1 Ta so phenasa kă leam, andoa zoralimos lehko, amaro phuropapo o Avraamo?
2 Ta kana o Avraamo sas dindo bibezexalo andal kărimata, sî les sosa te lăudil pe, ta na angloa Dell.
3 Kă so phenel o LillleDevllehko? „O Avraamo pateaia le Devlles, thai kadea dindea pe lehkă sar bibezexalimos.”
4 Ta, kolehkă kai kărăl buti, o potindimos kai del pe lehkă dinel pe na ka ăkh xaro, ta ka sar vareso unjilo;
5 ta kana, kolehkă kai či kărăl buti, thai pateal ande Kukoa so dinel le bezexales bibezexalo, o pateaimos kai les sî les, sî lehkă dindo sar khăbibezexalimos.
6 Sa kadea, i o Davido delanau baxtalo le manušes kodoles, kai o Dell, bi kărimatăngo, dine les bibezexalo.
7 „Baxtalo”, phenel o, „kolendar kai lengă jungalimata sî iertime, thai savengă bezexa sî garade!
8 Baxtalo le manušestar, savehkă či nikrăl lehkă o Rai ande sama e bezex!”
9 O baxtalimos kadoa sî numai anda kukola xšindine roata or i anda kukola bišindine roata? Kă phenasas kă le Avraamohko o pateaimos „sas lehkă dindo sar bibezexalimos.”
10 Ta sar sas lehkă dindo? Palal, or anglal le šindimastar lehko roata? Na kana sas šindo roata, ta kana sas bišindo roata.
11 Pala kodea lea sar sămno o šindimos roata, sar ăkh pečetea kodole bibezexalimahko, kai deasas pe lehkă andoa pateaimos, kana sas bišindo roata.Thai kadea, anda kaste avel o dadd sa kolengo kai patean, barem kă nai šinde roata; ta, kadea, te dinel pe i lengă o bibezexalimos kadoa;
12 thai anda kaste avel i o daddd kolengo šinde roata, kadea kolengo kai, na numai kă sî šindine roata, thai i ušteaven pe urma le pateaimasti kodolesti, kai sas amară daddes le Avraamos kana nas šindo roata.
O mandimos avel andoa pateaimos.
13 Ande čeačimaste, o šinaimos kărdino le Avraamohkă or lehka seminçiakă, kă sai lumea avela lesti, nas kărdo po ortomos la Lejeako, ta po ortomos kodale bibezexalimasti, kai lel pe andoa pateaimos.
14 Kă, le mandimatorea sî kukola kai nikărăn la Lejeatar, o pateaimos sî întaină, thoa šinaimos sî rimome;
15 anda kă e Lejea anel xolli; thai kai nai khă lejea, oče nai či ušteaimos lejeako.
16 Anda kodea le manditorea sî kukola kai kărdeon andoa pateaimos, anda kaste aven andoa xaro, thai anda o šinaimos te avel čeačiumni anda sa e sămînça le Avraamosti: na numai anda e sămînça kutea kai sî tala e Lejea, ta i andai sămînça kutea kai sî la o pateaimos le Avraamohko, o dadd amaro saoŕăngo,
17 pala sar sî ramome: „Thodem tu te aves o dadd mai butengă neamuri.” O, kadea, sî o dadd amaro angloa Dell, ande sao pateaiam, kai juvindil le mullen, thai kai akharăl le butea kai nai, sar i kana avena.
18 Ajukărindoi pa orsao ajukărimos, o pateaia, thai kadea arăslo o dadd mai bute neamurengo, pala sar phendeasas pe lehkă: „Kadea avela e sămînça tiri.”
19 Thai, anda kă nas šuko ando pateaimos, o či dikhlea ka pehko stato, kai sas phureardo, – sas les paše ăkh šell bărši, – či kă e Sara naštilas te mai aven la šeave.
20 O či dea parpale kata o šinaimos le Devllehko, ando bipateaimos, ta, zureardo ande pehko pateaimos, dea slava le Devlles,
21 pherdo pateaimos kă O so šinavel, daštil i te kărăl.
22 Anda kodea o pateaimos kadoa „sas lehkă dindo sar bibezexalimos.”
23 Ta na numai anda leste sî ramome kă „sas lehkă dindo sar bibezexalimos:”
24 ta sî ramome i anda amende, savengă sa kadea samengă dindo, amengă kolengă kai pateas ande Kukoa kai juvindisardea andal mulle le Isus Kristosos, o Rai amaro,
25 kai sas dino anda amară bezexa, thai juvindisardea kă samas dinde bibezexale.
Exemplul lui Avraam
1 Ce vom zice deci că a căpătat Avraam, strămoșul nostru după trup ? 2 Dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, are temei de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce zice Scriptura? Avraam L‑a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s‑a socotit ca dreptate. 4 Celui ce lucrează, plata cuvenită nu i se socotește ca har, ci ca ceva datorat; 5 pe când celui ce nu lucrează, dar care se încrede în Cel care‑l îndreptățește pe cel nelegiuit , credința lui i se socotește ca dreptate. 6 Tot astfel și David vorbește de fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte:
7 Ferice de aceia ale căror fărădelegi au fost iertate
și ale căror păcate au fost acoperite!
8 Ferice de omul căruia nu‑i pune Domnul la socoteală păcatul!
9 Fericirea aceasta este numai pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem că lui Avraam credința i‑a fost socotită ca dreptate. 10 Dar cum i‑a fost socotită? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11 Apoi a primit semnul circumciziei, ca pecete a dreptății căpătate prin credință pe când era încă necircumcis, ca să fie atât tatăl tuturor celor care cred fără a fi circumciși – și să li se socotească și lor o astfel de dreptate – 12 cât și tatăl celor circumciși, adică al celor care nu numai că sunt circumciși, ci și calcă pe urmele credinței pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era circumcis.
Moștenirea vine prin credință
13 Într‑adevăr, nu pe temeiul Legii li s‑a dat lui Avraam sau seminței lui făgăduința că vor moșteni lumea, ci pe temeiul dreptății care se capătă prin credință. 14 Căci , dacă moștenitori sunt cei ce se bizuie pe Lege, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată, 15 pentru că Legea aduce mânie; și, unde nu este Lege, acolo nu este nici călcare de Lege. 16 De aceea este prin credință, ca să fie prin har și pentru ca făgăduința să fie întărită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru cei care se bizuie pe Lege, ci și pentru cei care au credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: Te‑am rânduit să fii tatăl multor neamuri. El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care aduce la viață pe cei morți și care cheamă la ființă cele ce nu sunt. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și, astfel , a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: Așa va fi sămânța ta. 19 Și n‑a slăbit în credință când s‑a uitat la trupul său, care era aproape mort (căci avea cam o sută de ani), și la pântecele fără viață al Sarei . 20 El nu s‑a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci s‑a întărit prin credință, dându‑I slavă lui Dumnezeu 21 și fiind deplin încredințat că ce făgăduiește, El poate să și împlinească. 22 De aceea, credința i s‑a socotit ca dreptate. 23 Însă nu numai pentru el este scris că i s‑a socotit [ca dreptate] , 24 ci este scris și pentru noi, cărora ne va fi de asemenea socotită ca dreptate, anume celor ce se încred în Cel ce L‑a înviat din morți pe Isus, Domnul nostru, 25 care a fost dat la moarte pentru abaterile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră.