O Çiba kandel le Mefibošetos.
1 Kana nakhlosas o Davido xançî le gorăstar, dikta kă o Çiba, o knanditorii le Mefibošehko, avilo angla leste do katîrănça kai sas pe lende, dui šella manŕă, ăkh šell melea stafidengă, ăkh šell roade milahkă, thai khă burdufo molleasa.
2 O thagr phendea le Çibahkă: „So kames te kărăs kadalença?” Thai o Çiba dea les anglal: „Le katîrea sî andoa khăr le thagarehko, andoa ankăstimos, le manŕă thai le roade le milahkă sî andoa xabe le tărnengo, thai e moll andoa atărdimos la trušako kolengo kai avena ašade ande pustia.
3 O thagar phendea: „Kai sî o šeau te stăpînohko?” Thai o Çiba dea anglal le thagares: „Dikta, ašilo ando Ierusalimo, kă phendeas: „Ades o khăr le Israelohko dela ma parpale o thgarimos mîŕă daddehko.”
4 O thagar phendeas le Çibahkă: „Sa so sî le Mefibošetohkă sî tiro.” Thai o Çiba phendea: „Bandiua meklimasa! Te lau nakhlimos angla tute, thagarina, muŕo rai!”
O Šimei del armaia.
5 O Davido arăslosas ji ando Baxurimo. Thai oçal ankăsto khă manuši andai familia thai andoa khăr le Saulohko, dinoanau Šimei, o šeau le Gherahko. O jealas angle dindoiarmaia,
6 thai šudea baŕănça pala o Davido thai pala sa le kanditorea le thagarehkă le Davidohkă, ando čiro kai soa poporo thai sa le zurale bešenas ande čeači thai ande bičeči le thagaresti.
7 O Šimei delas duma kadea kana delas armaia: „Jeatar, jeatar, manuši le ratehko, manuši jungalea!
8 O Rai kărăl te perăl pa tute o došalimos andoa soa rat le khărăhko le Saulohko, savehko skamin le raimahko lean les, thai o Rai dea o thagarimos andel vast te šeavehkă le Absalomohkă; thai dikta tu prikăjime, kă san khă manuši le ratehko!”
9 Atunčeara o Abišai, o šeau la Çeuriako, phendea le thagarehkă: „Anda soste delarmaia koadoa jukăl mullo le raies mîŕăs le thagares? Mekh ma, rudi tu, te jeau te šinau lehko šero.”
10 Ta o thgar phendea: „So sî tume tumen mança, šeave la Çeuriakă? Kana delarmaia, ameal kă o Rai phendea lehkă. „Dearman le Davidos!” Ta kon phenela lehkă: „Anda soste kărăs kadea?”
11 Thai o Davido phendea le Abišaiehkă thai sa pehkă kanditorengă: „Dikta kă muŕo šeau, kai ankăsto anda muŕo stato, kamel te lel mîŕî čivava; sodesa mai but o Beneamito kadoa! mekăn les te del ma armaia, kă o Rai phendea lehkă.
12 Daštil pe kă o Rai dikhăl ka muŕo tino, thai kărăla mangă mišto ando than le armaiango dă ades.”
13 O Davido thai lehkă manuši dikhline pehkă dromestar. O Šimei jealas po prašau le baŕbarăhko, ando čeačio le Davidohko, thai jeandoi, delas armaia, thai bravarălas poši.
14 O thagar thai soa poporo kai sas lesa arăsline ando Afimo, thai oče xodinisai le.
O Xušai koa Absalomo.
15 O Absalomo thai soa poporo, le rom le Israelohkă, šutine pe ando Ierusalimo. O Axitofelo sas i o le Absalomosa.
16 Kana arăslo o Xušai, o Archito, o amal le Davidohko, koa Absalomo, phendea lehkă: „Trail o thagar! Trail o thagar!”
17 Thai o Absalom phendea le Xušaiohkă: „Dikta sode dă but nikrăs tu ka teo amal!” Anda soste či gălean te amalosa?”
18 O Xušai dea anglal le Absalamos: „Anda kă kamau te avau kolehko kai alosardea les o Rai thai soa poporo kadoa thai sa le rom andoa Israelo, thai lesa kamau te ašeau.
19 Kadeadar, kas kandaua? Na lehkă šeavehkă? Sar kandem te daddehkă, kadea kandaua i tut.”
O Absalom ašunel le Axitofelostar.
20 O Absalomo phendea le Axitofelohkă: „Den tume duma andekhthan; so same kărimahko?”
21 Thai o Axitofelo phendea le Absalomohkă: „Šu tu ka le phiramnitoare kai muklea le teo dadd anda o arakhaimos le khărăhko; kadea, soa Israelo jeanela kă kărdilean bidikhlino te daddehkă, thai le vast sa kolengo kai sî tusa zureaona.”
