O duito butimos le manŕăngo.
1 Ande le des kodola, anda kă tideasaspe pale but norodo, thai nas so xan, o Isus akhardea Pehkă jenen, thai phendea lengă:
2 „Fal Ma nasul andoa norodo kadoa; kă dikta dă trin des bešen paša Mande, thai nai le so te xan.
3 Kana daua le drom khără bokhale, sî te zalin bokhatar po drom, anda kă iekh anda lende avile dă dural.”
4 Le jene dine Les anglal: „Sar daštila varekon te čeailearăl manŕăsa le manušen kadalen, koče ande pustia?
5 „Sode manŕă sî tume?” pušlea le o Isus. „Efta”, dine les anglal on.
6 Atunčeara mothodea le norodohkă te bešel pe phuw, lea kola le efta manŕă; thai, pala so naisardea le Devllehkă, phaglea le thai dea le ăl jenengă te xulaven le; thai on xuladele koa norodo.
7 Mai sas le i varesar mašoŕă: thai o Isus, pala so deadumadămišto, mothodea te xulavenle i kodolen.
8 Xaline thai čeailile; thai vazdine efta košuri, pherde le ašlimatănça katal prušuka.
9 Sas paše štar mii jene. Pala kodea o Isus deale drom.
O xumer le Fariseiengo.
10 O Isus šutea pe iekhatar ando bero Pehkă jenença, thai avilo ande le riga la Dalmanuteiakă.
11 Le Fariseia avile andakhdata, thai line te aven le khă xoli orbendi le Isusosa; thai, kaste thon Les koa zumaimos, mangline Lehkă khă sămno andoa čeri.
12 O Isus çîrdea ande pehko diiandră ande Pehko duxo, thai phendea: „Anda soste mangăl o neamo kadoa khă sămno? Čeačes phenau tumengă kă kadalehkă neamohkă či delalespe či khă sămno.”
13 Pala kodea muklea le, thai ankăsto pale ando bero, kaste nakhăl ande kolaver rig.
14 Le jene bîstărdesas te len manŕo.
15 O Isus delas le ande grija, thai phenelas lengă: „Len sama, te arakhăn tume mišto le xumerăstar le Fariseiengothai le xumerăstar le Irodoskărăstar!”
16 Le jene denas pe godi thai phenenas maškar lende: „Anda kă nai ame manŕo.”
17 O Isus ateardea e buti kadea, thai phendea lengă: „Anda soste den tume godi kă nai tume manŕo? Sa či prinjeanen thai sa či atearăn? Sî tume o ill baŕuno?
18 Sî tume iakha, thai či dikhăn? Sî tume kan, thai či ašunen? Thai či anen tumegă godi khančestar?
19 Kana phaglem kola panji manŕă ka kukola panji mii murši, sode košuri pherde prušuka vazdean?” „Dešudui”, dine Les anglal on.
20 „Thai kana phaglem kola efta manŕă ka le štar mii murši, sode paporniç pherde prušukănça vazdean?” „Efta”, dine Les anglal on.
21 Thai O phendea lengă: Sa či atearăn?”
O sasterimos khă koŕăhko ande Betsaida.
22 Avile ande Betsaida; andine koa Isus khă koŕăs, thai rudisarde Les te azbadeol lestar.
23 O Isus lea le koŕăs vastestar, thai ankaldea les avri andoa gau; pala kodea thodea lehkă čiungar pel iakha, thai thodea Pehkă vast pa leste, thai pušlea les: „Dikhăs vareso?”
24 O dikhlea, thai phendea: „Dikhau varesar manuši kai phirăn, ta fal pe mangă sar varesar kašt.”
25 O Isus thodea lehkă pale le vast pel iakha; phendea lehkă te dikhăl orta; thai kana dikhlea, sas sasteardo, thai dikhlea sa le butea mišto.
26 Atunči o Isus tradea les khără, thai phendea lehkă: „Te na šos tu ando gau, thai či te na phenes varekahkă vareso ando gau.”
O Phendimos le Petrohko.
27 O Isus teleardea Pehkă jenença ande le gava la Čezareiakă le Filiposti. Po drom thodea lengă kakoa pušlimos: „Kon phenen le manuši kă sîm Me?”
28 On dine Les anglal: „O Ioan o Bolditorii; aver: o Ilia; aver: Iekh andal prooročea.”
29 „Ta tume”, pušlea le O, „kon phenen kă sîm Me?” „Tu san o Kristoso!”, dea les anglal o Petro.
30 O Isus mothodea lengă zuralimasa te na phenen khanikahkă e buti kadea pa Leste.
O Isus vestil le kazne thai o mullimos Pehko.
31 Atunčeara lea te sîkavele kă o Šeau le manušehko trăbul te kăznil but, te avel nelinosamatar le phurăndar, le rašandar le mai barăndar thai le zakonarendar, te avel mudardo, thai pala trin des te juvindil.
32 Phenelas lengă le butea kadala angla lende. O Petro lea Les rigate thai lea te xalpe Lesa.
33 Ta o Isus amboldi'lo thai dikhlea pe Pehkă jene, xaleape le Petrosa, thai phendea lehkă: „Pala Mande, Bengîna! Anda kă tu či des tu godi kal butea le Devllehkă, ta kal butea le manušengă.”
