O merimos le Ioan Bolditorehko.
1 Ando čiro kodoa, o baro Irodo, ašundea dindoi duma poa Isus;
2 thai phendea pehkă kanditorengă: „Koadoa sî o Ioan Bolditori! Ušti'lo anda le mulle, anda kodea kărdeon minuni anda leste.”
3 Kă o Irodo astardeasas le Ioanos, phanglea les thai šuteasas ando beči, anda e doši la Irodiati, e romni lehkă phralesti le Filiposti;
4 anda kă o Ioan phenelas lehkă: „Nai tukă mišto te avel tukă dă romni.”
5 O Irod kamelas te mudarăles, ta daralas andoa norodo, anda kă o norodo dikhălas le Ioanos sar khă prooroko.
6 Ta, kana sas o prazniko lehkă desăhko le kărimahko, e šei la Irodiati khăldea angla lehkă gosti, thai čeilosardea le Irodos.
7 Anda kodea šinadea lakă ando solaxaimos kă dela la or so mangăla lehkă.
8 Sîkadi pehka datar, oi phendea: „De ma kata, ande khă teiari, o šero le Ioan Bolditorehko!”
9 O thagar falea les nasul; ta anda e doši lehkă solaxaimatăngo, thai le iakhăndar kukolendar kai bešenas kai skafidi lesa, mothodea te del lakă les.
10 Thai tradea te šinen o šero le Ioanohko ando beči.
11 O šero sas thodino ande khă teiari, thai dino la šeakă, kai nigărdea les ka pesti dei.
12 Le jene le Ioanohkă avile thai line lehko stato, praxosarde les, thai găline thai phendine le Isusohkă.
O butearimos le manŕăngo.
13 O Isus, kana ašundea e vestea kadea, teleardea oçal ande khă bero, kaste jeal Pehkă korkoŕo vsarekai, andekh than pusto. Le noroade, kana ašundine kadea buti, ankăste andal četăçi thai telearde pala Leste telal.
14 Kana ankăsto anda o bero, o Isus dikhlea khă gloata bari, kărdilea Lehkă mila anda late, thai sasteardea le nasfalen.
15 Kana peli e reat, le jene pašile Lestar, thai phendine Lehkă: „O than kadoa sî pusto, thoa čiro dikta kă nakhlo; de drom le noroaden te jean pehkă andal gava thai te tinen pehkă te xan.”
16 „Nai sostar te telearăn”, dea le anglal o Isus; „den le tume te xan.”
17 Ta on phendine Lehkă: „Nai ame koče numai panji manŕă thai dui maše.”
18 Thai O phendea lengă: „Anen le koče Mande.”
19 Pala kodea mothodea le noroadengă te bešen pe čear, lea kukola panji manŕă thai dui maše. Vazdea Pehkă iakha karing o čeri, deadumadămišto, phaglea o manŕo thai dea kal jene, ta on ulade les kal noroade.
20 Saoŕă xaline thai čeailile; thai vazdinisaile dešudui košuri pherde ašimasa thai prušukănça.
21 Kukola kai xalesas, sas sar panji mii murši, avri anda le juvlea thai le šeaoŕă.
O phirimos pe marea.
22 Iekhatar pala kodea, o Isus zorasa lea Pehkă jenen te anklen ando bero, thai te nakhăn angla Leste pe rig e kolaver, ji kana dela drom le noroaden.
23 Pala so dea drom le noroaden, ankăsto po baŕobaro te rudil Pe, korkoŕo ande khă rig. Avilisas e reat, thai O sas korkoŕo oče.
24 Ando čiro kadoa, o bero sas lino le valurendar ando maškar la mareako; kă e bravall sas ande kolaver rig.
25 Kana phaŕadelas o des la reatetar, o Isus avilo lende, phirindoi pe marea.
26 Kana dikhle Les le jene phirindoi pe marea, darai le, thai phendine: „Sî khă čioxano!” Thai daratar çîpisarde.
27 O Isus phendea lengă iekhatar: „Zumaven, Me sîm; na daran!”
28 „Raia”, phendea Lehkă o Petro, „kana san Tu, phen mangă te avau Tute pel paia.”
29 „Av!” phendea lehkă o Isus. O Petro dea pe tele andoa bero, thai lea te phirăl pel paia kaste arăsăl koa Isus.
30 Ta, kana dikhlea kă e bravall sas zurali, darai'lo; thai anda kă leasas te jeal andră, dea mui: „Raia, skăpisar ma!”
31 Iekhatar, o Isus tinzisardea o vast, azbadea les, thai phendea lehkă: „Xançî pateaiamnea, anda soste či pateaian?”
32 Thai pala so šutine pe ando bero, e bravall ašili.
33 Kukola kai sas ando bero, avile thai dine čeanga angloa Isus, thai phendine Lehkă: „Čeačimasa, Tu san o Šeau le Devllehko!”
34 Pala so nakhline e marea, avile ande phuw le Ghenezaretosti.
35 Le manuši andoa than kodoa, kai prinjeanenas le Isusos, tradine te den phendimos ande sa le riga, thai andine Leste sa le nasfalen.
36 Le nasfale rudinas Les te mukăle kaditi te azban e podi Lehka raxameati. Thai sa kai azbade, sastile.
Moartea lui Ioan Botezătorul
(Marcu 6:14‑29. Luca 9:7‑9)1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Isus 2 și le‑a spus slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” 3 Căci Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase și‑l aruncase în temniță din pricina Irodiadei, soția fratelui său Filip, 4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu‑ți este îngăduit să trăiești cu ea!” 5 Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan profet. 6 Dar când a fost ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul oaspeților și lui Irod i‑a plăcut. 7 De aceea, i‑a promis cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8 Iar ea, îndemnată de mama ei, a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Regele s‑a întristat, dar din pricina jurămintelor și a oaspeților, a poruncit să‑i fie dat; 10 și a trimis să i se taie capul lui Ioan în temniță. 11 Capul a fost adus pe o tavă și i‑a fost dat fetei, care l‑a dus la mama ei. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul, l‑au îngropat și au mers să‑I dea de veste lui Isus.
Prima înmulțire a pâinilor
(Marcu 6:30‑44. Luca 9:10‑17. Ioan 6:1‑14)13 La auzul veștii , Isus a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu, deoparte. Când au aflat mulțimile, au ieșit din cetăți și L‑au urmat pe jos. 14 Coborând din barcă, [Isus] a văzut o mulțime mare de oameni , I s‑a făcut milă de ei și i‑a vindecat pe cei bolnavi. 15 Pe înserate, ucenicii s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Locul acesta este pustiu, și ora este înaintată. Dă‑le drumul mulțimilor să se ducă prin sate, ca să‑și cumpere de mâncare!” 16 Isus le‑a răspuns: „Nu e nevoie să meargă; dați‑le voi să mănânce!” 17 Dar ei I‑au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești!” 18 Și El le‑a zis: „Aduceți‑Mi‑i aici!” 19 A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându‑Și ochii spre cer, a rostit binecuvântarea , a frânt pâinile și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. 20 Au mâncat toți și s‑au săturat, și s‑au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
Umblarea pe mare
(Marcu 6:45‑52. Ioan 6:15‑21)22 Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui pe cealaltă parte până când El avea să le dea drumul mulțimilor. 23 După ce le‑a dat drumul mulțimilor, S‑a dus pe munte, deoparte, ca să Se roage. Se înserase și El era singur acolo. 24 Barca era deja la multe stadii departe de țărm, bătută de valuri, căci vântul era potrivnic. 25 La a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei umblând pe mare. 26 Când L‑au văzut umblând pe mare, ucenicii s‑au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și au țipat de frică. 27 Isus le‑a vorbit numaidecât și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” 28 „Doamne”, I‑a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape!” 29 „Vino!” , i‑a zis Isus . Petru a coborât din barcă și a mers pe apă către Isus. 30 Văzând însă că vântul era puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă‑mă!” 31 Îndată, Isus a întins mâna, l‑a apucat și i‑a zis: „Puțin credinciosule, de ce te‑ai îndoit?” 32 Și când au urcat ei în barcă, vântul s‑a potolit. 33 Cei ce erau în barcă I s‑au închinat și au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”
Vindecarea bolnavilor din Ghenezaret
(Marcu 6:53‑56)34 După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Recunoscându‑L pe Isus, oamenii din acele locuri au dat de veste în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36 Aceștia Îl rugau să le dea voie măcar să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți se atingeau erau vindecați.