O Neemia ando Ierusalimo.
1 Ando šon o Nisan, ando bărši o bišithai panjto le thagarehko le Artaserse, ta kana e moll sas angla leste, lem e moll thai dem la le thagarehkă. Čiăkhdata či sîmas tristo angla leste.
2 O thagar phendea mangă: „Anda soste teo mui sî tristo? San varesar nasfalo; našti avel dăsar khă tristomos le illehko.” Atunčeara lea ma e dar,
3 thai phendem le thagarehkă: „Trail o thagar ando veako! Sar te na avel ma o mui tristo, kana e četatea ande savi sî le mormînturi mîŕă daddengo sî xasardini thai le udara lakă sî phabardine iagasa?”
4 Thai o thagar phendea mangă: „So mangăs?” Me rudisailem le Devllehkă le čerurengă,
5 thai demanglal le thagares: „Kana arakhăl dromesa o thagar, thai kana o robo tiro sî lehkă čeailo, trade ma ando Iuda, kai četatea le mormînturendi mîŕă daddendi, kaste vazdau la pale.”
6 O thagar, paša sao bešelas i e thagarni, atunčeara phendea mangă: „Sode nikrăla o phirimos tiro thai kana amboldesa tu?” O thagar arakhlea dromesa te mekăl ma te jeautar, thai phendem lehkă ăkh čiro.
7 Pala kodea phendem le thagarehkă: „Kana arakhăl o thagar dromesa te del pe mangă lilla anda le drgătorea dă înteal o Nanilaši, kaste mekăn ma te nakhau thai te šoama ando Iuda,
8 thai khă lill anda o Asaf, o arakhaditorii le văšehko le thagarehko, kaste del ma kašt te kărau grinde andal udara le četăçuiakă dă paša o khăr, anda o zîdo la četateako thai andoa khăr ande sao bešeaua.” O thagar dea ma kadala lilla, kă o vast o lašo le Devllehko mîŕăhko sas pa mande.
9 Gălem kal dregătorea dă înteal o Nanilaši, thai dem le ăl lilla le thagarehkă, kai thodeasas te jean mança varesar mai bară la oštireakă thai varesar grastarea.
10 O Sanbalat, o Xoronito, thai o Tobia, o kanditorii lehko o Amonit, kana ašundine e buti kadea či čeaileale dăthan kă avelas khă manuši te rodel o lašimos le šeavengo le Israelohkărăngo.
O Neemia muršarăl le poporos.
11 Arăslem ando Ierusalimo, thai ašilem oče trin des.
12 Pala kodea, uštilem reate varekasar manušença, bi te phendino varekahkă so thodeasas mangă O Dell muŕo ando illo te kărau andoa Ierusalimo. Nas mança či khă aver jivina, dăsar e jivina pe sao grastaoas.
13 Ankăstem reate poa udar la xareako, thai ortosailem karing o isvoro la xalako thai karing o udar le gunoiehko, dikhlindoi šutimasa sama kal zîduri le perade le Ierusalimohkă thai kal udara phabardine iagasa.
14 Nakhlem kata o udar le isvorohko thai kata o iazo le thagarehko, thai nas than katar te nakhăl e jivina kai sas tala mande.
15 Ankăstem reate kata o paioro, thai dikhlem pale limasa sama koa zîdo. Pala kodea šute ma poa udara la xareako, thai kadea ambolde ma.
16 Le dregătorea či jeanenas kai sîmas, thai so kărauas. Ji ande leaka kodea či phendemas khanči le Iudeiengă, či le rašangă, či vo iekhăhkă anda kola kai dikhănas le buteandar.
17 Phendem lengă atunčeara: „Dikhăn o bešlimos o bibaxtalo ande sao sam! O Ierusalimo sî perado, thai le udara sî phabardine iagasa. Aven te vazdas pale o zîdo le Ierusalimohko, thai te na mai avas prasaimahkă!”
18 Thai phendem lengă sar o vast o lašo le Devllehko sas pa mande, thai so divanuri phendeasas mangă o thagar. On phendine: „Te ušteas thai te vazdas!” Thai zureale ande kadoa mothodimos o lašo.
