E dilli le lăudimasti la Deborati.
1 Ando des kodoa, e Debora dillabaia kadea dilli, le Barakosa, o šeau le Abinoamohko:
2 Varesar šerăbară thodine pe anglal ando poporo le Israelohko,
Thai o poporo sîkadi'lo iekhatar te marăl pe:
Dendumadămišto le Raies!
3 Ašunen, thagara!
Len sama, raimatale!
Dilabaua, e, dilabaua le Raiehkă,
Dilabaua andai lăuta le Raiehkă, le Devllehkă le Israelohkărăhkă.
4 Raia, kana ankăstean andoa Seiro,
Kana teleardean anda le islazuri le Edomohkă,
E phuw isdraia, le čeruri pitearde,
Thai le norea šordine pai la vadrasa;
5 Le baŕlebară mištisaile angloa Rai, o Dell le Israelohko.”
6 Ando čiro le Šamagarohko, o šeau le Anatohko,
Po čiro la Iaelako, le droma sas pustii,
Thai le phiritorea lenas le droma bangă.
7 Le šerălebară sas bi zorako ando Israelo, bi zorako,
Ji kana uštilem me, e Debora,
Ji kana vazdema me, sar khă dei ando Israelo.
8 O alosardeasas pehkă aver devla:
Atunčeara o mardimos sas kal udara;
Ta či dikhăsas či skuto, či suliça
Ka štarvardeši mii ando Israelo.
9 Muŕo illo ortolas pe karing le šerălebarî le Israelohkă,
Karing kodola andoa poporo kai sîkadile gata mardimahkă.
Dendumadămišto le Raies!
10 Tume, kai anklen pe le čiušnea le parnea,
Tume, kai bešen pe le viguri,
Thai tume, kai phirăn po drom, – dillaban!
11 Le arkašea, andoa maškar le vălăurengo,
Te lăudin pehkă mosa le mištimata le Raiehkă,
Le mištimata le tradimahkă Lehkă ando Israelo.
Atunčeara o poporo le Raiehko ulisto kal udara:
12 Uštita, uštita, Debora!
Uštita, uštita thai phen khă dillabaimos!
Uštita, Barak,
Thai an te roben le mardimahkă.
Šeau le Abinoamohko!
13 Atunčeara khă kotoriç andoa poporo mardea kolen le zuralen.
14 Andoa Efraimo avile le manuši le Amalekohkă.
Pala tute gălo o Beneamino ande teo kătanimos.
Andoa Machiro avile le šerălebară,
Thai andoa Zabulono le traditorea.
15 Le mai bară le Israxelohkă sas la Deborasa,
Thai o Isaxar avilo pala o Barak,
Sas tradino pala leste ande xar.
Kal nanilašuri le Rubenohkă,
Sas bară phendimata!
16 Anda soste ašilean ando maškar le çarkurengo
Te ašunes o bexaimos le turmengo? Kal nanilašuri le Rubenohkă
Bară sas le divanuri!
17 O Galaado dă înteal o Iordano meklea pehko khăr.
Anda soste bešlo o Dano pel beruri?
O Ašer bešlo but po mallo la mareako,
Thai xodinisai'lo ande lehkă thana.
18 O Zabulono sî khă poporo kai nikărdea
kolin le mullimahkă,
Thai o Neftali sa kadea, pe le učimata andoa islazo.
19 Le thagar avile, mardine pe;
Atunči mardine pe le thagar le Kanaanohkă,
Ando Tanaako, kal paia le Meghido;
Či line či khă buti, či rup.
20 Andal čeruri marănas pe,
Pa le droma lengă le čeraia marănas pe le Siserasa,
21 O nanilašo Chison lea le,
O nanilaši anda le čiruri le purane, onanilaši o Chison!
Le duxuri, ušteaven andel pînŕă le zuralen!
22 Atunčeara le kopite le grastengă dinemui
Andoa našimos, andoa našimos xoleariko lengă marditorengo.
23 Denarman la Merozas, phendea o Înjero le Raiehko,
Denarman, denarman lehkă manušen;
Kă či avile ando kandimos le Raiehko,
Ando kandimos le Raiehko, maškar le manuši le zurale.”
24 Dinodumadămišto te avel maškar le romnea e Iaela,
E romni le Xeberosti, o Chenito!
Dinidumadămišto te avel oi maškar le juwlea kai bešen andel çăre!
25 O manglea pai, thai oi dea les thud;
Ando taxtai o thagaruno andea lehkă čil.
26 Khă vastesa lea o tillo,
Thai le čeačesa e kutula le butearitendi,
Maladea le Siseras, pîtărdeea lehko šero,
Linčeardea thai pusadea lesti teama.
27 O tidea pe: pelo thai suto ka lakă pînŕă;
Tidea pe thai pelo ka lakă pînŕă;
Oče kai pelo, oče pelo bi čivavako.
28 Poa jeamo, maškar le sastriça,
Dikhăl e dei le Siserasti, thai çîpil:
„Anda soste čiavel o urdon lehko te avel?
Anda soste te aven lehkă urdona kadea dă lokăs?”
29 Le mai xaranea maškar lakă juwlea den la anglal,
Thai oi del pehkă anglal korkoŕo:
30 „Biatxaimahko, arakhline but butea! Thai xulaven le:
Khă šei, dui šeia ka sogodi manuši;
Butea çoalengă makhline andoa Sisera;
Butea çoalengă makhline astarde andoavast,
Dui raxame makhline thai astardeaandoavast,
Thodine pe koŕ le zuralimatohkă!”