34 Pala kodea akhardea Peste le norodos andekhthan Pehkă jenença, thai phendea lengă: „Kana kamel varekon te avel pala Mande, te šudelpe orta pestar, te lel pehko trušul, thai te avel pala Mande.
35 Kă orkon kamela te skăpil pesti čivava, xasarălala; ta orkon xasarăla pesti čivava anda Mîŕî doši thai anda e LašiVestea, skăpilala.
36 Thai so valoso sî khă manušes te avel lesti sai lumea, kana xasarăl pehko duxo?
37 Or so dela khă manuši ando paruglimos pehkă duxohko?
38 Anda kă orkon lajaola Mandar thai Mîŕă divanurendar, ande kadoa neamo preakurvari thai bezexalo, lajeala i o Šeau le manušehko, kana avela ande slava Pehkă Daddesti andekhthan le sfîntone înjerença.”
A doua înmulțire a pâinilor
(Matei 15:32‑39)1 În zilele acelea , strângându‑se din nou o mare mulțime și neavând ce să mănânce, Isus Și‑a chemat ucenicii și le‑a zis: 2 „Mi‑e milă de mulțimea aceasta, pentru că acești oameni de trei zile stau lângă Mine și nu au ce mânca. 3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, vor leșina pe drum; iar unii dintre ei au venit de departe.” 4 Ucenicii I‑au răspuns: „Cum ar putea cineva să‑i sature pe toți aceștia cu pâine aici, în pustiu?” 5 „Câte pâini aveți?” , i‑a întrebat Isus . „Șapte”, I‑au răspuns ei. 6 Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ și, luând cele șapte pâini, a adus mulțumire, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor Săi să le împartă, iar ei le‑au împărțit mulțimii. 7 Mai aveau și câțiva pești. După ce i‑a binecuvântat , a poruncit să‑i împartă și pe aceia. 8 Au mâncat și s‑au săturat și au ridicat șapte coșuri cu bucățile rămase. 9 Erau cam patru mii de oameni . Apoi Isus le‑a dat drumul.
Aluatul fariseilor
(Matei 16:1‑12)10 Isus S‑a urcat îndată în barcă împreună cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11 Fariseii au venit și au început să discute aprins cu El. Și, ca să‑L ispitească, I‑au cerut un semn din cer. 12 Isus a suspinat în duhul Său și a zis: „De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun că generației acesteia nu i se va da niciun semn!” 13 Apoi i‑a lăsat, S‑a urcat din nou în barcă și a plecat spre celălalt țărm. 14 Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei, în barcă, n‑aveau decât o pâine. 15 Isus îi povățuia , zicându‑le: „Vedeți să vă păziți de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!” 16 Ucenicii vorbeau între ei că nu au pâini . 17 Știind aceasta, Isus le‑a zis: „De ce vorbiți între voi că nu aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18 Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă amintiți nimic? 19 Când am frânt cinci pâini la cei cinci mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Douăsprezece”, I‑au răspuns ei. 20 „Și când am frânt șapte pâini pentru cei patru mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Șapte”, I‑au răspuns ei. 21 Și El le‑a zis: „Tot nu înțelegeți?”
Vindecarea unui orb la Betsaida
22 Au ajuns la Betsaida și I‑au adus un orb, rugându‑L să Se atingă de el. 23 Isus l‑a luat de mână și l‑a scos din sat, apoi i‑a pus scuipat pe ochi , Și‑a pus mâinile peste el și l‑a întrebat: „Vezi ceva?” 24 Ridicându‑și privirea, el a zis: „Văd niște oameni ca niște copaci; îi văd umblând.” 25 Atunci Isus Și‑a pus din nou mâinile pe ochii lui, iar el a deschis ochii , a fost vindecat și a început să vadă totul deslușit. 26 Isus l‑a trimis acasă, spunându‑i: „Să nu intri în sat [și nici să nu spui cuiva]!”
Mărturisirea lui Petru
(Matei 16:13‑20. Luca 9:18‑21)27 Isus și ucenicii Săi au mers către satele Cezareei lui Filip. Pe drum, Isus i‑a întrebat pe ucenici, zicându‑le: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28 Ei I‑au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, unul din profeți.” 29 Atunci El i‑a întrebat: „Dar voi cine ziceți că sunt?” Petru i‑a răspuns, zicându‑I: „Tu ești Hristosul!” 30 Isus le‑a poruncit cu tărie să nu spună nimănui despre El.
Isus vestește moartea și învierea Sa
(Matei 16:21‑28. Luca 9:22‑27)31 Atunci a început să‑i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de preoții de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învie. 32 Le spunea lucrurile acestea pe față. Însă Petru L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre. 33 Dar Isus S‑a întors și S‑a uitat la ucenici, l‑a mustrat pe Petru și i‑a zis: „Înapoia Mea, Satano, fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” 34 Și chemând apoi mulțimea împreună cu ucenicii Săi, le‑a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze, 35 căci cine va vrea să‑și scape viața o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie și‑o va scăpa. 36 Și la ce i‑ar folosi cuiva să câștige toată lumea dacă și‑ar pierde sufletul? 37 Sau ce ar putea da un om în schimb pentru sufletul său? 38 Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, Se va rușina și Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu îngerii cei sfinți.”