22 Anzarde khă çăra andoa Absalomo opră po khăr, thai o Absalomo šutea pe kal phiramnitoare lehkă daddehkă, angla soa Israelo.
23 O divano dino po čiro kodoa le Axitofelostar sas les sa kaditi zor i sar kana pušlino le Devlles. Sa kadea sas i le divanurença le Axitofeloohkă, avine andoa Davido, or avine andoa Absalomo.
Țiba, Șimei, Hușai, Ahitofel
1 Și David trecuse puțin dincolo de vârf și iată l‐a întâmpinat Țiba , robul lui Mefiboșet, cu o pereche de măgari înșeuați și pe ei două sute de pâini și o sută de ciorchine de struguri și o sută de poame de vară și un burduf cu vin. 2 Și împăratul a zis lui Țiba: Ce vrei cu acestea? Și Țiba a zis: Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie și pâinile și poamele de vară pentru mâncarea tinerilor, și vinul de băut pentru cei obosiți în pustie. 3 Și împăratul a zis: Unde este fiul domnului tău? Și Țiba a zis împăratului: Iată el rămâne în Ierusalim, căci a zis: Astăzi casa lui Israel îmi va înapoia împărăția tatălui meu. 4 Și împăratul a zis lui Țiba: Iată tot ce a fost al lui Mefiboșet este al tău. Și Țiba a zis: Mă plec cu plecăciune! Să aflu har înaintea domnului meu împăratul! 5 Și împăratul David a venit la Bahurim și iată de acolo a ieșit un bărbat din familia casei lui Saul, al cărui nume era Șimei , fiul lui Ghera. El a ieșit blestemând 6 și a aruncat cu pietre după David și după toți robii împăratului David, și tot poporul și toți vitejii erau la dreapta lui și la stânga lui. 7 Și Șimei zicea așa și blestema: Du‐te, du‐te, om de sânge și om al lui Belial! 8 Domnul a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia te‐ai făcut împărat, și Domnul a dat împărăția în mâna lui Absalom, fiul tău. Și iată, acum ești în nenorocirea ta însuți, căci ești om de sânge. 9 Atunci Abișai, fiul Țeruei, a zis împăratului: Pentru ce să blesteme acest câine mort pe domnul meu împăratul? Rogu‐mă, să trec și să‐i iau capul. 10 Și împăratul a zis: Ce am eu a face cu voi, fii ai Țeruei? Da, să blesteme, fiindcă Domnul i‐a zis: Blestemă pe David! Și cine va zice: De ce faci așa? 11 Și David a zis lui Abișai și tuturor robilor săi: Iată, fiul meu care a ieșit din măruntaiele mele îmi caută viața, cu cât mai mult dar acest Beniamit? Lăsați‐l și să blesteme, căci Domnul i‐a poruncit. 12 Poate că Domnul se va uita la nedreptatea mea și îmi va răsplăti cu bine pentru blestemarea mea de astăzi. 13 Și David mergea pe drum cu oamenii săi și Șimei mergea pe coasta dealului în dreptul lui și blestema mergând, și arunca cu pietre după el și arunca cu praf. 14 Și împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefin și s‐au răcorit acolo. 15 Și Absalom și tot poporul, bărbații din Israel, au venit la Ierusalim și Ahitofel cu el. 16 Și a fost așa : când Hușai, Architul, prietenul lui David, a venit la Absalom, Hușai a zis lui Absalom: Trăiască împăratul! Trăiască împăratul! 17 Și Absalom a zis lui Hușai: Aceasta este îndurarea ta către prietenul tău? De ce n‐ai mers cu prietenul tău? 18 Și Hușai a zis lui Absalom: Nu! Ci voi fi al aceluia pe care l‐a ales Domnul și acest popor și toți bărbații lui Israel și cu el voi rămânea. 19 Și apoi cui voi sluji? Oare nu înaintea fiului său? Cum am slujit înaintea tatălui tău așa voi fi înaintea ta.
Absalom ascultă de Achitofel
20 Și Absalom a zis lui Ahitofel: Dați‐vă sfatul ce vom face! 21 Și Ahitofel a zis lui Absalom: Intră la țiitoarele tatălui tău pe care le‐a lăsat să păzească ele casa și tot Israelul v‐a auzi că ai miros urât la tatăl tău; atunci mâinile tuturor celor ce sunt cu tine se vor întări. 22 Și au întins un cort lui Absalom pe acoperișul casei și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său în ochii întregului Israel. 23 Și sfatul pe care‐l dădea Ahitofel în acele zile era ca și cum ar fi întrebat cineva cuvântul lui Dumnezeu; așa era tot sfatul lui Ahitofel atât la David cât și la Absalom.