1 O prooročimos sîkado le proorokohkă le Xabakukohkă.
2 Ji kana çîpiua karing Tute, Raia, bi te ašunes? Ji kana mangaua Tutar, bi te des ma kandimos?
3 Anda soste mekăs ma te dikhau e bikris, thai dikhăs Tu koa bičeačimos? O meklimostelal thai o zoraimos kărdeon tala mîŕă iakha, kărdeon zaia, thai tiden pe čiungara.
4 Andakodea e kris sî bi zorako, thai o čeačimos či dikhăl pe, kă kukoa o nasul izbîndil koles le bibezexales, anda kodea kărdeon krisa bičeače.
5 Šuden tumară iakha maškar le neamuri, thai dikhăn, mirin tume, thai daraon! Kă andel des tumară kăraua khă buti, savi či pateana te phenela tumengăla varekon!
6 Dikta, vazdaua le Xaldeien, poporo turbeame thai iuto, kai phirăl tinzomata bară čemengă, kaste thol o vast pel bešlimata kai nai lehkă.
7 O sî bujando thai daraimahko; dăsar anda leste orta anklel lehko čeači thoa barimos lehko.
8 Le grast lehkă sî mai iekhatar dăsar le leopardea, mai iuçmahkă dă sar le ruw la reateakă, thai le grastarea lehkă jeananglal ando galopo dă dural, xurean sar o vulturo kai šudel pe poa limos.
9 Soa poporo kadoa avel dăsar te čiorăl; le dikhlimata lehkă le xarvale roden angle, thai tidel le astarden le mardimahkărăn sar e tišai.
10 Marăl pehkă prasaimos le thagarendar, thai le voievoduri sî khă khančimos anda leste, asal anda sal zuralimata, kă gomilarăl phuw, thai lel le.
11 Palakodea o astardimos či mai patealehkă, nakhavel e măsura thai kărdeol došalo, kă e zor lestilela sar pehkă devles!
12 Raia, či san Tu andoa vešničimos, o Dell muŕo, o Sfînto muŕo? Či merasa! Raia, Tu vazdean le poporos kadales kaste pherăs Tukă le solaxaimata Tiră; Tu, Kotorbaŕăhko muŕo, vazdean les kaste des anda leste le došimata Tiră!
13 Le iakha Tiră sî kaditi dă uje kă našti te dikhăn o nasul, thai našti dikhăs e bikris! Sar dašti dikhăsa Tu le čiorăn, thai te ašes, kana kukoa o nasul xal koles le mai bibezexales dă sar leste?
14 Kărăsa Tu le manušehkă sar le mašengă la mareakă, sar la çîrditoareakă, kai nai la stăpîno?
15 O ankalavel le saoŕăn la undiçasa, çîrdele ande pesti plasa, tidele ande pehko năvodo. Anda kodea bukuril pe thai vesălil pe.
16 Anda kodea anel jertfe la plasakă pehkăreakă, anel tămîia pehkă năvodohkă; kă lengă ujearăl pe e rig lesti kutea e thuli thai le kotora le lašimahkă!
17 Anda kadea nandearăla o andeiekhate pesti plasa, thai delašuri bi millako le neamuren?
1 Descoperirea pe care a primit‑o profetul Habacuc.
Prima plângere a profetului
2 Până când voi striga după ajutor, DOAMNE,
fără să asculți?
Până când să strig către Tine: „Silnicie!”
fără să vii în ajutorul celui asuprit ?
3 De ce mă lași să văd nelegiuirea
și privești liniștit la nedreptate?
Sub ochii mei are loc prăpăd și silnicie,
se nasc certuri
și se stârnesc dușmănii.
4 De aceea legea este fără putere
și dreptatea nu mai răzbește;
cei răi îi împresoară pe cei drepți,
de aceea se fac judecăți strâmbe.
Răspunsul lui Dumnezeu
5 „Priviți printre neamuri și vedeți,
uimiți‑vă și îngroziți‑vă!
Căci în zilele voastre voi face o lucrare
pe care n‑ați crede‑o
dacă v-ar povesti-o cineva!
6 Iată, îi ridic pe caldeeni ,
popor turbat și iute,
care străbate întinderea pământului
ca să pună mâna pe locuințe care nu sunt ale lui.
7 El este grozav și înfricoșător;
dreptatea și măreția lui vin de la sine însuși.
8 Caii lui sunt mai iuți decât leoparzii,
mai aprigi decât lupii la căderea serii .
Călăreții lui vin în galop,
călăreții lui vin de departe,
zboară ca vulturul care înșfacă prada.
9 Toți vin numai pentru jaf,
cu privirile ațintite în față,
și adună prinși de război ca nisipul.
10 Își bat joc de regi
și fac haz pe seama celor mari.
Cetățile întărite le stârnesc râsul:
ridică valuri de pământ și le iau,
11 apoi trec ca vântul și se duc:
vinovat este cel care face din puterea lui dumnezeul lui.”
A doua plângere a profetului
12 Nu ești Tu , DOAMNE, din veșnicie?
Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu dormi !
DOAMNE, Tu ai rânduit poporul acesta pentru judecată ;
Tu, Stânca mea , l‑ai ridicat ca să mustri!
13 Ochii Tăi sunt prea curați ca să vadă răul
și nu poți să privești răutatea.
De ce Te uiți la mișei și taci
când cel rău îl înghite pe cel drept?
14 I-ai făcut Tu pe oameni ca pe peștii mării,
ca pe vietățile mărunte, care n-au stăpân?
15 Vrăjmașul îi scoate pe toți cu cârligul undiței,
îi trage cu mreaja sa,
îi strânge în năvod,
de aceea se bucură și se veselește.
16 De aceea aduce jertfe mrejei sale
și arde tămâie în cinstea năvodului său,
pentru că datorită lor are parte de belșug
și bucatele lui sunt grase!
17 Oare își va scoate el sabia mereu
ca să omoare fără milă atâta lume?