1 Anda kodea, te mekas le čeačimata anglal le Kristosohkă, thai te jeas karing kola le mištokărdine, bi te mai thoas pale e temelia le kăimasti le buteandar le mullimahkă, thai le pateaimahkă ando Dell,
2 o sîkaimos pal boldimata, poa thodimos le vastengo, poa juvindimos le mullengo thai pai kris e vešniko.
3 Thai kărasa e buti kadea, kana kamela o Dell.
4 Kă kola kai sas luminime ăkhdata, kai zumade e pativ e čerihko, thai kărdile jene le Sfîntone Duxosa,
5 thai zumade o Divano o lašo le Devllehko thai le zora le veakohko kai avela
6 thai save varesar peline, sî bidaštimahko te mai aven nevearde pale, thai andine koa kăimos, anda kă on karfon pale anda lende, le Šaves le Devllehko, thai den Les te avel prasaindo.
7 Kana khă phuw sî tindi le brîšindestar kai perăl butivar pe late, thai bareol khă čear kandimasti kolengă kai butearde, lel o dimosdumadămišto kata o Dell.
8 Ta kana anel kanŕă thai boz, sî šudini thai paše te avel diniarman, thai isprăvil ta thol pe lakă iag.
9 Barem kă das duma kadea, but kamimena, varesar tumendar ajukăras butea mai lašea thai save kai pašaven o skăpimos.
10 Kă o Dell nai bičeačio te bîstrăl o ašadimos tumaro thai o kamblimos, kai sîkadean les Lehkă Anavehkă, tume, kai kandean thai kandean le sfinçăn.
11 Kamas ta sakogodi anda tumende te sîkavel sa kodea zor, kaste nikrăl ji koa gor khă baro ajukărimos,
12 kadea ta te na mekăn tume, ta te ušteaven pe le urme kolengă kai, ando pateaimos thai ajukărimos, len le šinaimata.
13 O Dell, kana dea le Avraamos o šinaimos, anda kă našti solahalas pe iekh mai baro sar Leste, solaxai'lo orta pe Peste,
14 thai phendea: „Čeačimasa dauadumadămišto pa tute, thai butearaua but dă sa ti samînça.”
15 Thai kadea, anda kă ajukărdea ajukărimasa, lea o šinadimos.
16 Le manuši, soi orta, len te solaxan pe varekaste mai baro, e solax sî khă pateaimos, kai thol gor orsaveakă čiungar maškar lende.
17 Anda kodea i o Dell, anda kă kamelas te čeačearăl mai bute zuralimasa le manditorengă le xšinaimahkă o biparuglimos Lehkă mothodimahko, avilo khă solaxaimasa;
18 anda kaste, anda dui butea kai našti te parugleon, thai ande save sî bidaštimasa ka o Dell te xoxavel, te arakhas khă zuralo zuralimos ame, savengo skăpimos sas ame te astaras o ajukărimos kai sas amengă thodino anglal,
19 sao same sar khă nikărditoarea le diiesti; khă ajukărimos zuralo thai bimištimahko, kai šol pe ji înteal le poxtanestar dăandral o Templo,
20 kai o Isus šutea pe anda amendesar anglal phiritorii, kana sas kărdo „Baro Rašai ando veako, pala o lašarimos le Melxisedehko.”
1 De aceea, lăsând în urmă învățăturile începătoare despre Hristos, să mergem către maturitate , fără să mai punem iarăși temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, 2 a învățăturii despre botezuri, punerea mâinilor, învierea morților și judecata veșnică. 3 Și vom face lucrul acesta, dacă va îngădui Dumnezeu.
4 Căci cei care au fost luminați odată, care au gustat din darul ceresc și s‑au făcut părtași Duhului Sfânt, 5 care au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor , 6 dar care au căzut în apostazie este cu neputință să fie înnoiți iarăși spre pocăință, fiindcă Îl răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și‑L dau să fie batjocorit. 7 Când pământul se adapă cu ploaia care coboară adesea pe el și rodește o vegetație folositoare celor pentru care este lucrat, primește binecuvântare de la Dumnezeu. 8 Dar dacă rodește spini și mărăcini, este lepădat și aproape de blestem, iar sfârșitul lui este focul.
9 Deși vorbim astfel, preaiubiților, în ce vă privește, suntem convinși că aveți fapte mai bune, care însoțesc mântuirea. 10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat‑o pentru Numele Lui voi, care i‑ați ajutat și încă îi ajutați pe sfinți. 11 Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, ca să‑și păstreze nădejdea neclintită până la sfârșit , 12 așa încât să nu fiți leneși , ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele.
Făgăduința neclintită a lui Dumnezeu
13 Dumnezeu, când i‑a făcut lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să jure pe cineva mai mare, a jurat pe Sine 14 și a zis:
Te voi binecuvânta negreșit și te voi înmulți foarte mult.
15 Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, Avraam a dobândit ce‑i fusese făgăduit. 16 Oamenii obișnuiesc să jure pe cineva mai mare, iar jurământul este o întărire ce pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. 17 De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să demonstreze cu prisosință moștenitorilor făgăduinței caracterul nestrămutat al hotărârii Lui, a intervenit cu un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri nestrămutate, în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne stă înainte, 19 pe care o avem ca ancoră a sufletului, neclintită și fermă, care pătrunde dincolo de catapeteasmă, 20 unde a intrat Isus pentru noi, ca înainte‑mergător, după ce a devenit Mare‑Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec .