1 Ande čeačimaste, o Melxisedeko kadoa, o thagar le Salemohko, rašai le Devllehko But Baro, – kai avilo angla o Avraamo kana kadoa amboldelas pe kata o mardimos le thagarengo, kai dealesdumadămišto,
2 kai lea kata o Avraamo dešimos anda sa, – sao, pala o barimos le anavehko pehko, sî anglal, „O Thagar le bibezexalimahko,” thai „Thagar le Salemohko,” sar i „Thagar la pačeako”;
3 bi daddehko, bi deiako, bi viçako neamosti, biavindoi les či anglal le desăngo, či gor la čivavako, – ta sao sas kai ameazălas le Šeavesa le Devllehkărăsa, – ašel rašai ando veako.
4 Dikhăn mišto ta sode dă baro sas o, kana i o patriaxo o Avraamo dea les dešimos andoa limos le mardimahko!
5 Kodola andal šeave le Levehkă, kai nikrăn khă kandimos rašango, pala e Kris, sî le mothoimos te len dešimos katao norodo, kata lengă phral, saoŕănça kă i on ulen anda o Avraamo.
6 Ta o, kai či ulelas anda lendi familia, lea dešimos kata o Avramo, thai dea dumadămišto koles kai sas les le šinaimata.
7 Ta binaštimahko kă kukoa o mai çînoro sî dinodumadămišto kolestar le mai barăstar.
8 Thai kana koče, kola kai len dešimos, sî varesar manuši kai merăn, ta kana oče, lela varekon, pa sao phenel pe kă sî juvindo.
9 Mai but, orta o Levi, kai lel o dešimos, potindea o dešimos, kaste phenas kadea, andoa Avraamo;
10 kă sas andel prašave pehkă phurikanehkă, kana avilo o Melxisedko le Avraamos.
11 Kana, ta, o bibezexalimos sahkă avel daštimasa anda o rašaimos le Leviçăngo, – kă tala o rašaimos kadoa lea o poporo e Kris – so mai sas avimos te vazdel pe aver rašai „pala o lašardimos le Melxisedesohko”, thai na pala o lašardimos le Aaronohko?
12 Andakă, ăkh data paruglo o rašaimos, trăbulas iekhatar te avel than i khă paruglimos la Krisako.
13 Ande čeačimaste, Kodoa pa sao sî phendine kadala butea, kărăl rig anda aver semençia, anda sao khonikh či kandea le altarehkă.
14 Kă ea jeanen kă o Rai amaro ankăsto andoa Iuda, semençia, pa savi o Moise či phendea khanči dičimasa koa rašaimos.
15 E buti kadea kărdeol pe i mai străfeaimasa kana dikhas vazdindoi pe, pala o ameaimos le Melxisedekosa, khă aver rašai,
16 thodino na andai kris khă mothodimasti phuwikani, ta andai zor kha čivavati bixasarimasti.
17 Anda kă dikta so phenel pe pa Leste: „Tu san rašai ando veako, pala o lašarimos le Melxisedekohko.”
18 Kadeadar, pe khă rig, šindel koče khă mothoimos dă mai anglal, andoa bidaštimos le nigărdimahko lako –
19 kă e Kris či kărdea khanči perfecto – thai pe aver rig, thol pe andekh than khă ajukărdimos mai lašo, anda sao pašuas paša o Dell.
20 Thai anda kă e buti kadea či kărdili bi solaxahko, –
21 kă, kana le Leviçea kărdeonas raša bi solaxako, o Isuso kărdi'lo rašai andai solax Kolesti kai phendea Lehkă: „O rai solaxadea, thai či kăila Pe: „Tu san rašai ando veako, pala o lašardimos le Melxisedehko”, –
22 anda e buti kadea, O kărdi'lo dikhlitorii khă phanglimahko mai lašo.
23 Mai but, oče kai sas raša ando baro dindimos, anda kă o mullimos tholas lengă lopînz te ašen soa čiro.
24 Ta O, anda kă ašel „ando veako” sîles khă rašaimos, kai našti nakhăl kata iekh koa kolaver.
25 Anda kodea i dašti te skăpil ando tipo perfecto kolen kai pašon le Devllestar ande Leste, anda kă trail orkana kaste mangăl anda lende.
26 Thai orta khă kadea Baro Rašai trăbulas ame: sfînto, bidošalo, bimakhlo, ulado le bezexalendar, thai vazdino mai opră le čerurendar,
27 kai či trăbul les, sar le kolaver mai bară raša te anen jertfe ande sako des, anglal anda pehkă bezexa, thai pala kodea anda le bezexa le norodohkă, kă e buti kadea kărdeala ăkh data anda orkana, kana dea Pe jertfa Pes orta.
28 Ande čeačimaste, e Kris thol bară raša varesar manuši thodine kovlimahkă; ta o divano le solaxaimahko, kărdo pala so sas dini e Kris, thol le Šeaves, kai sî perfecto anda e vešničia.
Preoția după rânduiala lui Melhisedec
1 Acest Melhisedec , regele Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l‑a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor și l‑a binecuvântat, 2 căruia Avraam i‑a dat zeciuială din tot – al cărui nume înseamnă mai întâi „rege al dreptății”, apoi și „rege al Salemului”, adică „rege al păcii” – 3 fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar asemănător Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot de‑a pururi.
4 Vedeți cât de mare a fost acesta, căruia patriarhul Avraam i‑a dat zeciuială din prada de război! 5 Și aceia dintre fiii lui Levi care intră în preoție au poruncă să ia zeciuială de la popor, potrivit Legii, adică de la frații lor, cu toate că și aceștia sunt ieșiți din coapsele lui Avraam. 6 Dar Melhisedec , care nu se trage din ei, a primit zeciuială de la Avraam și l‑a binecuvântat pe cel ce avea făgăduințele. 7 Fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Dar într‑un caz primesc zeciuială niște oameni muritori; în celălalt, cineva despre care se mărturisește că trăiește. 9 Și, ca să zicem așa, prin Avraam a dat zeciuială și Levi, care primește zeciuiala, 10 căci era încă în coapsele strămoșului său când l‑a întâmpinat Melhisedec pe Avraam .
11 Așadar, dacă desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților, în timpul căreia a primit poporul Legea, ce nevoie era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melhisedec , și nu unul chemat după rânduiala lui Aaron? 12 Pentru că, atunci când se schimbă preoția, se cere numaidecât și o schimbare a Legii. 13 Dar Cel despre care se spun aceste lucruri face parte dintr‑o altă seminție, din care nimeni n‑a slujit altarului, 14 căci este limpede că Domnul nostru provine din Iuda, seminție despre care Moise n‑a zis nimic cu privire la preoție. 15 Lucrul acesta se face și mai limpede dacă, după asemănarea lui Melhisedec, apare un alt preot, 16 pus în slujbă nu printr‑o lege privind descendența trupească, ci prin puterea unei vieți care nu poate fi nimicită. 17 Fiindcă se mărturisește despre El :
Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
18 Astfel, pe de o parte, se desființează o poruncă anterioară, din cauza neputinței și inutilității ei 19 (căci Legea n‑a desăvârșit nimic), pe de alta, este introdusă o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Și în măsura în care lucrul acesta nu s‑a făcut fără jurământ – 21 căci, în vreme ce leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus a ajuns preot prin jurământ, datorită Celui care I‑a zis:
Domnul a jurat și nu Se va căi:
„Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec” –
22 în aceeași măsură Isus S‑a făcut garantul unui legământ mai bun. 23 Ceilalți erau preoți în mare număr, fiindcă moartea îi împiedica să rămână în slujbă . 24 Dar El, fiindcă rămâne în veac , are o preoție netrecătoare 25 și de aceea poate să‑i mântuiască în chip desăvârșit pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El – pentru că trăiește pururi ca să mijlocească pentru ei.
26 Și tocmai un astfel de Mare‑Preot ne trebuia: sfânt , neatins de rău, neîntinat, separat de păcătoși și înălțat mai presus de ceruri, 27 care n‑are nevoie, zi de zi, asemenea celorlalți mari‑preoți, să aducă jertfe mai întâi pentru păcatele proprii și apoi pentru cele ale poporului, căci lucrul acesta l‑a făcut o dată pentru totdeauna când S‑a adus pe Sine Însuși ca jertfă . 28 Într‑adevăr, Legea pune mari‑preoți pe niște oameni cu slăbiciuni, dar cuvântul jurământului făcut după darea Legii Îl pune preot pe Fiul, care a fost făcut desăvârșit pe vecie.