai. Me phendem: „Dema te peau, rudi tu.”
46 Oi avili iekhatar, thai lea e kanta opral poa dumo, thai phendea: „Pi, thai dau te pen i te kămilen.” Pilem, thai dea i mîŕă kămilen.
47 Me pušlem la, thai phendem: „Kasti šei san?” Oi phendea: „Sîm e šei le Betuelosti, o šeav le Naxorohko thai la Milkako.” Thodem lakă e veriga ando nakh thai le brăçarea pel vast.
48 Pala kodea muklem o šero tele, šudema le mosa pe phuw angla o Rai thai blaglovisardem le Raies, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, kă phiradea ma po drom o orta, kaste lau la šea lehkă phrallesti mîŕă stăpînosti pala lehko šeau.
49 Akana, tume te kamena te sîkaven lašimos thai pateamos angla muŕo stăpîno, phenen mangă; te na, pale phenen mangă, kaste laula or ande čeačirig or ande bičeači.”
50 O Laban thai o Betuel, čeačeo phendimos, phende lehkă: kana kata o Rai avel kadea buti; ame našti mai phenas tukă či nasul či mišto.
51 Dikta, e Rebeka sî angla tute; lela thai jeatar, kaste avel romni le šeavehkă te stăpînohkă, sar phendeas o Rai.”
52 Kana ašundea o robo le Avraamohkă lengă divanuri, šudeape le mosa kai phuw angla o Rai.
53 Thai o robo ankaladea butea rupune, butea sumnakune, çoale, kai dea le kai Rebeka; dea i le kolavrăn butea kuči lakă phrallehkă thai lakă dakă.
54 Pala kodea, xale thai pille, o thai le manuši kai sas lesa, thai sute. Dădroboitu kana uštile, o robo phendea: „Mekăn ma te amboldau ka muro stăpîno.”
55 O phrall thai e dei la šeati phendine: „E šei te mai ašel varesar čiro amença, kam deši des: pala kodea, daštil te jealtar.”
56 O phendea: „Na atărdearăn ma, kana o Dell dea ma izbîndimos ande muro phirimos; mekăn ma te telearau, thai te jeautar ka muro stăpîno.”
57 Atunčeara on phendine: „Te akharas la šeia, thai te pušas la.”
58 Akhardine la Rebeka, thai pušlela: „Kames te telearăs le manušesa kadalesa?” „E, kamau”, phendea oi.
59 Thai mukline pehka phea la Rebeka te jealtar la doikasa pesti, le robosa thai le manušença le Avraamohkă.
60 Dinedumadămišto la Rebeka, thai phende: „O, amari phei, te arăsăs e dei a miiendi thai deše miiendi, thai tiri sămînça te stăpînil pal četăçi te dušmaiengă!”
61 E Rebeka uštili, pehkă kanditoreança, thai ankăste pe le kămile, thai găline pala o manuši kodoa. O robo lea la Rebeka thai teleardea.
62 O Isak amboldelas pe katai xaing „Laxai-Roi,” kă bešelas ando čem kataravelodes.
63 Andek reat, kana o Isak ankăstosas te phirăl pehkă po kîmpo, vazdea le iakha, thai dikhlea; thai dikta kă avenas varesar kămile.
64 E Rebeka vazdea i oi le iakha, dikhlea le Isakos, thai dea pe tele pai kămila.
65 Thai phendea le robohkă: „Kon sî o manuši kadoa kai avel angla amende poa kîmpo?” O robo phendea: „Sî o stăpîno muŕo!” Atunčeara oi lea pehko dikhlo thai thodea pe peste.
66 O robo phendea le Isakohkă sa le divanuri kai kărdeasas le.
67 O Isak nigărdea la Rebeka, ande çăra pehka dati la Sarati; lea la Rebeka, thai oi sas lesti romni, thai o kambleala. Kadea o sas lošalo o Isak anda o xasardimos pehka dako.
Rebeca, cerută în căsătorie pentru Isaac
1 Avraam era bătrân, înaintat în zile, dar DOMNUL îl binecuvântase în toate. 2 Avraam a zis celui mai bătrân slujitor din casa lui, celui care îi chivernisea toate averile: „Te rog, pune‑ți mâna sub coapsa mea, 3 ca să te pun să juri pe DOMNUL, Dumnezeul cerului și al pământului, că nu‑i vei lua fiului meu nevastă dintre fiicele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, 4 ci te vei duce în țara mea, la rudele mele, ca să iei o nevastă fiului meu Isaac!” 5 Slujitorul i‑a răspuns: „Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui oare să‑l duc numaidecât pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” 6 Avraam i‑a zis: „Să nu care cumva să‑l duci pe fiul meu acolo! 7 DOMNUL, Dumnezeul cerului, care m‑a scos din casa tatălui meu și din ținutul meu de baștină, care mi‑a vorbit și mi‑a jurat zicând: «Seminței tale îi voi da țara aceasta», El îl va trimite pe îngerul Său înaintea ta și îi vei lua de acolo o nevastă fiului meu. 8 Iar dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta față de mine. Dar pe fiul meu cu niciun chip să nu‑l duci acolo!” 9 Slujitorul și‑a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i‑a jurat că va face după cuvântul lui.
10 Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el tot felul de daruri de la stăpânul său. S‑a sculat și a plecat către Aram‑Naharaim , în cetatea lui Nahor. 11 A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, în afara cetății, lângă fântână. Era pe înserate, la ceasul când ies femeile să scoată apă.
12 El a zis: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, călăuzește‑mă Tu astăzi și arată bunăvoință față de stăpânul meu, Avraam! 13 Iată, eu stau lângă izvorul acesta de apă, și fiicele oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14 Fă Tu ca fata căreia îi voi zice: «Apleacă‑ți, te rog, vadra, ca să beau» și care va răspunde: «Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale» să fie aceea pe care ai hărăzit‑o robului Tău Isaac! Și prin aceasta voi ști că ai arătat bunăvoință față de stăpânul meu.”
15 Nici nu sfârșise el de vorbit și iată, a ieșit cu vadra pe umăr Rebeca, fiica lui Betuel, fiul Milcăi , nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era foarte frumoasă la chip; era fecioară și nu se apropiase de ea niciun bărbat. Ea a coborât la izvor, și‑a umplut vadra și a urcat înapoi. 17 Slujitorul a alergat înaintea ei și i‑a zis: „Te rog, dă‑mi să beau puțină apă din vadra ta!” 18 „Bea, domnul meu!”, a răspuns ea. Și îndată a plecat vadra pe mână și i‑a dat să bea. 19 Și după ce i‑a dat să bea pe săturate, a zis: „Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.” 20 A vărsat degrabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui. 21 Omul o privea cu luare‑aminte, în tăcere, ca să afle dacă DOMNUL i‑a dat sau nu izbândă în călătorie.
22 Când s‑au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă pentru nas, de aur, de o jumătate de siclu în greutate, și două brățări de zece sicli de aur 23 și a zis: „Spune‑mi, te rog: a cui fată ești? Oare este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” 24 Ea a răspuns: „Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care i l‑a născut lui Nahor.” 25 Și a adăugat: „Avem paie și nutreț din belșug, precum și loc de găzduit peste noapte!” 26 Atunci, omul s‑a plecat și s‑a închinat DOMNULUI, 27 zicând: „Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, care nu și‑a îndepărtat harul și credincioșia de la stăpânul meu! DOMNUL m‑a condus la casa fraților stăpânului meu!”
28 Tânăra a alergat și le‑a istorisit celor din casa mamei sale cele întâmplate. 29 Rebeca avea un frate, pe nume Laban , și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. (30 Văzuse veriga pentru nas și brățările de pe mâinile surorii sale și o auzise pe sora sa, Rebeca, spunând: „Așa mi‑a vorbit omul acela.”) A venit deci la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, 31 și i‑a zis: „Vino, binecuvântatul DOMNULUI! De ce stai afară, când eu am pregătit casa și loc pentru cămile?” 32 Omul a intrat în casă și a dat jos încărcătura de pe cămile, iar Laban a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălarea picioarelor omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el. 33 Apoi i s‑a pus dinainte mâncare, dar el a zis: „Nu mănânc până nu spun ce am de spus!” „Spune!”, a zis Laban.