31 Kadea te jeantar sa Te dušmaia, Raia!
Ta kola kai kamen Les sî sar o kham,
Kana sîkadeol ande pesti zor.”
O čem sas les xodinimos štarvardeši bărši.
Cântarea de laudă a Deborei
1 În ziua aceea, Debora a cântat astfel împreună cu Barac, fiul lui Abinoam:
2 „Pentru că s‑au pus căpeteniile în fruntea lui Israel,
pentru că poporul s‑a arătat gata de luptă,
binecuvântați‑L pe DOMNUL!
3 Ascultați , regilor! Luați aminte, domnitorilor!
Eu, da, eu Îi voi cânta DOMNULUI,
Îl voi lăuda pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel.
4 DOAMNE , când ai ieșit din Seir,
când ai mărșăluit din câmpia Edomului,
pământul s‑a cutremurat,
iar cerurile au picurat,
da, norii s-au revărsat în picuri.
5 Munții s‑au cutremurat înaintea DOMNULUI,
înaintea Celui din Sinai ,
înaintea DOMNULUI,
Dumnezeului lui Israel.
6 Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat,
pe vremea lui Iael , drumurile erau părăsite,
cei ce umblau pe poteci
umblau pe cărări ocolite.
7 Era secătuită ostășimea din Israel, secătuită,
până te‑ai ridicat tu, Debora;
te‑ai ridicat ca o mamă în Israel.
8 Poporul își alesese dumnezei noi,
și războiul era la porți.
Nu vedeai un scut sau o suliță
la patruzeci de mii în Israel!
9 Mi-e inima la căpeteniile lui Israel,
la cei din popor care s‑au arătat gata de luptă.
Binecuvântați‑L pe DOMNUL!
10 Voi, care călăriți pe măgărițe murge,
voi, care stați pe șei împletite ,
și voi, care treceți pe drum, cântați !
11 Glasul celor ce scot apă la adăpători
să povestească acolo biruințele DOMNULUI,
biruințele oștenilor Săi în Israel!
Atunci s‑a coborât poporul DOMNULUI la porți.
12 Trezește‑te , trezește‑te, Debora!
Trezește‑te, trezește‑te, și zi o cântare!
Scoală‑te, Barac,
pe înrobitori ia‑i prizonieri , fiu al lui Abinoam!
13 Atunci o rămășiță a coborât în vale la mai-marii lor,
Poporul DOMNULUI a coborât la mine ca vitejii.
14 Cei care coboară împotriva lui Amalec își au rădăcina în Efraim ,
urmându‑te pe tine, Beniamin, cu oamenii tăi;
Din Machir au coborât căpeteniile,
și din Zabulon, cei ce poartă toiag de dregător .
15 Mai‑marii lui Isahar au fost cu Debora,
Isahar, asemenea lui Barac ,
a fost trimis pe urma lui în vale.
În sânul cetelor lui Ruben,
mari au fost cumpănirile inimii!
16 De ce ai rămas între samare,
ca să asculți cântece din fluier la turme?
În sânul cetelor lui Ruben,
mari au fost cercetările inimii!
17 Galaadul de peste Iordan nu și-a părăsit locuința;
iar Dan de ce a rămas la corăbii?
Așer a stat pe țărmul mării
și a trândăvit în limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care și‑a pus în joc viața, înfruntând moartea;
Și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie .
19 Regii au venit, s‑au luptat;
au luptat atunci regii Canaanului
la Taanac, la apele Meghido;
n‑au luat nicio pradă de argint .
20 Stelele din ceruri se luptau,
de pe căile lor se luptau cu Sisera.
21 Pârâul Chișon i‑a măturat,
pârâul străvechi, pârâul Chișon!
Pășește, suflete al meu, cu îndrăzneală!
22 Atunci, copitele cailor au tropotit în galop,
în galopul armăsarilor lui.
23 Blestemați cetatea Meroz, a zis Îngerul DOMNULUI,
blestemați‑i aprig pe locuitorii ei,
căci n‑au venit în ajutorul DOMNULUI,
în ajutorul DOMNULUI, printre viteji!
24 Binecuvântată să fie între femei Iael ,
nevasta lui Heber, chenitul!
Între femeile din corturi fie binecuvântată !
25 El a cerut apă, și ea i‑a dat lapte;
în potir domnesc i‑a adus lapte prins.
26 Apoi, mâna și‑a întins‑o spre țăruș
și dreapta spre ciocanul lucrătorilor;
l‑a lovit pe Sisera, i‑a zdrobit țeasta,
i‑a sfărâmat și i‑a străpuns tâmpla.
27 La picioarele ei s‑a ghemuit,
a căzut, a rămas lat,
la picioarele ei s‑a ghemuit prăbușit;
unde s‑a ghemuit, acolo a căzut fără viață.
28 De la fereastră privește în jos
și oftează mama lui Sisera, printre zăbrele:
«De ce zăbovește carul lui și nu vine?
De ce întârzie tropotul carelor lui?»
29 Cele mai înțelepte dintre doamnele ei răspund,
și chiar ea își răspunde singură:
30 «Negreșit, au găsit pradă și fac împărțeala:
o femeie , două femei de fiecare bărbat;
țesături colorate – pradă pentru Sisera;
țesături colorate, brodate, ca pradă,
două bucăți colorate și brodate
pentru grumazul celui ce ia pradă!»
31 Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, DOAMNE!
Dar cei ce Te iubesc să fie ca soarele când răsare în toată puterea lui!”
Țara a avut odihnă patruzeci de ani.