E daŕ le Iakovosti.
1 O Iakov dikhlea pehkă dromestar; thai arakhle les le înjerea le Devllehkă.
2 Kana dihkea le, o Iakov phendea: „Kadea sî e tabăra le Devllesti!” Anda kodea thodine le thanehkă kodolehkă anau Maxanaim (E tabăra e bandeardi).
3 O Iakov tradea angle varesar manši ka pehko phral o Esau, ando čem o Seir, ando çinuto Edom.
4 O mothodea lengă kadea: „Dikta so te phenen mîŕă rahkă le Easaohkă: „Kadea del duma teo robo o Iakov: „Bešlem koa Labano, thai ašilem leste ji akana;
5 sî ma guruv, čiuši, bakrea, robea thai roabea thai tradau te den tu dă štire e buti kadea muŕo rai, kaste avel ma nakhlimos angla tute.”
6 Le solea amboldile koa Iakov, thai phendine: „Găleam ka teo phrall o Esau; thai o avel angla tute, štară šelle manušença.”
7 O Iakov darai'lo but dă sa, thai astardea les e dar. Xuladea ande dui riga le manušen kai sas lesa, le bakrean, le gurumnen, le kămilen,
8 thai phendea: „Te avela o Esau thai te marălla khă rig, e rig kai ašela, daštil te skăpil.”
O rudimos le Iakovohko.
9 O Iakov phendea: „Devlla mîŕă daddehko le Avraamohko, Devlla mîŕă dadehko le Isakohko! Tu Raia, kai phendean mangă: „Ambolde tu ande teo čem thai ando than kai kărdilean, thai kăraua te jeal tukă mišto!
10 Me sîm but çînoŕo anda sa le kărdimata thai anda sa o pateamos, kai sîkadean les angla o robo Tiro; kă nakhlem o Iordano koadoa numai la rovlleasa mîŕî, thai dikta akana kărau dui riga.
11 Arakh ma, rudi Tu, andoa vast mîŕă phrallehko, andoa vast le Esaohko! Kă darau lestar, kaste na avell thai te malavel ma, man, le deian, thai le šeaoŕăn.
12 Thai Tu phendean: „Me kăraua te jeall tukă mišto, thai kărva tukă e sămînça, sar e tišai la mareati, kai, dă but kai sî, našti te dinel pe.”
O Iakov rodel te delpe paša o Esau.
13 O Iakovo bešlo e reat ando than kodoa. Lea anda so mai sas les pesa, thai thodea rigate, sar pativ anda pehko phrall o Esau:
14 dui šella busnea thai biši busne, dui šella bakrea thai biši bakriše,
15 treanda kămile thudesa thai pehkă çînorănça, štarvardeši gurumnea thai deši guruw, biši čiušnea thai deši čiuši.
16 Dea le ka pehkă robea, turma turmasa avervaresar, thai phendea pehkă robengă: „Nakhăn angla mande, thai mekăn drom ande sako turma.”
17 Mothodea kolehkă mai anglal kadea: „Kana arakhăla tu muŕo phrall o Esau, thai pušela tu: „Kahko san? Karing jeas? Kasti sî kadea turma angla tute?”
18 Te phenes: „Te robosti le Iakovosti; oi sî khă pativ, tradii mîŕă raiehkă le Esaohkă; thai o orta avel pala amende.”
19 Dea sa kodoa mothodimos le duitohkă, le tritohkă thai sa kolengă kai sasle ăl turme: „Kadea te den duma mîŕî raiehkă le Esaohkă kana arakhăna les.
20 Te phenen lehkă: „Dikta o robo tiro o Iakov avel i o pala amende.” Kă phenelas pehkă o: „Ašavaua les kadala pativasa, kai jeal angla mande; pala kodea dikaua les mui muieste, thai daštil pe te dikhăl ma lašimasa.”
21 Kadea e pativ nakhli anglal, thai o ašilo ande tabăra ande kodea reat.
22 Sa ande kodea reat, lea le duie romnean pehkă, thai le dešuie šaven pehkă, thai nakhlo o vado le Iabokohko.
23 Lea le, thai nakhadea le o paioŕo, thai nakhadea sa so sas les.
O mardimos le Iakovohko: o Israelo.
24 O Iakov ašilo korkoŕo. Atunčeara khă manuši mardea pe lesa ji kana pharadilo o des.
25 Dikhlindoi kă našti te tholpe lesa, o manuši kadoa maladea les kai kuštik le bečesti, kadea kă skrintosaili e kuštik le bečesti, kana marălas pe lesa.
26 Kodoa manuši phendea lehkă: „Mekh ma te jeautar, kă kărdilo des,” Ta o Iakov phendea: „Či mukaua Tu te jeastar ji kana či desamadumadămišto.”