34 Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. 35 DOMNUL l‑a binecuvântat mult pe stăpânul meu, care a ajuns mare. I‑a dat oi și boi, argint și aur, robi și slujnice, cămile și măgari. 36 Sara, nevasta stăpânului meu, i‑a născut un fiu la bătrânețe, și lui i‑a dat el tot ce are. 37 Stăpânul meu m‑a pus să jur, zicând: «Să nu iei fiului meu nevastă dintre fiicele canaaniților, în țara cărora locuiesc, 38 ci să te duci în casa tatălui meu și la familia mea, ca să îi iei nevastă fiului meu!» 39 Eu i‑am zis stăpânului meu: «Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze.» 40 Și el mi‑a răspuns : «DOMNUL, înaintea căruia umblu, îl va trimite pe îngerul Său cu tine, îți va da izbândă în călătorie și îi vei lua fiului meu o nevastă din familia mea, din casa tatălui meu. 41 Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi‑l faci numai dacă te vei duce la familia mea și nu ți‑o vor da; numai atunci vei fi dezlegat de jurământul pe care mi‑l faci!» 42 Eu am ajuns astăzi la izvor și am zis: «DOAMNE Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, dacă binevoiești să‑mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, 43 iată, eu stau la izvorul de apă. Fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: ‘Dă‑mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta’ 44 și care îmi va răspunde: ‘Bea tu însuți și voi adăpa și cămilele tale’, fata aceea să fie nevasta pe care a hărăzit‑o DOMNUL pentru fiul stăpânului meu!» 45 Nici nu sfârșisem de vorbit în inima mea și iată, Rebeca a ieșit cu vadra pe umăr, s‑a coborât la izvor și a scos apă. Eu i‑am zis: «Te rog, dă‑mi să beau!» 46 Ea și‑a plecat îndată vadra de pe umăr și a zis: «Bea, și voi da de băut și cămilelor tale!» Am băut, și ea a dat de băut și cămilelor mele. 47 Eu am întrebat‑o și am zis: «A cui fiică ești?» Ea a răspuns: «Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l‑a născut Milca.» I‑am pus inelul în nas și brățările la mâini. 48 Apoi m‑am plecat și m‑am închinat DOMNULUI și L‑am binecuvântat pe DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, care m‑a condus pe calea cea bună, ca să o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. 49 Acum, dacă vreți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți‑mi; dacă nu, spuneți‑mi iarăși , ca s‑o iau la dreapta sau la stânga!”
50 Laban și Betuel au răspuns: „De la DOMNUL vine lucrul acesta; noi nu‑ți mai putem spune nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este înaintea ta; ia‑o și du‑te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus DOMNUL!” 52 Când a auzit slujitorul lui Avraam cuvintele lor, s‑a închinat DOMNULUI până la pământ . 53 Slujitorul a scos giuvaiere de argint și de aur și veșminte, pe care le‑a dat Rebecăi. Le‑a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui ei și mamei ei. 54 Apoi el și oamenii care erau împreună cu el au mâncat și au băut; și au rămas peste noapte.
Dimineața, când s‑au sculat, slujitorul a zis: „Îngăduiți‑mi să mă întorc la stăpânul meu!” 55 Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.” 56 El le‑a răspuns: „Nu mă țineți în loc , acum când DOMNUL mi‑a dat izbândă în călătoria mea; îngăduiți‑mi să plec și să mă duc la stăpânul meu!” 57 Atunci, ei au răspuns: „S‑o chemăm pe tânără și să aflăm din gura ei!” 58 Au chemat‑o deci pe Rebeca și i‑au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Mă duc”, a răspuns ea. 59 Și i‑au lăsat să plece pe Rebeca, sora lor, pe doica ei, pe slujitorul lui Avraam și pe oamenii lui. 60 Au binecuvântat‑o pe Rebeca și i‑au zis:
„Sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii ,
și seminția ta să stăpânească cetatea vrăjmașilor ei!”
61 Rebeca și slujnicele ei s‑au sculat, au încălecat pe cămile și l‑au urmat pe omul acela. Astfel, slujitorul a luat‑o pe Rebeca și a plecat.
62 Isaac se întorsese de la Beˀer‑Lahai‑Roí și locuia în ținutul Neghev. 63 Într‑o seară, pe când ieșise să cugete pe câmp la lăsarea serii, a ridicat ochii, s‑a uitat și, iată, veneau niște cămile. 64 Rebeca a ridicat și ea ochii, l‑a zărit pe Isaac, s‑a dat jos de pe cămilă 65 și i‑a zis slujitorului: „Cine este omul acesta care vine în întâmpinarea noastră pe câmp?” Slujitorul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea și‑a luat vălul și s‑a acoperit. 66 Slujitorul i‑a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Isaac a dus‑o pe Rebeca în cortul Sarei, mama sa; a luat‑o pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit‑o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.