1 Anda kodea, kaditi mai but trăbul te nikras ame le buteandar, save ašundeam le, kaste na avas durearde lendar.
2 Kă, kana o Divano ašundo andal înjerea dikhlea pe dă bimištimahko, thai kana orsao dimosrigate thai orsao biašundimos lea pehkă khă čeačio potindimos,
3 sar skăpisarasa ame, kana bešas nelindoi sama angla khă skăpimos kadea dă baro, kai, pala sar sas vestime mai anglal le Raiestar, sas amengă čeačeardo anda kola kai ašunde les,
4 ando čiro sao o Dell zurearălas o phendimos lengo sămnurença, zora thai sakomoda minunengo, thai le pativença le Sfîntone Duxohko, xuladine pala Lehko kamimos!
5 Ande čeačimaste, iekhăngă înjerea thodea O e lumea kai avel, pa savi das duma.
6 Ta kadea, varekon varekai kărdea koakoa phendimos: „So sî o manuši, kaste anes Tukă godi lestar, or o šeau le manušehko, kaste kaste rodes les?
7 Kărdean les anda xançî čiro mai tele le înjerendar, kununisardean les slavasa thai pativasa, thodean les pal butea Te vastengă:
8 sa thodea le tala lehkă pînŕă.” Ande čeačimaste, kana thodea lehkă le sa, či muklea lehkă khnči bithodino. Varesar, akana, înkă na dikhas kă sa le butea sî lehkă thodine.
9 Ta Koles, kai sas kărdo „anda xançî čiro mai tekle dă sar le înjerea,” kadea le Isusos, dikhas Les „înkununime slavasa thai pativasa”, anda lehko mullimos, kai dukhadea Les, kai sas Les; anda kaste, andoa xaro le Devllehko, O te zumavel o mullimos anda saoŕă.
10 Daštilas pe, ande čeačimaste, ka Kodoa anda sao thai kai sî sa, thai sao kamelas te nigrăl buten šeave ande slava, te sîkavel, andal kăsnimata, le Šerăsbarăs le skăpimahko lengo.
11 Kă Kukoa Kai sfinçol thai kukola kai sî sfinçome, sî anda iekh. Anda kodea, Lehkă nai Lehkă lajeau te phene lengă „phral”,
12 kana phenel: „Vestiua o Anau Tiro le phralengă Mîŕăngă; dilabaua Tukă o barimos ando maškar le tidimahko.”
13 Thai pale: „Thaoaua mangă o pateaimos ande Leste.” Thai ande aver than: „Dikta Ma, Me thai le šeave, kai dea Mangă le o Dell!”
14 Kadea dar, sostar le šeave sî andai rig le ratesti thai le masăsti, sa kadea i O orta sas sa kadea andekh rig anda lende, anda kaste, andoa mullimos, te xasarăl kukoles kai sas les zor poa mullimos, kadea le bengăs,
15 thai te skăpisarăl sa kukolen, kai andai dar le merimasti, sas mekline telal ando robimos sa lengo traio.
16 Kă biathadimahko, na ando kandimos le înjerengo avel O, ta ando kandimos la seminçiakă le Avraamohkă.
17 Anda kadea, trăbuisardea Te ameazăl le phralengă Pehkă ande sal butea, kaste dašti avel, ande so dikhăl le phanglimata le Devllesa, khă baro rašai miloso thai vreniko pateaimahko, kaste kărăl skăpimos anda le bezexa le norodohkă.
18 Thai anda kadea kă O orta sas zumado ande so kăsnisardea, dašti te avel ando kandimos kolengo kai sî zumade.
Mântuirea cea mare
1 De aceea, trebuie cu atât mai mult să luăm aminte la cele auzite, ca să nu fim depărtați de ele . 2 Căci, dacă Cuvântul rostit prin îngeri s‑a dovedit neclintit și dacă orice abatere și orice neascultare și‑au primit pedeapsa cuvenită, 3 cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care și‑a avut începutul în cuvintele Domnului și care a fost confirmată de cei care au auzit‑o, 4 fiind adeverită de Dumnezeu cu semne, minuni și felurite puteri și cu darurile Duhului Sfânt , împărțite după voia Sa?
Căpetenia mântuirii
5 Căci nu unor îngeri le‑a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6 Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire:
Ce este omul ca să‑Ți aduci aminte de el
sau fiul omului ca să‑l cercetezi ?
7 L‑ai făcut cu puțin mai prejos decât îngerii,
cu slavă și cinste l‑ai încununat,
[l‑ai pus peste lucrările mâinilor Tale,]
8 toate le‑ai supus sub picioarele lui.
Dacă i‑a supus totul, nu a lăsat nimic care să nu‑i fie supus. Acum însă, nu vedem că i‑ar fi supuse toate. 9 Dar Îl vedem pe Acela care a fost făcut cu puțin mai prejos de îngeri , adică pe Isus, încununat cu slavă și cinste datorită morții pe care a suferit‑o. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toți.
10 Se cuvenea ca, aducând pe mulți fii la slavă, Dumnezeu – pentru care și prin care sunt toate – să‑L desăvârșească prin suferințe pe întemeietorul mântuirii lor. 11 Căci Cel care sfințește și cei sfințiți sunt toți dintr‑Unul singur ; de aceea, nu‑I este rușine să‑i numească frați, 12 ci zice:
Voi vesti Numele Tău fraților Mei;
în mijlocul adunării Îți voi cânta laude.
13 Și iarăși:
Îmi voi pune încrederea în El.
Și iarăși:
Iată, eu și copiii pe care mi i‑a dat Dumnezeu!
14 Astfel, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El a fost părtaș la ele, pentru ca , prin moarte, să‑l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul, 15 și să‑i elibereze pe cei care, prin frica morții , erau ținuți în robie toată viața lor. 16 Căci, negreșit, nu îngerilor le vine El în ajutor, ci seminței lui Avraam. 17 Prin urmare, trebuia să Se asemene fraților Săi în toate privințele , ca să devină un mare‑preot îndurător și credincios înaintea lui Dumnezeu, făcând astfel ispășire pentru păcatele poporului. 18 Căci , întrucât El Însuși a suferit, când a fost ispitit, poate să vină în ajutor celor care sunt ispitiți.