1 O Divano le Raiehko dinoduma le Ionahkă, o šeau le Amitaiehko, kadea:
2 Ušti ta, telear ando Ninive, e četatea kutea e bari, thai çîpisar pa late. Kă o nasulimos lako ankăsto ji Mande!”
3 Thai o Iona ušti'lo te našel ando Tars, dur le Mostar le Raiehkărăstar. Ulisto ando Iafo, thai arakhlea oče khă bero kai jealas ando Tars. Potindea o potindimos le phiraimahko, thai ankăsto ando bero kaste jeal andekhthan le phirditorença ando Tars, dur le Mostar le Raiehkărăstar.
4 Ta o Rai kărdea te phurdel khă bari bravall jungalimasti, thai kărdi'li khă baro bravallbrîšindehko. O bero lelas te phaŕadeol.
5 Le berarea darai'le, thai dine mui sakogodi karing pehko del, thai šudine ande marea sa le butea andoa bero, kaste kărăn la mai xançîphari. O Iona ulisto ando fundo le berohko, thai suto thai gălosas.
6 O traditorii paši'lo lestar, thai phendea lehkă: „So soves? Ušti thai akhar te Devlles! Daštil pe ta o Dell te gîndil amende, thai či xasaoas!”
7 Thai phendine iekh karing aver: „Aven te çîrdaskai bax, kaste jeanas andai doši savesti avileas pa amende o bibaxtalimos kadoa!” Çîrdinekaibax thai o çîrdimos pelo po Iona
8 Atunči on phendine: „Phen amengă anda kasti doši avilo pa amende o bibaxtalimos kadoa? So buti sî tu, thai katar aves? Sao sî teo čem, thai anda sao poporo san?”
9 O dea le anglal: „Sîm Evreo, thai darau le Raiestar, le Devlestar le čerurengo, kai kărdea e marea thai o šutimos!”
10 Le manuši kodola sas le khă bari dar, thai phende lehkă: „Anda soste kărdean e buti kadea?” Kă le manuši kadala jeanenas kă našlosas andoa Mui le Raiehko, andakă phendeasas lengă o.
11 On phende lehkă: „So te kăras tukă, kaste atărdearas e marea angla amende?” Kă e marea sas anda soste mai anda soste dă xolleariko.
12 O dea le anglal: „Len ma, thai šuden ma ande marea, thai marea ujearăla pe angla tumende! Kă jeanau kă anda mîŕî doši avel pa tumende kadea bari bravallbrîšindesti.”
13 Le manuši kodola vîslinas kaste arăsăn po šutimos, ta naštinas, anda kă e marea xolleaolas sa mai but pa lende.
14 Atunčeara çîpisarde karing o Rai thai phendine: „Raia, na xasarane anda e doši la čivavati kadale manušesti, thai na došara ame ratesa bidošalo! Kă, Tu, Raia, kărăs so kames!
15 Pala kodea line le Ionas thai šudine les ande marea. Thai o xollearimos la mareako atărdi'lo.
16 Le manušen kodolen astardea le khă bari dar le Raiestar, thai andine le Raiehkă khă jertfa, thai kărde Lehkă solaxaimata.
17 O Rai tradea khă mašo baro te nakhavel le Ionas, thai o Iona ašilo ando păŕ le mašehko trin des thai trin reatea.
Fuga lui Iona
1 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Iona , fiul lui Amitai: 2 „Du‑te de îndată la Ninive, cetatea cea mare , și strigă împotriva ei! Căci răutatea ei s‑a suit până la Mine!” 3 Iona s‑a sculat să fugă la Tarșiș, departe de Fața DOMNULUI. S‑a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care pleca spre Tarșiș. A plătit prețul călătoriei și s‑a suit în corabie ca să meargă împreună cu alți călători la Tarșiș, departe de Fața DOMNULUI.
4 Dar DOMNUL a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și s‑a stârnit o furtună atât de cumplită, încât corabia amenința să se sfărâme. 5 Corăbierii s‑au înspăimântat, au strigat, fiecare, la dumnezeul lui și au aruncat în mare încărcătura corabiei, ca s‑o facă mai ușoară. Între timp, Iona coborâse în fundul corabiei, se culcase și dormea dus. 6 Căpitanul corabiei s‑a apropiat de el și i‑a zis: „De ce dormi? Scoală‑te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va lua aminte la noi și nu vom pieri!”
7 Apoi au zis unul către altul: „Haideți să tragem la sorți , ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona. 8 Atunci, ei i‑au zis: „Spune‑ne : Cum de a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?” 9 El le‑a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de DOMNUL, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!” 10 Pe oamenii aceia i‑a apucat o mare frică și i‑au zis: „De ce ai făcut una ca asta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața DOMNULUI, pentru că le spusese el.
11 Ei i‑au zis: „Ce să‑ți facem ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era tot mai înfuriată. 12 El le‑a răspuns: „Luați‑mă și aruncați‑mă în mare, și marea se va potoli față de voi! Căci știu că din vina mea a venit peste voi această mare furtună!” 13 Corăbierii tot vâsleau ca să se întoarcă la țărm, dar nu puteau , pentru că marea se învolbura și mai mult împotriva lor. 14 Atunci au strigat către DOMNUL și au zis: „DOAMNE, nu ne lăsa să pierim din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, DOAMNE, ai făcut după cum Ți‑a fost voia!” 15 Apoi l‑au luat pe Iona și l‑au azvârlit în mare; și furia mării s‑a potolit.
16 Pe oamenii aceia i‑a apucat o mare frică de DOMNUL și I‑au adus DOMNULUI o jertfă și I‑au făcut juruințe. 17 DOMNUL a trimis un pește mare să‑l înghită pe Iona, și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.