27 O manuši kodoa phendea lehkă: „Sar sî teo anau?” „Iakovo,” phendea o.
28 Palakodea phendea: „O anau tiro či mai avela Iakovo, dă akana bušosa Israelo (kukoa kai marăl pe le Devllesa); kă mardean tu le Devllesa thai le manušença thai sanas izbîndimahko.”
29 O Iakovo pušlea les: „Phen mangă, rudi Tu, o anau Tiro.” O phendea lehkă: „Anda soste mangăs Muŕo anau?” Thai dealesdumadămišto oče.
30 O Iakov thodea anau kodole thaneskă Peniel (O mui le Devllehko); „kă” phendea o, „dikhlem le Devlles mui muieste, thai sa skăpisailem čivavasa.”
31 Anklelas o kham kana nakhlo paša o Peniel. Ta o Iakov langalas andoa beči.
32 Dikta sostar, ji ando des dă adesara, le Israeliçea či xan e vîna katar o beči; kă o Dell maladea le Iakovos kai kuštik le bečesti ande vîna.
1 Iacov și‑a văzut de drum și l‑au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2 Când i‑a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim .
Iacov se pregătește să‑l întâlnească pe Esau
3 Iacov a trimis înainte niște soli la Esau, fratele său, în Seir , în ținutul Edomului. 4 El le‑a dat porunca următoare: „Așa să‑i spuneți domnului meu Esau: «Așa vorbește robul tău Iacov: ‘Am locuit o vreme cu Laban și am rămas la el până acum; 5 am boi, măgari, oi, robi și roabe și trimit să se dea de știre domnului meu ca să capăt trecere în ochii tăi.’»” 6 Solii s‑au întors înapoi la Iacov și i‑au zis: „Ne‑am dus la fratele tău, la Esau; vine și el înaintea ta cu patru sute de oameni.” 7 Iacov a fost cuprins de o mare teamă și s‑a văzut la strâmtoare. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele 8 și a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”
9 Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! DOAMNE, care mi‑ai zis: «Întoarce‑te în țara ta și în locul tău de baștină, și voi face să‑ți meargă bine!» 10 Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat‑o robului Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul și, iată, acum fac două tabere. 11 Izbăvește‑mă , Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem ca nu cumva să vină și să ne lovească: pe mine, pe mame și pe copii! 12 Tu însuți ai zis: «Negreșit voi face să‑ți meargă bine și voi face seminția ta ca nisipul mării, care nu se poate număra de mult ce este.»”
13 Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el și a pus deoparte, ca dar pentru fratele său, Esau: 14 două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși. 16 Le‑a dat în grija robilor săi, turmă cu turmă, și le‑a poruncit: „Treceți înaintea mea și lăsați o depărtare între fiecare turmă!” 17 I‑a dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni Esau, fratele meu, și te va întreba: «Al cui ești, încotro te duci și a cui este turma aceasta dinaintea ta?», 18 să răspunzi: «A robului tău Iacov; este un dar trimis domnului meu Esau. Și, iată, Iacov vine el însuși în urma noastră!»” 19 Le‑a dat aceeași poruncă celui de al doilea, celui de al treilea și tuturor celor ce veneau în urma turmelor: „Așa să vorbiți domnului meu Esau când îl veți întâlni. 20 Să spuneți: «Iată, robul tău Iacov vine și el în urma noastră.»” Căci își zicea el: „Îl voi potoli cu darul care merge înaintea mea; pe urmă îl voi vedea față către față și poate că mă va primi cu bunăvoință.” 21 Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. 22 Tot în noaptea aceea s‑a sculat, le‑a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două slujnice și pe cei unsprezece copii ai săi și au trecut vadul Iabocului. 23 I‑a luat, i‑a trecut pârâul și a trecut apoi tot ce avea.
Lupta lui Iacov
24 Iacov însă a rămas singur. Atunci, cineva s‑a luptat cu el până în revărsatul zorilor. 25 Văzând că nu‑l poate birui, omul acela l‑a lovit la încheietura coapsei, încât lui Iacov i s‑a scrântit încheietura coapsei pe când se lupta cu el. 26 Omul i‑a zis: „Lasă‑mă să plec, căci se revarsă zorile!” Dar Iacov a răspuns: „Nu te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta!” 27 Acela l‑a întrebat: „Care îți este numele?” „Iacov”, a răspuns el. 28 Omul i‑a spus: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci Israel , căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai biruit!” 29 Iacov l‑a întrebat: „Spune‑mi, Te rog, numele Tău!” El a răspuns: „De ce Îmi ceri numele?” Și l‑a binecuvântat acolo. 30 Iacov a pus acelui loc numele Peniel , „căci”, a zis el, „L‑am văzut pe Dumnezeu față către față, și totuși am scăpat cu viață”. 31 Răsărea soarele când a trecut de Peniel, și Iacov mergea șchiopătând din coapsă. 32 Iată de ce, până în ziua de azi, fiii lui Israel nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Iacov a fost lovit în vâna de la încheietura coapsei.