E pativ le šibendi thai la prooročimasti.
1 Roden o kamblimos. Phirăn i pala le pativa le duxovničiskurea, ta mai but te prooročin.
2 Ande čeačimaste, kon del duma ande aver šib, či del duma le manušengă, ta le Devllehkă; kă khonikh či atearăl les, thai, le duxosa, o phenel garaimata.
3 Kon prooročil, avervaresar, del duma le manušengă, te vazdele, te sîkavele thai te miluile.
4 Kon del duma ande aver šib, zurearăl pe orta pes; ta kon prooročil, zurearăl e Khăngări.
5 Sahkă kamau ka saoŕă te den duma ande aver šiba, ta mai but te prooročin. Kon prooročil, sî mai baro dă sar kukoa kai del duma andel šiba; avri numai kana ambodel kadala šiba, anda kaste avel la Khăngărea zuralimos ando dii.
6 Ande čeačimaste, phralale, so valoso sahkă avau tumengă me, te avino tumende thai te dau tumengă duma ande aver šiba, thai kana o divano muŕo či anela tumengă či khă sîkaimos, či prinjeandimos, či proročimos, či jeanglimos?
7 Barem i le butea bitraimahko, kai den ašundimos, avela fluiero or lăuta: kana či den bašimos lašo, kon atearăla so dilabal o fluiero or e lăuta?
8 Thai kana e šing del khă bašimos amblado, kon lašarăla pe mardimako?
9 Sa kadea i tume, kana či phenen la šibasa khă orba atearimasti, so ateardeola pe so phenen? Atunči fal kă denas duma ande bravall.
10 Sî ande lumea but mode šibengă, kadea či iekh anda lende nai bi te na ašudeol pe biatearimahko.
11 Ta kana či prinjeanau o atearimos le ašundimahko, avaua khă străino anda kukoa kai del duma, thai kukoa kai del duma, avela khă străino anda mande.
12 Sa kadea i tume, anda kă kamen le dinimata le pativăngă le duxovničištea, te roden te avel tume pe bravalimaste, anda o dičimos le zuralimastii ando dii la Khăngăreati.
13 Anda kodea, kon del duma ande aver šib, te rudil pe te avel les i e pativ te ambolde la.
14 Andakă, kana rudima ande aver šib, o duxo muŕo rudil pe, ta mîŕî godi sî bi rodohko.
15 So sî kărimahko atunčeara? Rudiua ma le duxosa, ta rudiua ma i la godeasa; dilabaua le duxosa, ta dilabaua i la godeasa.
16 Avervaresar, kana anes naismata le duxosa, sar desa anglal „Amin” kal naismata, kai anes le tu, kukoa kai nai tu pativa, kana o či jeanel so phenes?
17 Biathadimahko, tu naisarăs le Devllehkă but šukar, ta o kolaver či ašel zureardo ando dii.
18 Naisarau le Devllehkă kă me dau duma ande aver šiba mai but sar tumende saoŕă.
19 Kana ande Khăngări, kamau mai mišto te phenau panji orbe atearde, te sîkavau i avrăn, dă sar te phenau deši mii orbe ande aver šib.
20 Phralale, na aven šaoŕă kai godi; ta, koa nasulimos, aven gloate; ta kai godi, avem manuši bară.
21 Ande Kris sî ramome: „Daua duma le norodohkă kadalehkă ande aver šib thai andel ušt străinea; thai či kadea či ašunena Ma, phenel o Rai.”
22 Ando avimos, le šiba sî ăkh sămno na anda kukola le pateamne, ta anda kukola le bipateamne. E prooročia, navervaresar, sî khă sămno na anda kukola le bipateamne, ta anda kukola le pateamne.
23 Kadea, kă kana tidela pe sai Khăngări andekh than, thai saoŕă dena duma ande aver šiba, thai te šona pe i kolendar bi pativengă, or bipateamne, nahkă phenen on kă san dile?
24 Ta kana sa prooročin, thai šol pe ăkh bipateamno or iekh bi pativengo, o sî ateardino saoŕăndar, sî krisînime saoŕăndar.
25 Le garaimata le illehkă sî dinerigate, kadea kă perăla le mosa pe phuw, rudila pe le Devllehkă, thai phenela kă, ande čeačimaste, o Dell sî ande tumaro maškar.
26 So sî kărimahko atunčea, phralale? Kana tiden tume saoŕă, kana iekh anda tumende sî les khă dilabaimos, aver khă sîkaimos, aver khă dikhlimos, aver ăkh orba ande aver šib, aver ăkh amboldimos, sa te kărdeon pe andoa zuralimos le diiehko.
27 Kana sî iekh, kai den duma ande aver šib, te den duma numai po dui or mai but trin, sakoiekh pala avrăste: thai iekh te amboldel.
28 Kana nai kon te amboldel, te ašelmuto ande Khăngări, thai te del numai pehkă duma thai le Devllehkă.
29 Sode pal prooročea, te den duma po dui or po trin, thai le kolaver te krisînin.
30 Thai kana sî kărdo khă dikhlimos iekhăhkă kai bešel tele, kukoa anglal te ašelmuto.
31 Anda kă daštin te prooročin saoŕă, ta iekh pala aver, anda ka saoŕă te len sîkaimos thai saoŕă te aven vazdine.
32 Le duxuri le prooročirengă kărăn so mangăn le prooročea;
33 kă o Rai nai khă Dell le bilašardimahko, ta la pačeako, ka ande sal Khăngărea le sfinçăngă.