19 O Sanbalat, o Xornito, o Tobia, o kanditorii o Amonit, thai o Gheršem, o Arabo, phendindoi pe lengă, mardine pehkă asamos amendar thai či dabadikhleame. On phendine: „So kărăn tume oče? Vazden tume pa o thagar?”
20 Ta me demleanglal: „O Dell le čerurengo dela ame izbîndimos. Ame, le robea Lehkă, ušteasa thai vazsdasa; ta tume, nai tume či khă rig, či čeačimos, či andimos godeako ando Ierusalimo.”
Neemia pleacă la Ierusalim
1 În luna Nisan, în al douăzecilea an al împăratului Artaxerxe , pe când vinul era înaintea lui, l‑am luat și i l‑am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist în prezența lui. 2 Împăratul mi‑a zis: „De ce ai fața tristă? Nu ești bolnav, deci nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m‑a apucat o mare frică 3 și i‑am răspuns împăratului: „Veșnic să trăiască împăratul ! Cum să n‑am fața tristă când cetatea în care sunt mormintele părinților mei este în ruină și porțile ei sunt arse de foc?” 4 Și împăratul mi‑a zis: „Ce anume ceri?” Eu m‑am rugat Dumnezeului cerurilor 5 și i‑am răspuns împăratului: „Dacă împăratul găsește cu cale și dacă robul tău îi este plăcut, trimite‑mă în Iuda, la cetatea în care sunt mormintele părinților mei, ca s‑o rezidesc!” 6 Împăratul, care o avea alături de el pe împărăteasă, mi‑a zis atunci: „Cât va ține călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec și i‑am hotărât o vreme. 7 Apoi i‑am zis împăratului: „Dacă împăratul găsește cu cale, să mi se dea scrisori pentru guvernatorii din Transeufratena , ca să‑mi îngăduie să trec și să intru în Iuda, 8 precum și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să‑mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile fortăreței Templului , pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi‑a dat ce am cerut , căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
9 M‑am dus la guvernatorii din Transeufratena și le‑am dat scrisorile împăratului, care trimisese cu mine niște căpetenii ale oștirii și călăreți. 10 Însă când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit lucrul acesta, s‑au făcut foc și pară că venea un om să caute binele fiilor lui Israel.
Neemia îmbărbătează poporul
11 Am ajuns la Ierusalim și am rămas acolo trei zile. 12 După aceea, m‑am sculat noaptea cu câțiva oameni, dar nu am spus nimănui ce‑mi pusese Dumnezeul meu pe inimă să fac pentru Ierusalim. Nu adusesem cu mine niciun animal în afară de cel pe care călăream. 13 Am ieșit noaptea pe Poarta Văii și m‑am îndreptat spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului, cercetând zidurile Ierusalimului, care fuseseră sparte , și porțile arse de foc. 14 Am trecut pe la Poarta Izvorului și pe la Iazul Regelui și nu era loc pe unde să treacă animalul care era sub mine. 15 Am urcat noaptea prin vale și am cercetat zidul. Apoi am intrat iarăși pe Poarta Văii, întorcându‑mă astfel. 16 Mai marii poporului nu știau unde fusesem și ce făcusem. Până în clipa aceea nu le spusesem nimic iudeilor, nici preoților, nici nobililor, nici mai‑marilor, nici vreunuia dintre cei care purtau vreo răspundere.
17 Atunci le‑am zis: „Vedeți și voi starea nenorocită în care suntem: Ierusalimul este în ruine și porțile sunt arse de foc. Haideți să zidim iarăși zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ocară!” 18 Și le‑am istorisit cum mâna bună a Dumnezeului meu fusese peste mine și ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Atunci, să ne apucăm să zidim!” Și au prins curaj să înceapă această lucrare bună. 19 Dar când au auzit aceasta, Sanbalat, horonitul, Tobia, slujitorul amonit, și Gheșem, arabul, și‑au bătut joc de noi și ne‑au aruncat vorbe disprețuitoare, zicând: „Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?” 20 Și eu le‑am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbândă! Noi, robii Săi, ne vom apuca să zidim, dar voi n‑aveți nici parte, nici drept, nici pomenire în Ierusalim!”