1 O Divano le Raiehko deaduma le Ionahko, o duito data kadea:
2 Ušti ta, jea ando Ninive, e četatea kutea e bari, thai vestisar oče o çîpimos kai daua tukă les!”
3 Thai o Iona ušti'lo, thai gălo ando Ninive, pala o Divano le Raiehko. Thai o Ninive sas khă četatea but bari, sode khă phirimos trine desăngo.
4 O Iona lea te šol pe ando foro, drom dă khă des, çîpindoi thai phendindoi: „Dăsar štarvardeši des, thai o Ninive avela xasardo!”
5 Le manuši andoa Ninive pateaine ando Dell, vestisarde khă posto, thai xureade pe andel gone, dă kata le mai bară ji ka le mai çînoŕă.
6 E buti kadea arăs'li koa kan le thagarehko andoa Ninive; o ušti'lo poa skamin le raimahko, dea tele e raxami pa peste, garadi'lo ande khă gono, thai bešlo ando ušar.
7 Thai tradea te del pe phendimos ando Ninive, andoa mothodimos le thagarehko thai lehkă mai barpăngo, kadala: „Le manuši thai le jiwine, le guruw thai le bakrea, te na zumaven khanči, te na xančear, čina te na pen pai dăfel!
8 Ta le manuši thai le jiwine te garaven pe gonença, te çîpin zorasa kaering o Dell, thai te ambolden pe pa lengo drom kukoa o jungalo thai kata le kărdimata le zuralimahkă, savendar sî pherde lengă vast!
9 Kon jeanel kana či amboldela Pe o Dell thai kăila Pe, thai kana či atărdearăla Pesti xolli e astardi, kaste na xasaoas!”
10 O Dell dikhlea so kărănas on thai kă amboldenas pe kata o drom lengo kukoa o nasul. Atunči o Dell kăisai'lo le nasulimastar kai mothodeasas te kărăles, thai či kărdea les.
Pocăința oamenilor din Ninive
1 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit a doua oară lui Iona astfel: 2 „Du‑te de îndată la Ninive, cetatea cea mare, și vestește împotriva ei mesajul pe care ți‑l voi spune!” 3 Și Iona s‑a dus de îndată la Ninive, după cuvântul DOMNULUI. Și Ninive era o cetate foarte mare , cât o călătorie de trei zile.
4 Iona și‑a început umblarea prin cetate și a mers cale de o zi, strigând și zicând : „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!” 5 Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s‑au îmbrăcat în sac, de la cei mai mari până la cei mai mici.
6 Vestea a ajuns la împăratul din Ninive; el s‑a ridicat de pe tron, și‑a lăsat deoparte mantia, s‑a acoperit cu un sac și s‑a așezat în cenușă. 7 Și a dat de știre în Ninive: „Din porunca împăratului și a mai‑marilor lui:
«Oamenii și animalele – vite mari și mici – să nu guste nimic, să nu pască și să nu bea apă! 8 Ci oamenii și animalele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea și de la faptele lui violente ! 9 Cine știe? Poate că Dumnezeu Se va întoarce, Se va căi și va pune capăt mâniei Lui aprinse, ca să nu pierim!»”
10 Când Dumnezeu a văzut faptele lor – cum se întorseseră de la calea lor cea rea –, S‑a căit de răul pe care zisese că îl va aduce peste ei și nu l‑a mai adus.