34 Le juwlea te ašenmuto andel tidimata, kă lengă nai lengă meklino te len divano ande lende, thai te aven sar phenen pe lengă, sar phenel e Kris.
35 Kana kamen te len sîkaimos pa khă buti, te pušen pehkă romen khără; kă sî lajeau anda khă juwli te del duma ande Khăngări.
36 So? Tumendar teleardea o Divano le Devllehko? Or numai ji tumende arăs'lo?
37 Kana pateal varekon kă sî prooroko or kă sî les dimos kata o Dell, te atearăl so ramotumengă me, sî khă mothodimos le Raiehko.
38 Thai kana varekon či atearăl, te na atearăl!
39 Kadeadar, kana, phralale, mangăn pala e prooročimos, bi te lopînzîn o dimos duma ande aver šiba.
40 Ta sa te kărdeon pe ande khă tipo patiaimahko thai lašarimatasa.
Darul limbilor și al prorociei
1 Urmăriți iubirea și râvniți la cele duhovnicești, dar mai ales să prorociți. 2 Pentru că cine vorbește în limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu înțelege; ci în duhul vorbește taine. 3 Dar cine prorocește vorbește oamenilor zidire și îndemn și mângâiere. 4 Cine vorbește în limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește biserica. 5 Doresc ca voi toți să vorbiți în limbi, dar mai mult să prorociți: și cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în limbi, afară numai dacă tălmăcește, ca biserica să capete zidire. 6 Și acum, fraților, dacă voi veni la voi vorbind în limbi, ce vă voi folosi, dacă nu vă voi vorbi sau în descoperire sau în cunoștință sau în prorocie sau în învățătură? 7 Chiar cele neînsuflețite când dau un sunet, fie fluier, fie harfă, dacă nu vor da sunetelor o deosebire, cum se va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau ce se cântă cu harfa? 8 Căci dacă și trâmbița va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? 9 Așa și voi, prin limba voastră, dacă nu veți da un cuvânt lesne de înțeles, cum se va cunoaște ce se vorbește? Căci veți fi ca unii care vorbesc în vânt. 10 Sunt nu știu câte feluri de graiuri în lume și niciunul nu este fără înțeles. 11 Deci dacă nu știu înțelesul graiului, voi fi un barbar pentru cel ce vorbește și cel ce vorbește va fi un barbar pentru mine. 12 Astfel și voi, fiindcă sunteți râvnitori de daruri duhovnicești, căutați ca să aveți prisos pentru zidirea bisericii. 13 De aceea cine vorbește în limbă, să se roage ca să tălmăcească. 14 Căci dacă mă rog în limbă, duhul meu se roagă, iar mintea mea este neroditoare. 15 Ce este deci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea. 16 Fiindcă dacă binecuvântezi cu duhul, cum va zice Amin la mulțumirea ta cel ce ține locul celui de rând, fiindcă nu știe ce zici? 17 Căci tu în adevăr mulțumești bine, dar celălalt nu este zidit. 18 Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți. 19 Dar în biserică vreau mai bine să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în limbă. 20 Fraților , nu fiți copii la minte, ci fiți prunci în privința răutății, dar la minte fiți în plină vârstă. 21 În lege este scris : În alte limbi și prin buze străine voi vorbi poporului acestuia, și nici așa nu mă vor asculta, zice Domnul. 22 Încât limbile sunt ca semn, nu credincioșilor, ci necredincioșilor; iar prorocia este ca semn , nu pentru necredincioși, ci pentru credincioși. 23 Dacă deci biserica întreagă se va aduna în același loc și toți vorbesc în limbi și vor intra de cei de rând sau necredincioși, nu vor zice oare că sunteți nebuni? 24 Iar dacă toți vor proroci, și va intra vreun necredincios sau unul de rând, el este încredințat de toți, el este judecat de toți, 25 cele ascunse ale inimii sale se fac învederate; și așa va cădea pe fața lui și se va închina lui Dumnezeu, vestind : Cu adevărat Dumnezeu este între voi. 26 Ce este deci, fraților? Când veniți împreună, fiecare are un psalm, are o învățătură , are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire. Toate să fie spre zidire. 27 Dacă vorbește cineva în limbă, să fie doi sau cel mult câte trei și pe rând: și unul să tălmăcească. 28 Dar dacă nu este tâlmaci, să tacă în biserică și să‐și vorbească sieși și lui Dumnezeu. 29 Și prorocii să vorbească doi sau trei și ceilalți să judece. 30 Dar dacă se va face o descoperire altuia care stă jos, cel dintâi să tacă. 31 Căci puteți toți să prorociți câte unul, ca toți să se învețe și toți să fie îndemnați. 32 Și duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor. 33 Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii; ca în toate bisericile sfinților. 34 Femeile să tacă în biserici; căci nu li se dă voie să vorbească, ci să fie supuse, după cum zice și legea . 35 Iar dacă voiesc să învețe ceva să întrebe acasă pe bărbații lor; căci este rușine pentru o femeie să vorbească în biserică. 36 Ce? de la voi a ieșit Cuvântul lui Dumnezeu? sau numai la voi a ajuns el? 37 Dacă i se pare cuiva că este proroc sau duhovnicesc, să cunoască bine că cele ce vă scriu sunt o poruncă a Domnului. 38 Dar dacă nu știe cineva, să nu știe. 39 Astfel, frații mei, râvniți prorocirea și nu împiedicați vorbirea în limbi. 40 Dar toate să se facă cu bunăcuviință și cu rânduială.